Editura Evanghelismos - Libraria ta virtuala!
Carti online gratuite (nou)

Pentru adevaratii nevoitori izbanda este sigura si usa Imparatiei ii asteapta larg deschisa. Un astfel de om a fost Parintele Ioannis, pe care am avut fericirea sa-l cunosc. Nevinovatia copilareasca ii stralucea pe fata, in ochii, in zambetul si in inima sa. Pastrand de-a lungul intregii sale vieti varsta copilariei, credinta simpla si profunda in Dumnezeu, ca Parinte si prieten al Sau, s-a nevoit si a dobandit lucrul cel mai important: lipsa de griji si deplina incredintare in mainile Celui ce tine toate. In lume a fost casatorit si tata a patru copii, insa intru Dumnezeu a fost liber si fiu al Parintelui tuturor. A fost sarac in cele materiale, dar bogat in cele duhovnicesti. A fost un om care a daruit totul aproapelui sau, adica lui Hristos, un om care nu intorcea spatele fratelui indurerat care batea la usa sa. A fost un preot care a cinstit chipul lui Dumnezeu. Constantin Samoilis, Invatator

Asa precum farurile asezate pe tarmuri povatuiesc pe cei care calatoresc pe mare, tot astfel si farurile duhovnicesti asezate de Dumnezeu povatuiesc pe cei care calatoresc pe marea acestei vieti. Un astfel de far duhovnicesc asezat intre stancile Katunakiei a fost si Staretul Efrem. Acesta, raspunzand chemarii lui Dumnezeu inca de tanar, a plecat in Sfantul Munte al Athonului, singurul loc de nevointa care se potrivea nazuintelor sale ascetice. Aici a trait in desavarsita ascultare fata de staretul sau, Nichifor, virtute care l-a ajutat sa urce foarte repede pe inalte culmi duhovnicesti. Pronia dumnezeiasca, care pe toate le randuieste cu intelepciune, a adus acest "cerb insetat" de apa Vietii sub indrumarea duhovniceasca a renumitului si mult experimentatului isihast Iosif. Desi staretul sau era batranul Nichifor, in nevointa duhovniceasca Parintele Efrem a ramas ucenic credincios al Staretului Iosif pana la moartea acestuia. De la el a invatat lucrarea tainica a rugaciunii mintii, intru care a sporit atat de mult si atat de repede, incat s-a invrednicit inca de tanar sa aiba descoperiri dumnezeisti.

È˜i părtaÈ™ obiceiurilor, È™i următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu însuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăÈ›ând, È™i cu credinÈ›ă răbdând până la sânge, SfinÈ›ite Mucenice Ciprian, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. Tropar Cela ce mai înainte ai fost învăÈ›ător răutăÈ›ii È™i te-ai arătat Arhiereu prin cinstita fecioară Justina, È™i ca un păstor înÈ›elept, din spinii înÈ™elăciunii ai înflorit ca o floare prea frumoasă, È™i pe noi credincioÈ™ii, ne-ai umplut cu miresmele tămăduirilor È™i de razele minunilor tale, întăreÈ™te-ne ca să-È›i cântăm È›ie: Bucură-te, SfinÈ›ite Mucenice Cipriane, pururea slăvite! Condac Sfinte Ciprian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Anastasimatarul este o Antologie de cantari ale Marii Sarbatori a Invierii Domnului, ce cuprinde imnurile de la Vecernie si Utrenie, pe cele opt glasuri. Anastasimatarul de fata cuprinde: Anastasimatarul stihiraric - cu cantari usor melismatice, intr-un tempo/miscare mai lenta; Anastasimatarul irmologic - cu cantari intr-un stil simplu, concis, silabic, ce folosesc un tempo/miscare vioaie, mai repede; Svetilnele Invierii, imnuri ce se canta la sfarsitul Utreniei, intre Canoane si Laude, impreuna cu Voscresnele, ce se canta la Utrenia Duminicilor, intre Laude si Doxologie. Compozitorii cuprinsi in acest Anastasimatar sunt in exclusivitate romani, de la Macarie Ieromonahul si Dimitrie Suceveanu (sec. XIX-XX), si Protosinghelul de la Manastirea Neamt - Victor Ojog (sec. XX), Schimonahul aghiorit Nectarie Vlahul - Prodromitul si Ierodiaconul Ioan Butnaru, codicograful acestei Antologii, cantarile fiind alcatuite dupa modelul traditional elin. Notatie psaltica.

Dragii mei, vin in intampinare cu aceasta carte de bucate lacto-vegetariene intru pregatirea trupului pentru posturile de peste an, iar pentru cei care deja se bucura de alimentele vegetale - adevarate daruri de la bunul Dumnezeu -, aduc aici o colectie bogata de retete culinare pentru cele mai diverse gusturi. Mariana Rabinca

Cu Batranul Arsenie se pare ca se implineste cuvantul evanghelic: "Iata cu adevarat israelitean, intru care nu este viclesug". A fost din fire cinstit, simplu, fara de rautate, bland, ascultator, neagonisitor si, in mod deosebit, un nevoitor cum rar se intalneste. Pentru Batranul Arsenie, intotdeauna da era da, iar nu era nu. Niciodata nu tinea minte raul, orice i-ai fi facut, niciodata nu se mania, niciodata nu facea rau nimanui. Traia in ascultare cu o desavarsita acrivie, si de aceea, prin ascultarea si desavarsita credinta ce le avea in staretul sau, traia zilnic mai presus de legile firii. In privegherile pe care le incepea de cu seara, se ostenea peste masura cu mii de metanii si cu starea de toata noaptea in picioare, pana se lumina de ziua. Atat de mult se adancea in rugaciune si se daruia ei, incat de multe ori, cand se apropia timpul lucrului, nu voia sa se dezlipeasca de rugaciune. Batranul acesta, cu toata simplitatea lui, a prins sensul vietii monahale. S-a predat pe sine in intregime ascultarii si nevointei, de aceea L-a si gasit pe Cel dorit. A gasit inlauntrul sau rugaciunea, L-a gasit pe Dumnezeu. Monahul Iosif Vatopedinul

Stareta Macrina a fost un om cu multe incercari inca din varsta copilariei. Am cunoscut-o inca din lume, caci avea o legatura duhovniceasca deosebita cu mama mea, care o sprijinea in felurite chipuri pentru ca era orfana. Era un suflet virtuos si se distingea prin smerenia ei, prin blandete, prin atentia ei si prin neincetata rugaciune. Avea o minte foarte curata. O cugetare atat de "curata" nu am intalnit la nici un alt om. Ca monahie avea o ascultare oarba si multa acrivie in indatoririle ei monahale. Frica lui Dumnezeu, pomenirea mortii si menirea dumnezeiasca a omului au fost cultivate inca din copilarie in sufletul ei, care apoi au devenit adevarate trairi. Nemarginita ei rabdare, dragostea ei si neadormitul ei interes pentru mantuirea obstii o stapaneau necontenit. Problemele oamenilor care veneau la ea le facea ale ei si se straduia, prin rugaciunea si cuvantul ei, sa ajute la rezolvarea lor. Manastirea aceasta, prin contributia Staretei, a constituit o metropola si pentru alte manastiri care au fost intemeiate cu binecuvantarea lui Dumnezeu, atat in Grecia, cat si in strainatate, in America si Canada. Acum sufletul ei se odihneste - asa cum m-a odihnit si pe mine - si se veseleste vesnic in Rai impreuna cu ceata Cuvioaselor Fecioare. Staretul Efrem Filotheitul

Minunea Sfintei Lumini de la Ierusalim, care se savarseste in fiecare an in cadrul unei ceremonii speciale a ortodocsilor in amiaza Sambetei celei Mari, se afla in ultima vreme in atentia oamenilor de stiinta, dat fiind faptul ca s-au formulat, chiar si din partea clericilor si teologilor, puncte de vedere care neaga caracterul ei suprafiresc. Adica neaga evenimentul marturisit si trait de veacuri pana astazi, al venirii minunate din Cer a Sfintei si necreatei Lumini, care aprinde candela stinsa de pe Sfantul Mormant, fara interventia omeneasca. Din aceasta candela, in continuare, patriarhul grec-ortodox aprinde patru manunchiuri a cate 33 de lumanari fiecare si imparte Sfanta Lumina credinciosilor care asteapta in biserica. Odata cu aprinderea minunata a candelei de pe Sfantul Mormant se aprind si alte candele si manunchiuri de lumanari ale inchinatorilor.

Aceasta lucrare pune in ordine toate evenimentele legate de devenirea harismatica a Sfantului Cuvios Iosif Isihastul si doreste sa surprinda unitar bogata sa invatatura duhovniceasca, precum si influenta exercitata de acesta si gradul de receptare in mediul ortodox.

Daca va voi cineva sa estimeze lucrarea Parintelui Nicolae Koghionis va trebui sa bata la toate usile caselor imensei parohii a Sfantului Elefterie Pediu Areos (Ghizi) din Atena pentru a intreba despre smeritul si simpaticul preot care ii vizita din cand in cand pentru a savarsi Agheasma, Sfantul Maslu, pentru a le duce Sfanta Impartasanie sau pentru a-i convinge sa se aboneze la reviste religioase; pentru a absorbi durerea sutelor de neputiinciosi pe care ii vizita in anumite rastimpuri, pentru a discuta cu nenumaratele suflete greu ranite ce si-au aflat odihna sub epitrahilul sau, pentru a asculta cu rabdare problemele semenilor nostri sensibili, cuprinsi de boli sufletesti, pe care niciodata nu-i intrerupea la marturisire si pe care, cu harisma sa, stia sa-i odihneasca.

Frumoasa Manastire Sihastria este asezata intr-un loc linistit si retras de lume. In timpurile vechi aici locuiau sihastrii, de aceea si-a primit numele de Sihastria. Pana sa se deschida drumul, se ajungea foarte greu aici. De la Gura Secului trebuia sa strabati sapte kilometri prin padure ca sa ajungi la destinatie, iar daca te apuca noaptea, aveai ocazia sa mai intalnesti cate un lup sau urs ori alte animale salbatice. Iarna era si mai greu din cauza zapezilor, care depaseau intotdeauna un metru. Dar era bine pentru calugari, deoarece ramaneau doar ei si Dumnezeu. Monah Pimen Vlad

In viata mea, de-a lungul timpului, am avut diferite profesii. De la decoratoare pana la om de afaceri. Nu spun ca nu le-am iubit si pe acestea, dar slabiciunea mea a fost intotdeauna masina si lumea multa in jurul meu. Puteam sa stau ore in sir in masina si sa calatoresc. Niciodata singura... Nu sufeream linistea desavarsita. De aceea am socotit o buna idee sa lucrez si ca sofer de taxi. Ca sprijin in materializarea dorintei mele a fost tatal prietenei mele, care era propietarul unei astfel de companii. Scriind aceasta carte, in afara celor pe care le-am avut in memorie, m-au ajutat scurte insemnari ce le tineam in calendarul meu, pe cand ma intorceam de la serviciu acasa. Intamplarile consemnate sunt toate adevarate, fara stradania de a le infrumuseta, si s-au petrecut intre anii 1997-2007. Sunt redate fara o ordine cronologica. Numele si traseele consemnate nu sunt intotdeauna exacte, pentru motive lesne de inteles. Continutul acestei carti constituie marturie de suflet in smerita mea stradanie de a conduce zilnic pe prietenii necunoscuti, care intrau in masina mea, nu numai la destinatia unei calatorii, ci la Acela Care este Calea, Adevarul si Viata. Monahia Porfiria

Format: 17 x 25 cm
ISBN: 978-606-734-209-3
Status: in stoc

Dimitrie Cantemir. Domn moldav si â€žPrincipe al stiintei romanestiâ€

Colectia: Alte carti
Autor: Demciuc, Vasile M., arhid.lect.univ.dr.; Nechita, V
Editura: Crimca
Numar de pagini: 173

Acum, la 300 de ani de la trecerea la cele veÈ™nice a lui Dimitrie Cantemir, observăm că unicitatea lui nu rezultă atât din faptul că s-a afirmat, în primul rând, în alte spaÈ›ii culturale decât cel românesc, cât din faptul că supus fenomenul românesc unui foc concentric, venind spre el cu o încărcătură spirituală de care poate au dispus unii conaÈ›ionali, dar niciunul nu a vizat drept obiect de cercetare tocmai acest fenomen. Dimitrie Cantemir a pus temelia conÈ™tiinÈ›ei de sine a culturii române în calitate de cultură europeană.

Pret: 34.00 LEI

Scrieti o recenzie

Crimca

- Lucrarea intitulată Maica Domnului în lumina Sfintei Scripturi È™i a Sfintei TradiÈ›ii. O sinteză pentru omul grăbit se doreÈ™te a fi smerit semn de aleasă recunoÈ™tinÈ›ă adus Maicii Domnului de către autor pentru darul sfânt al preoÈ›iei È™i pentru cel al arhieriei, pe care le-a primit la praznicele împărăteÈ™ti închinate cinstirii Născătoarei de Dumnezeu: Adormirea şi, respectiv, Buna Vestire. Suntem con-vinşi că, prin bogăÈ›ia È™i profunzimea informaţiilor teologice, prin stilul scriitoricesc elocvent È™i prin structura sa clară È™i concisă, prezenta lucrare îşi va atinge principalul obiectiv, acela de a răspunde succint, dar pertinent, întrebărilor omului contemporan privind viaÈ›a Preasfintei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu. Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile NECHITA

Maica Domnului in lumina Sfintei Scripturi si a Sfintei traditii - Demciuc, Vasile M., arhid.lect.univ.dr.; Nechita, V

Crimca

- Tributar eforturilor practice È™i concrete de a-i ajuta pe oameni în urcuÈ™ul lor duhovnicesc, ÎnaltpreasfinÈ›itul Părinte Arhiepiscop Calinic împărtăÈ™eÈ™te publicului larg o nouă lucrare sintetică, cu nădejdea că lecturarea ei este extrem de benefică în contextul contemporan. De data aceasta, tema demersului È™tiinÈ›ific È™i teologic pe care l-a întreprins ÎnaltpreasfinÈ›ia Sa este mai anevoioasă, dat fiind faptul că dezbate parcursul sufletului după moarte, aspect care în decursul timpului, din pricina anumitor incertitudini, a generat devieri de la dreapta credinÈ›ă È™i, implicit, apariÈ›ia învăÈ›ăturilor greÈ™ite. În excursul său, autorul arată că omul este sortit morÈ›ii trupeÈ™ti, ca urmare a păcatului È™i a lipsei de pocăinÈ›ă a lui Adam. Dar cu toate acestea, Sfânta Scriptură ne învaÈ›ă că viaÈ›a nu încetează după moartea fizică, ci trece într-o existenÈ›ă superioară, în care sufletul, după caz, fie îÈ™i găseÈ™te fericirea È™i liniÈ™tea eternă în nemijlocita apropiere de Hristos, fie este supus chinurilor veÈ™nice. Ca atare, timpul vieÈ›ii pământeÈ™ti are sens unic: este timpul mântuirii, după cum spune Sf. Apostol Pavel (2 Corinteni 6, 2). Fiecare clipă a vieÈ›ii se face prilej pentru mântuire, început de sfinÈ›enie, ocazie de comuniune cu Dumnezeul Cel viu È™i întoarcere din abisul împietririi conÈ™tiinÈ›ei, ce avertizează asupra unei stări mai grave decât moartea trupului: moartea spirituală.SfârÈ™itul vieÈ›ii trebuie înÈ›eles ca o vreme a culegerii roadelor, o împlinire a lucrării în acest plan orizontal, la care suntem chemaÈ›i, urmând să culegem răsplata faptelor noastre în planul vertical în ziua hotărâtă de Dumnezeu, considerată ca fiind ultima a acestei lumi: „este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata” (Evrei 9, 27).

Omul dincolo de moarte. O sinteza pentru omul grabit - Demciuc, Vasile M., arhid.lect.univ.dr.; Nechita, V

Crimca

- Prolog
  
  Motivul care m-a determinat, fraÈ›ii mei, să scriu cartea de faÈ›ă, în care am consemnat toate aceste evenimente şi întâmplări adevărate, este unul singur: să se slăvească numele lui Dumnezeu È™i să fie de folos sufletelor care o vor citi, nimic altceva.
  
  Am păstrat mulÈ›i ani, în taină, aceste evenimente, atât faÈ›ă de soÈ›ia mea, cât È™i faÈ›ă de copiii mei, pentru că aÈ™a a hotărât duhovnicul meu. MulÈ›umesc lui Dumnezeu, din toată inima, că m-a învrednicit să trăiesc asemenea întâmplări cutremurătoare, pentru că, prin acestea, am putut să mă văd pe mine însumi È™i să înÈ›eleg È™i eu ce înseamnă adevărata pocăinÈ›ă, smerenia şi dragostea în Hristos.

Lacrimile pocaintei - Volumul 3. Experientele unui taximetrist. Intamplari adevarate - Demciuc, Vasile M., arhid.lect.univ.dr.; Nechita, V

Crimca

- Lucrarea intitulată De la iadul fricii la bucuria credinÈ›ei sau de la moarte la viaÈ›ă prezintă o perspectivă diferită asupra societăÈ›ii contemporane, menită să trezească conÈ™tiinÈ›a È™i să o facă lucrătoare. Autorul demonstrează, în repetate rânduri, că progresul È™tiinÈ›ei È™i al tehnologiei îl face pe om să piardă sensul vieÈ›ii. Drept remediu, părintele Ioan Buliga recomandă întoarcerea la credinÈ›ă. Totodată, autorul ne îndeamnă să ne trăim viaÈ›a în limitele coordonatelor morale. Mai exact, trebuie să ne smerim È™i să renunÈ›ăm la deÈ™ertăciunile acestei lumi, să ne lepădăm de idolii ei È™i să ne retragem în frumuseÈ›ea credinÈ›ei.

De la iadul fricii la bucuria credintei sau de la moarte la viata - Demciuc, Vasile M., arhid.lect.univ.dr.; Nechita, V

Crimca

- Din acest univers pe cât de misterios pentru unii, pe atât de accesibil pentru alÈ›ii, v-am făcut părtaÈ™i cu câteva chipuri, destine È™i întâmplări, tocmai pentru a fi cât mai aproape de viaÈ›a monahală, de frumuseÈ›ea ei, È™i în semn de respect pentru cei care continuă să lumineze pe mai departe vetrele vechi sau noi ale ortodoxiei, fie că acestea sunt în munÈ›i, pe dealuri, pe obcini sau la intersecÈ›ii de drumuri.

La portile timpului. Dialoguri cu mari duhovnici - Demciuc, Vasile M., arhid.lect.univ.dr.; Nechita, V

Crimca

Carti scrise de acelasi autor

Dimitrie Cantemir. Domn moldav si â€žPrincipe al stiintei romanestiâ€ V2 - Demciuc, Vasile M., arhid.lect.univ.dr.; Nechita, V

Crimca

- Acum, la 300 de ani de la trecerea la cele veÈ™nice a lui Dimitrie Cantemir, observăm că unicitatea lui nu rezultă atât din faptul că s-a afirmat, în primul rând, în alte spaÈ›ii culturale decât cel românesc, cât din faptul că supus fenomenul românesc unui foc concentric, venind spre el cu o încărcătură spirituală de care poate au dispus unii conaÈ›ionali, dar niciunul nu a vizat drept obiect de cercetare tocmai acest fenomen. Dimitrie Cantemir a pus temelia conÈ™tiinÈ›ei de sine a culturii române în calitate de cultură europeană.