Perioada 1821-1859, reprezinta epoca istorica a reorganizarii pe baze moderne a Tarii Românesti, iar revolutia condusa de Tudor Vladimirescu, a dus la înlaturarea regimului fanariot si la introducerea domniilor pamântene. 
Regulamentele Organice, adoptate în 1831 în Tara Româneasca si în 1832 în Moldova au definit si separat atributiile puterilor Statului, au reglemantat organizarea Bisericii, au reformat administratia, au impus necesitatea refacerii armatei nationale etc.

Autorul s-a aplecat cu responsabilitate asupra temei propuse si a conceput o lucrare foarte interesanta, de o înalta tinuta stiintifica folosind metode de cercetare, pe baza de dovezi istorice, selectând cu marinimie bibliografia.

Pr. Prof. Dr. Stefan Rasceanu (Universitatea din Craiova)

"Predicile lui Antim sunt unul dintre cele mai pretioase monumente in literatura noastra bisericeasca, nu numai pentru ca ele sunt singurele in felul lor, caci de la nici un alt prelat romanesc din trecut nu avem o lucrare in acest fel, dar si pentru valoarea lor reala, pentru caldurea elocintei care, adeseori, minuneaza, si pentru frumusetea, bogatia si cateodata chiar eleganta limbii in care sunt scrise...

In acest mode credem ca predicile Mitropolitului Antim Ivireanul vor putea sa fi cetite si intelese cu usurinta in aceasta editiune nu numai de oamenii de litere, dar si de preotime."

„Buna dimineata, baieti! (1972), scrisa de prozator (Grigore Bajenaru) dupa iesirea din învatamânt, ca pensionar... Fugit irreparabile tempus… Si mai încarcata de nostalgii, fiindca profesorul si-a iubit nespus de mult meseria, parca prelungindu-si printr-însa copilaria, adolescenta, prospetimea vârstelor dintâi. Fostul elev buclucas si poznas de la Liceul Gheorghe Lazar, acum în ipostaza de dascal, nu putea sa nu aiba o atitudine fraterna fata de generatiile de elevi ce i-au trecut pe dinainte, cu ghidusiile, cu poznele lor, înte­legându-i, instruindu-i si educându-i... Si si-a pastrat aceste sentimente pentru scoala si lumea ei si dupa ce n-a mai fost la catedra. Liceul de odinioara, la care a învatat, scolile pe unde a trecut, elevii sai ra­mânându-i în inima si în minte ca niste insule ale fericirii, la care se întoarce când si când, convorbind cu dulci si nesterse amintiri. Buna dimineata, baieti! este însa si o carte de evocare a atâtor figuri im­pu­natoare din cultura noastra, pe care autorul le-a cunoscut direct: un Ovid Densusianu, un Cartojan, Liviu Rebreanu, Mihail Drago­mi­res­cu, Iacob Negruzzi, chiar si altii înca, multi cu a caror amintire îsi agrementa lectiile lui de împatimit profesor de limba si literatura româna, spre deliciul elevilor sai.“ (Hristu Cândroveanu, „Literatura româna pentru copii“, Editura Albatros, Bucuresti, 1988)

* * *

"Buna dimineata, baieti!" este continuarea lucrarii "Cismigiu et comp." editata de Editura Andreas in foarte multe editii si pe care o gasiti pe site-ul nostru.

Cand a nimerit cineva sa scrie o carte cum este acest «Cuore» al lui De Amicis, el nu numai ca a avut parte sa compuna o opera literara de o minunata gingasie, dar totodata a savarsit si o fapta buna, una din acele fapte care, pe nesimtite si fara mult zgomot, folosesc omenirii tot atat, ba poate si mai mult inca, decat o mare descoperire stiintifica...

Cartea «Cuore» a lui De Amicis este o vioaie si parfumata floricica, rasarita ca prin minune pe tarina, azi prea de tot paraginita, a dulcei vieti de familie, de fratie, de pasnica munca si de sincer patriotism. Ea are inca si darul de a-si lasa rasadul, nu doara numai in ogoarele cam intelenite ale inimilor ajunse la varsta cand omul se lupta crancen si otelit cu greutatile vietii; ci ea, mai cu seama, se poate prinde si infiripa cu inlesnire in brazdele plapande, fragede si roditoare ale inimilor copilaresti. Cu simplele si nefataritele ei povesti, ea se prefira lin si adanc in cugetele copiilor, le alinta, le mangaie, le incanta si, prin mii de dragalase farmece, umple si impodobeste acele inimi nevinovate cu cele mai nobile, cu cele mai demne si cele mai sfinte simtiri.

Ferice de tara in care tanara generatiune va sti sa traga folos din placuta citire a acestui gingas cap de opera de literatura morala! Fara indoiala, acel tineret se va alege din acea citire ca oameni in ale caror inimi vor ramane pururea de lauda cugetari, cu cele mai vrednice apucaturi: dragoste si cinstire catre parinti, catre frati, catre concetateni; jertfire de sine, totdeauna gata a-si servi semenii; indemn nepregetat la studii si la munca; iubire temeinica si infocata catre tara!"

Alexandru Odobescu

Copil fiind, Hans Christian Andersen era aproape la fel de sarac ca si mica vânzatoare de chibrituri dintr-una dintre povestirile sale. S-a nascut pe 2 aprilie 1805, la Odense, Danemarca. 

Povestile datorita carora îl cunoastem foarte bine în zilele noastre au aparut pentru prima data în 1835; avea treizeci de ani. Aceste povesti minunate erau atât de simple, încât oamenii n-au sesizat cât de bune sunt; si a trecut mult timp înainte ca propriii lui compatrioti sa se lase convinsi ca ghinionistul Hans pe care îl cunoscusera în copilarie era unul dintre cei mai buni povestitori ai lumii.

Pe lânga aceste povestiri "basme populare vechi si basme noi" a scris romane, piese de teatru si jurnale de calatorie.

Ultima sa carte de basme a fost daruita lumii în 1872. Trei ani mai târziu, pe 4 August, a murit, si toata lumea a plâns dupa bietul fiu minunat al cizmarului din Odense. 

Eric Mowbray Knight (10 aprilie 1897 - 15 ianuarie 1943) a fost un romancier si scenarist englez, cunoscut mai ales pentru romanul sau Lassie Come-Home (Lassie se întoarce acasa), aparut în 1940, al carui personaj principal este un câine collie, ce poarta numele de Lassie.

 Romanul prezinta dezvoltarea unei nuvele, pe care Knight o publicase cu doi ani în urma, în The Saturday Evening Post. Ecranizarea ulterioara a romanului a facut ca Lassie sa devina un personaj memorabil, iubit în întrea­ga lume.

Lassie este collie-ul lui Joe si tovarasul sau apropiat. Dar când tatal lui Joe îsi pierde slujba, Lassie trebuia vânduta. De trei ori ea a scapat de noul stapân si de trei ori s-a întors acasa la Joe, pâna când, în cele din urma, ea fost dusa în cea mai îndepartata zona a Scotiei, ceea ce era o calatorie prea lunga pentru ca un câine, oricare ar fi fost el,  s-o faca singur... Dar Lassie nu era orice câine.

 Bazat pe amintirile din copilarie ale autorului șsi plin de aven­turaă șsi suspans, Lassie se întoarce acasa – cel mai iubit roman al lui Eric Knight si un uriasș best-seller, adaptat celebru într-un film de la Hollywood din 1943 – este clasic, atemporal șsi una dintre cele mai frumoase povesti despre câini scrisa  vreodata.

Doi frati, profesori la Universitatea din Gotingen, filozofi eminenti, autori a numeroase studii lingvistice de istorie si arheologie, Jacob Ludwig Grimm si Wilhelm Karl Grimm, sunt autorii povestilor pe care le prezentam aici.

Povestile se remarca prin simplitatea limbajului; autorii n-au avut nicio pretentie de scriitori, ci au reprodus fidel forma sub care ele fusesera transmise din generatie în generatie. 

Aceste povesti, din autentic izvor popular, sub aparenta lor copilareasca, contin multe învataminte si-i încânta nu numai pe copii, ci si pe adulti.

„Legea vietii“ este o nuvelă a scriitorului  american Jack London. A fost publicată pentru prima dată in martie 1901 in Revista McClure, volumul 16. Un an mai tarziu, a fost tipărită intr-o colectie de povesti ale lui Jack London, The Children of Frost, la Editura Macmillan. 

Această scriere acoperă ultimele cinci ore ale bă­tra­nului si muribundului sef inuit Koskoosh.  Tri­bul său trebuie să călătorească in căutarea de imbră­căminte si adăpost, asa că este lăsat să moară din cauza varstei sale si a incapacitătii de a vedea. Chiar si fiul său este nevoit să-l pără­sească, pentru că are o nouă familie, pe care trebuie să o hrănească si  să o protejeze.

Cu toate acestea, bătranul Koskoosh este multumit, deoarece stie legea vietii si dorintele ei. El isi acceptă soarta pasnic si incepe să vizualizeze evenimentele din trecutul său. Ii vin in minte imaginile atat ale marii foamete, cat si ale vremurilor frumoase. Ca persoană ex­pe­rimentată, el contemplă natura si acceptă, in cele din urmă, individualismul acesteia.