Perioada 1821-1859, reprezinta epoca istorica a reorganizarii pe baze moderne a Tarii Românesti, iar revolutia condusa de Tudor Vladimirescu, a dus la înlaturarea regimului fanariot si la introducerea domniilor pamântene. 
Regulamentele Organice, adoptate în 1831 în Tara Româneasca si în 1832 în Moldova au definit si separat atributiile puterilor Statului, au reglemantat organizarea Bisericii, au reformat administratia, au impus necesitatea refacerii armatei nationale etc.

Autorul s-a aplecat cu responsabilitate asupra temei propuse si a conceput o lucrare foarte interesanta, de o înalta tinuta stiintifica folosind metode de cercetare, pe baza de dovezi istorice, selectând cu marinimie bibliografia.

Pr. Prof. Dr. Stefan Rasceanu (Universitatea din Craiova)

"Predicile lui Antim sunt unul dintre cele mai pretioase monumente in literatura noastra bisericeasca, nu numai pentru ca ele sunt singurele in felul lor, caci de la nici un alt prelat romanesc din trecut nu avem o lucrare in acest fel, dar si pentru valoarea lor reala, pentru caldurea elocintei care, adeseori, minuneaza, si pentru frumusetea, bogatia si cateodata chiar eleganta limbii in care sunt scrise...

In acest mode credem ca predicile Mitropolitului Antim Ivireanul vor putea sa fi cetite si intelese cu usurinta in aceasta editiune nu numai de oamenii de litere, dar si de preotime."

Perioada 1821-1859, reprezinta epoca istorica a reorganizarii pe baze moderne a Tarii Românesti, iar revolutia condusa de Tudor Vladimirescu, a dus la înlaturarea regimului fanariot si la introducerea domniilor pamântene. 
Regulamentele Organice, adoptate în 1831 în Tara Româneasca si în 1832 în Moldova au definit si separat atributiile puterilor Statului, au reglemantat organizarea Bisericii, au reformat administratia, au impus necesitatea refacerii armatei nationale etc.

Autorul s-a aplecat cu responsabilitate asupra temei propuse si a conceput o lucrare foarte interesanta, de o înalta tinuta stiintifica folosind metode de cercetare, pe baza de dovezi istorice, selectând cu marinimie bibliografia.

Pr. Prof. Dr. Stefan Rasceanu (Universitatea din Craiova)

„Buna dimineata, baieti! (1972), scrisa de prozator (Grigore Bajenaru) dupa iesirea din învatamânt, ca pensionar... Fugit irreparabile tempus… Si mai încarcata de nostalgii, fiindca profesorul si-a iubit nespus de mult meseria, parca prelungindu-si printr-însa copilaria, adolescenta, prospetimea vârstelor dintâi. Fostul elev buclucas si poznas de la Liceul Gheorghe Lazar, acum în ipostaza de dascal, nu putea sa nu aiba o atitudine fraterna fata de generatiile de elevi ce i-au trecut pe dinainte, cu ghidusiile, cu poznele lor, înte­legându-i, instruindu-i si educându-i... Si si-a pastrat aceste sentimente pentru scoala si lumea ei si dupa ce n-a mai fost la catedra. Liceul de odinioara, la care a învatat, scolile pe unde a trecut, elevii sai ra­mânându-i în inima si în minte ca niste insule ale fericirii, la care se întoarce când si când, convorbind cu dulci si nesterse amintiri. Buna dimineata, baieti! este însa si o carte de evocare a atâtor figuri im­pu­natoare din cultura noastra, pe care autorul le-a cunoscut direct: un Ovid Densusianu, un Cartojan, Liviu Rebreanu, Mihail Drago­mi­res­cu, Iacob Negruzzi, chiar si altii înca, multi cu a caror amintire îsi agrementa lectiile lui de împatimit profesor de limba si literatura româna, spre deliciul elevilor sai.“ (Hristu Cândroveanu, „Literatura româna pentru copii“, Editura Albatros, Bucuresti, 1988)

* * *

"Buna dimineata, baieti!" este continuarea lucrarii "Cismigiu et comp." editata de Editura Andreas in foarte multe editii si pe care o gasiti pe site-ul nostru.

Plasata în colectia Clasici Români cartea de fata se alatura celorlalte prin care se valorifica potentialul creativ al poporului român prin reprezentati de seama.Prin cuvântul clasic se poate întelege clasicismul ca si curent literar dar si o valoare perena ce strabate timpul si care prin repetitie constanta se pastreaza în constiinta unei comunitati.Desfasurarea existentei în cercul strâmt între viata si moarte pastreaza constiinta treaza unui popor,a unei natiuni în concertul culturii universale.

Colectia Clasici Români nu face altceva decât sa reînvie câteva din cele mai importante creatii artistice ale celor ce au plasat valorile nationale în context universal si sa refaca astfel geneza si moartea pentru a se pastra vie viata spirituala.

Volumul Poezii alese semnate de Mihai Eminescu prin structura lui cuprinde Poezii publicate în timpul vietiisi Poezii publicate postum grupând 83 de texte poetice publicate postum. De asemenea cartea cuprinde untabel cronologic unde sunt evidentiate câteva din cele mai importante momente ale vietii si creatiei eminesciene dar si un indice alfabetic al poeziilor pentru o mai buna descoperire a textelor cautate de lectorul avizat. 
Grafica este în acord cu întreg continutul cartii facând impresia coborârii si ridicarii impersonale a poetului dinspre frumosul teluricului spre înaltul viselor si al zborului catre idealuri în veci neatinse ce strabate opera eminesciana,care pare o continua nastere si moarte alunecând permanent între înger si demon,între romantism si clasicism,între nastere repetata si moarte adânca.

Moartea nu este însa una ce tine de domeniul obisnuitului caci thanatosul are în vizunea poetului un sens matricial si unul funebru. Peisajul nu este unul geografic ci unul sufletesc atât de specific natiunii române si vizibil înca de la celebra Miorita. 
Poeziile eminesciene cuprinse în acest volum se circumscriu temelor fundamentale ale liricii sale de la cea a timpului ce se scurge inexorabil si continuând cu istoria, natura si dragostea sau cosmogonia,al nasterii,al genezei omul plasat în cadrul universului cosmic. 

Mergând pe linia trasata de Mihai Eminescu în cultura româna printr-o bogata cultura universala si prin curiozitatea intelectuala, de care a dat dovada pe tot parcursul vietii sale se poate descoperi înca o data faptul ca omul prin conditia sa de fiinta efemera nu poate pastra clipa fericirii atunci când o are,pe de o parte,iar pe de alta parte nu poate reveni asupra greselilor de conduita existentiala pentru a le repara întrucât timpul îsi pune amprenta pe toate si de aceea Totusi este trist în lume asa cum încheie poezia Floare albastra citata în întregime în acest volum de versuri.

liada (cuvântul vine de la Ilios, al doilea nume al cetatii Troia) cuprinde numai o parte din razboiul troian, care a dainuit zece ani si s-a încheiat cu darâmarea acestui oras. Razboiul, dupa traditie, s-ar fi întâmplat cu vreo 1200 de ani înainte de Hristos si prin urmare cu vreo 300 de ani înainte de vremea când se zice ca ar fi trait Homer. Cu tot valul legendar sub care ni-l înfatiseaza poetii, se pare ca el nu-i lipsit de adevar istoric...

În locul intereselor generale si deci abstracte, politice sau nationale ce vor fi dat prilejul razboiului, poetii au nascocit motive cu totul omenesti din cele mai interesante si mai miscatoare, punând astfel povestirilor lor o temelie neclintita de veacuri. Razboiul troian, dupa ei, n-a fost stârnit din cauzele obisnuite ale razboaielor, ci a fost numai urmarea rapirii frumoasei Elena de catre Paris, fiul regelui din Troia...
Subiectul „Iliadei“ este mânia lui Ahile, pricinuita de cearta pe care a avut-o cu Agamemnon, înselat de Zeus, care voia sa-i dea cinstea cuvenita lui Ahile; înfrângerea suferita de mai multe ori din partea aheilor cu tot ajutorul dat de zeitele Hera si Atena, ca si de Poseidon (pe troieni îi ajutau Apolon, Ares si Afrodita); apoi participarea lui Patrocle la razboi si caderea acestuia în lupta cu Hector; împacarea lui Ahile cu Agamemnon si razbunarea lui Ahile prin uciderea lui Hector. Poema se încheie povestind înmormântarea acestuia din urma. (G. Murnu, Rânduri pentru cunoasterea „Iliadei“ din volumul „Iliada“ – 1943)

"Ion Creanga a inceput a scrie povesti in vara anului 1875, publicandu-le succesiv in «Convorbiri literare». Povestile propriu-zise sunt unsprezece (toate sunt incluse in aceasta carte - n. r.)... si au fost scrise intr-un interval de trei ani, ceea ce vine cam trei-patru pe fiecare an.
Creanga n-a fost un culegator de basme, ca P. Ispirescu, Fundescu, N. D. Popescu si altii. Lui i se datoreste crearea prototipului basmului romanesc, prin alegerea variantelor celor mai apropiate noua, cu caracter mai original si specific rasei.
Graiul bogat si forma originala a povestirei au starnit pretutindeni emotie si entuziasm estetic. Povestile acestea nu sunt reproduceri gramofonice, ci creatiuni de arta, in care vibreaza pulsatia tanara a spontaneitatei...
In cadrul istoriei literare, Creanga poate fi socotit, cu drept cuvant, ca adevaratul parinte al poporanismului in literatura romana."

Cred ca mai important decat sa invete codul bunelor maniere este pentru un copil sa invete buna-cuviinta crestina. Acea cuviinta a oamenilor din satele de munte din Ardeal, care te saluta cu "doamne-ajuta!" si-ti ofera daruri chiar daca nu te cunosc. Acea buna-cuviinta a bunicutelor crestine, care probabil nu stiu cu ce tacam se mananca sparanghelul, dar care au totdeauna privirile blande, vorbele domoale si dojana plina de durere si iubire.
Cred ca mai important pentru un copil, decat sa fie manierat, este sa fie, cum zic romanii, "cu frica iul Dumnezeu". (Prof. Gabriela Alexandru)