Odata cu primirea sfantului botez, Pantelimon a dobandit de la Dumnezeu darul de a vindeca bolile, chiar si pe cele incurabile, precum si darul de a alina suferintele trupesti si sufletesti ale oamenilor.  Pentru toate vindecarile pe care le facea, el nu accepta nici un fel de plata, ba mai mult, dupa moartea tatalui, toata averea sa a impartit-o saracilor.  Aceste fapte ale sale i-au adus numele de doctor fara de arginti.

Cateheza este o lectie de religie pe care dascalul o expune sistematic elevilor sai.  Deseori ea se prezinta ca un dialog, fie din dorinta elevilor de a invata mai mult si mai deslusit, fie din aceea a dascalului de a controla si completa cunostintele elevilor.

In fapt, toata invatatura Mantuitorului Iisus, cuprinsa in cele patru Evanghelii, e o suita de cateheze.  De aceea El Se numea si era numit Invatatorul, iar cei ce-L ascultau se numeau si erau numiti invatacei, adica ucenici, elevi.  Numarul ucenicilor depasea cu mult pe al celor doisprezece, dar acestia au fost primii si cei mai apropiati beneficiari ai catehezelor rostite de Domnul.

Colecţie de cuvinte duhovnicesti şi sfaturi referitoare la viaţa interioară, la bunul mers al despătimirii, la buna înţelegere a celor sfinte.

Din cuprins:
Sfaturi pentru viata duhovniceasca a calugarilor.

(lipsa text)

(lipsa text)

Preotul trebuie sa ia aminte de sine si de toata turma, ceea ce inseamna ca el trebuie sa se ingrijeasca in primul rand de viata sa personala, iar in al doilea rand sa-si indeplineasca menirea de a conduce turma spre mantuire, deci sa se ingrijeasca de activitatea sa externa. Sf. Apostol Pavel aseaza aici in primul rand datoria preotului de a lua aminte la sine, nu numai pentru a-i atrage acestuia atentia asupra celei mai insemnate datorii fata de propria sa persoana, mantuirea sufletului sau, ci mai ales pentru faptul ca pastorul sufletesc inainte de toate trebuie sa fie posesorul unei vieti pline de sfintenie si curatenie, din care sa izvorasca pentru pastoritii sai roadele apostoliei sale, iar dupa aceea, prin viata sa, trebuie sa fie pentru acestia un exemplu viu, vrednic de urmat si nu o pricina de sminteala.

Sfântul SfinÈ›it Mucenic Pangratie Viata acatist canonPărinţii acestui de trei ori fericit au fost din hotarele Antiohiei. Ei au trăit pe vremea în care Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu S-a pogorât la neamul omenesc şi Iubitorul de oameni S-a făcut om pentru oameni. Şi auzind ei de minunile cele prea luminate pe care le făcea în Ierusalim Stăpânul Hristos, s-au dus acolo împreună cu fiul lor, Pangratie, şi auzind învăţătura preadulce a Mântuitorului, au crezut în El şi s-au botezat în numele Preasfintei Treimi, apoi s-au întors la casa lor, lăudând pe Domnul. Şi au trăit multă vreme cu cinstire de Dumnezeu şi apoi s-au săvârşit, iar Pangratie a rămas în casa lor, sporind în înţelepciune şi pricepere, în cugetarea şi citirea dumnezeieştilor Scripturi.
 După Înălţarea Domnului nostru Iisus Hristos la cer, apostolul Petru, propovăduind cuvântul lui Dumnezeu în cetăţi şi în laturi, a venit şi în părţile Pontului. Şi aflând acolo pe Pangratie, acesta l-a primit cu dragoste, ca pe un apostol al Mântuitorului Hristos, şi l-a odihnit de ajuns cu toţi ai casei lui. Şi spunându-le Petru cuvânt de învăţătură, mulţi au crezut şi i-a botezat împreună cu toţi robii lui Pangratie, apoi le-a hirotonisit episcop, un bărbat preaînţelept şi ucenic, cu numele Maximin.
 Iar Pangratie şi-a dat toată averea sa ca milostenie săracilor şi ce îi mai rămăsese a dăruit-o robilor săi, zicând:
 „Iată, vă dau libertate şi toate lucrurile ce se află în casa mea: aur, argint, pietre scumpe, haine şi toate averile mele, vii şi ţarini. Deci Stăpânul nostru Hristos să vă întărească în frica Sa, că eu mă duc cu apostolul, să propovăduiesc Sfânta Evanghelie”. Acestea aşezându-le bine preaînţeleptul Pangratie, a căzut la picioarele Sfântului
 Petru, zicând: „Mă dau în mâinile lui Dumnezeu şi sufletului tău, apostole al lui Hristos”

Mirul simtit al Izvoratorului de Mir, care poate fi pipait si care curge de veacuri intregi ca o minune vadita a lui Dumnezeu si ca o dovada a rasplatirii Lui, a fost arma preaputernica impotriva patimilor, sageata necrutatoare impotriva nevazutilor vrajmasi, alungator al intristarilor, leac al bolilor si scut nebiruit impotriva dusmanilor, care de multe ori au incercuit cetatea, voind sa o cucereasca.

Dar atunci cand vazutii si nevazutii vrajmasi simteau mirosul placut al mirului sau vedeau armele de arama ale lui Dimitrie, sangele si mirul, o luau la fuga si nu se mai intorceau rupand astfel stransoarea pricinuita de asediu.  Asa a supravietuit Tesalonicul si va trai in veci, in ciuda multor "admiratori" ai lui.

„Una dintre cele mai frumoase cărÈ›i pentru copii pe care am văzut-o în ultimii…50 de ani”, părintele Constantin Necula.
Este un adevărat îndrumător pentru descoperirea istoriei sfinte a mântuirii omului, aÈ™a cum ne este relatată în paginile Sfintei Scripturi.
Plină de ilustraÈ›ii frumos colorate, cartea poate fi citită personal de către copii sau de către părinÈ›i copiilor. IlustraÈ›iile sunt realizate în tradiÈ›ia iconografică ortodoxă de Serioja Popov. Acestea vor fi o adevărată bucurie pentru micii cititori.

Mănăstirea Valaam îÈ™i pierde originile în negura vremurilor, fiind considerată una dintre cele mai importante vetre monahale ale ortodoxiei răsăritene. ViaÈ›a duhovnicească a Valaamului va cunoaÈ™te către sfârÈ™itul secolului al XVIII‑lea, prin ucenicii stareÈ›ului Paisie de la NeamÈ›, o înflorire fără seamăn. În jurul anului 1800, de la Valaam, sub povăÈ›uirea stareÈ›ului Nazarie, opt călugări ruÈ™i vor purcede la creÈ™tinarea Alaskăi, doi dintre aceşti nevoitori (Iuvenalie È™i Gherman) fiind trecuÈ›i mai apoi în rândul sfinÈ›ilor. Printre marii stareÈ›i de la Valaam se numără È™i Sfântul Antipa de la CalapodeÈ™ti, care va petrece în marea lavră a Rusiei, începând cu anul 1865, vreme de È™aptesprezece ani.
Cartea de faÈ›ă se doreÈ™te a fi pe de o parte un mic prinos adus vestiÈ›ilor stareÈ›i ai Valaamului, iar pe de altă parte, un îndrumar limpede în meÈ™teÈ™ugul rugăciunii È™i pe calea vieÈ›uirii duhovniceÈ™ti, a căror experienţă au avut‑o, la măsura cea mai înaltă, marii nevoitori ai „Athosului Nordului”.

Aici in Silivria s-a născut Sfântul Nectarie, din părinÈ›i săraci dar foarte evlavioÈ™i È™i de aceea l-au învăÈ›at dreapta credinÈ›ă cu multă dragoste. La botez a primit numele Anastasie.