De ce, oare, această iniÈ›iativă care comportă multă muncă, dificultăÈ›i, timp È™i investiÈ›ie materială? Răspunsul este simplu. Poporul cel dreptcredincios are nevoie de „chipuri de pocăinÈ›ă” cum rosteÈ™te o rugăciune din canonul de pregătire pentru primirea Sfintei ÎmpărtăÈ™anii. Poporul lui Hristos din România este însetat de „apa cea vie”, este înfometat după „pâinea cea spre fiinÈ›ă”.
„Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim în viaÈ›a sfinÈ›ilor din primele veacuri creÈ™tine, în viaÈ›a sfinÈ›ilor cu care Dumnezeu a binecuvântat neamul românesc.
„Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim, de asemenea, în viaÈ›a bineplăcuÈ›ilor lui Dumnezeu care au odrăslit în sânul altor popoare. CuvioÈ™ii StareÈ›i de la Optina se numără printre aceste „chipuri de pocăinÈ›ă”, printre „geniile sfinÈ›eniei” spre care se îndreaptă omul contemporan în căutare de odihnă sufletească.
IntenÈ›ia publicării unei colecÈ›ii dedicate vieÈ›ii mănăstireÈ™ti de la Optina are È™i un alt scop È™i anume: tot ceea ce s-a petrecut ca viaÈ›ă monahală autentică timp de peste 100 de ani la Optina se datorează influenÈ›ei exercitate asupra Lavrei de Sfântul Paisie Velicicovski de la Mănăstirea NeamÈ›. În viaÈ›a celor 14 stareÈ›i ai Optinei, canonizaÈ›i de Biserica Ortodoxă Rusă în 1996, se descoperă amprenta geniului paisian.
După moartea Sf. Paisie, ucenicii săi au mers în Rusia È™i prin intermediul lor s-a născut fenomenul numit „Optina”. Timp de peste 100 de ani după moartea Sfântului Paisie Velicicovski, monahismul din Èšările Române, din Rusia È™i din alte părÈ›i ale Bisericii Ortodoxe a fost influenÈ›at de lucrarea duhovnicească a Mănăstirii NeamÈ› de la sfârÈ™itul secolului al XVIII-lea.
Vremurile au fost grele pentru Rusia în tot veacul XX, iar pentru România nu tocmai uÈ™oare. InfluenÈ›a vieÈ›ii duhovniceÈ™ti rezultată din lucrarea Sfântului Paisie s-a diminuat considerabil.
Redescoperirea Filocaliei prin traducerile Părintelui Dumitru Stăniloae, revigorarea monahismului atonit, traducerile din SfinÈ›ii PărinÈ›i, redobândirea libertăÈ›ii în spaÈ›iul Europei răsăritene după 1990 au oferit cadrul necesar redescoperirii cu mai multă vigoare a influenÈ›ei Sfântului Paisie asupra vieÈ›ii creÈ™tine ortodoxe.
Publicarea colecÈ›iilor dedicate stareÈ›ilor mănăstirii Optina se doreÈ™te a fi, aÈ™adar, È™i un omagiu adus Sfântului Paisie de la NeamÈ›.
Prin intermediul acestei colecÈ›ii creÈ™tinul de azi intră în legătură cu un izvor de viaÈ›ă care-l adapă autentic în setea lui după sens, lumină, în setea lui după Dumnezeu. ViaÈ›a È™i învăÈ›ăturile stareÈ›ilor de la Optina arată, dincolo de locul È™i timpul în care ei au trăit, că existenÈ›a omului fără Hristos È™i fără Evanghelie, fără Biserică, este un non-sens, o confuzie, o disperare fără leac. Spre stareÈ›ii de la Optina, în veacul al XIX-lea È™i începutul veacului XX, se îndreptau pentru cuvânt duhovnicesc mulÈ›imi de călugări, È›ărani È™i moÈ™ieri, prinÈ›i È™i intelectuali. De ce? Pentru că trăiau dramatic golul din ei È™i simÈ›eau că la umbra sfinÈ›ilor de la Optina găseau izvorul umplerii vieÈ›ii lor cu duh È™i adevăr.
Astăzi, omenirea trăieÈ™te È™i mai dramatic decât în veacurile XIX È™i XX, tragedia singurătăÈ›i, a disperării, a lipsei de libertate lăuntrică. Unde să alerge omul de azi pentru a-È™i regăsi echilibru vieÈ›ii interioare È™i, prin aceasta, să redescopere sensul existenÈ›ei sale?
Răspunsul nu este È™i nu poate fi altul decât: HRISTOS. „VeniÈ›i la mine toÈ›i cei osteniÈ›i È™i împovăraÈ›i È™i Eu vă voi odihni pe voi.” (Matei 11, 28) Numai trăirea întru Hristos umple existenÈ›a omului.
Spre Hristos ne conduce Liturghia, ne conduce Filocalia, ne conduce bucuria lăuntrică a rugăciunii minÈ›ii È™i a inimii, ne conduce lupta cu mândria, ne conduce iubirea de vrăjmaÈ™i. Toate aceste căi ne conduc spre Hristos È™i călăuză avem pe cei ce au parcurs acelaÈ™i drum: pustnicii din Egipt sau cei din CarpaÈ›i, cuvioÈ™ii din Athos sau cei de la Optina.
Rog pe Dumnezeu să binecuvinteze strădania traducătorului, Părintele Profesor Teoctist Caia È™i a ostenitorilor din cadrul Editurii È™i Tipografiei Mitropoliei Moldovei È™i Bucovinei care fac posibilă publicarea colecÈ›iei „CuvioÈ™i stareÈ›i de la Optina”.
Dumnezeu să te binecuvinteze È™i pe tine, cititorule al acestei cărÈ›i, conducându-te prin pocăinÈ›ă, rugăciune È™i iubire, la viaÈ›a în Hristos, singura care-È›i va oferi bucurii adevărate, libertate reală È™i lumină în viaÈ›ă. († TEOFAN, Mitropolitul Moldovei È™i Bucovinei)

Volumul cuprinde marturiile pelerinilor credinciosi care au primit ajutor si folos din partea Cuvioasei Parascheva.

Adunandu-si toate simturile inauntru, silindu-si mintea impreuna cu duhul, atintind-o si legand-o strans si, intr-un cuvant, tintuind-o de Crucea lui Hristos, Sfantul Grigorie repeta adeseori in rugaciune: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul, cu sufletul plin de tremur, cu gemete si cu inima franta; si uda pamantul cu lacrimi calde ce izvorau abundent din ochii sai.

Cei care spun că nu le pasă de cealaltă viaţă şi că nu vor să vieţuiască dincolo de aceasta se înşală pe ei înşişi, chiar dacă nu sunt conştienţi de aceasta. Căci cum e cu putinţă ca oamenii să nu dorească cealaltă viaţă, când ei nu se mai satură de viaţă, aici, pe pământ, fiind ataşaţi de ea ca stridiile de o stâncă… Toţi oamenii iubesc viaţa, dar unii o iubesc pe cea trupească, trecătoare, în vreme ce alţii o iubesc pe cea duhovnicească, veşnică.

În orice caz, chiar dacă cineva nu ar dori să vieţuiască dincolo de viaţa actuală, ar trebui să ştie că aceasta nu depinde de el, ci depinde de Cel ce ne-a creat...

Dumnezeu este Creatorul şi sprijinitorul universului. Chiar dacă El este înfricoşător şi atotputernic, El te iubeşte mai mult decât te pot iubi mama şi tatăl tău, şi El te va îmbrăţişa dacă tu voieşti să experiezi dragostea pe care El o are faţă de tine.

Avem in fata un volum de poezie categoric crestina, o poezie extraordinara, cum n-am mai avut in literatura noastra si cum nu este in lumea intreaga. O poezie de mare adancime si caldura despre ortodoxie. O poezie care se va impune in lumea intreaga.

Pr. D. Staniloae

(lipsa text)

Arhimandritul Zaharia Zaharou, unul din cei mai apropiaţi ucenici ai Părintelui Sofronie, a avut privilegiul şi binecuvântarea de a vieţui mulţi ani alături de fericitul Stareţ şi de a fi părtaş învăţăturii acestuia, atât celei scrise, cât mai ales celei transmise prin viu-grai. Multe din temele duhovniceşti despre care a învăţat Părintele Sofronie nu au fost formulate în scris, ele fiind scoase la iveală de către Părintele Zaharia, pentru a întregi opera nepreţuită a Stareţului.

Una dintre aceste teme, cea privitoare la cele trei perioade ale vieţii duhovniceşti, este oferită acum cititorului împreună cu explicaţii şi lămuriri folositoare. De-a lungul cărţii, cititorul se întâlneşte cu învăţătura Părintelui Sofronie, atât prin citatele care fac trimitere la scrierile sale, cât şi prin bogatele exemple din învăţătura sa orală.

Cartea părintelui Paisie Olaru este un îndemn pentru a înÈ›elege esenÈ›ialul È™i vocaÈ›ia vieÈ›ii monahale. Lumina È™i lupta acestei cărÈ›i, care cheamă pe om la împăcare cu Dumnezeu, cu semenii È™i cu sine însuÈ™i, contrastează mult cu tulburarea veacului în care trăim. Pentru părintele Paisie, moartea a devenit un PaÈ™te, o trecere la Domnul, într-un „colÈ›iÈ™or de rai”, într-un „sălaÈ™ din Casa Tatălui ceresc”, pentru că toată viaÈ›a sa pe pământ a fost căutare È™i pregustare a bucuriei cereÈ™ti. Avem speranÈ›ă că de acolo, din ceruri, dintr-un „colÈ›iÈ™or de rai”, părintele Paisie Olaru se roagă pentru toÈ›i cei ce caută mântuirea È™i viaÈ›a veÈ™nică.

„Cinstita mână stângă izvorâtoare de har a Sfintei, slăvitei MironosiÈ›e È™i cea întocmai cu Apostolii Maria Magdalena, constituie o binecuvântare pentru mănăstirea noastră È™i o sfântă laudă, bogăÈ›ie È™i renume pentru Sfântul Munte, dar È™i un odor multcinstit al Bisericii lui Hristos.

Sărbătoarea Sfintei se prăznuieÈ™te în mod strălucit în sfânta noastră mănăstire pe data de 22 iulie. Sfânta Maria Magdalena împreună cu Sfântul Cuvios Simon Izvorâtorul de Mir constituie cei doi stâlpi È™i ctitori ai Mănăstirii Simonos Petras. Necesitatea editării unei cărÈ›i care să cuprindă viaÈ›a, petrecerea È™i locul Sfintei Magdalena printre ucenicii lui Hristos, atitudinea ei vitejească la Răstignirea È™i Învierea lui Hristos È™i, în general, activitatea ei apostolească, precum È™i cele privitoare la confuzia care s‐a făcut cu privire la curăÈ›ia ei feciorelnică, ne‐au preocupat adeseori.
De aceea, am hotărât să încredinÈ›ăm o asemenea operă Ieromonahului Theologos, care a considerat ca pe o binecuvântare faptul de a se ocupa È™tiinÈ›ific de un astfel de studiu, cercetând izvoare vrednice de crezare. Desigur, încercarea în discuÈ›ie impunea multe dificultăÈ›i, dat fiind faptul că mărturiile autentice din Scripturi despre viaÈ›a È™i activitatea misionară a Sfintei sunt limitate È™i informaÈ›iile corespunzătoare puteau fi extrase numai din operele SfinÈ›ilor PărinÈ›i ai Bisericii noastre È™i din mărturiile autentice ale TradiÈ›iei noastre bisericeÈ™ti, atât cele vechi, cât È™i cele mai noi.
Cartea în discuÈ›ie, Sfânta Maria Magdalena. Sfântul odor al Mănăstirii Simonos Petras , credem că prezintă complet imaginea personalităÈ›ii Sfintei Maria Magdalena.
De aceea se È™i editează acum pentru luminarea È™i zidirea sufletească a credincioÈ™ilor evlavioÈ™i care o cinstesc pe Maria Magdalena. Ea ocupă un loc de seamă printre femeile la care face referire Noul Testament.

Pe de altă parte, mâna făcătoare de minuni È™i izvorâtoare de mir a Sfintei noastre care s‐a atins de Cel Neatins, Domnul cel Înviat È™i Dumnezeul nostru, este pusă la închinarea pelerinilor evlavioÈ™i înlăuntrul sfintei noastre mănăstiri, în fiecare zi, dar È™i afară din mănăstire, când se scot spre închinare È™i binecuvântare pentru sfinÈ›irea poporului dreptcredincios al lui Dumnezeu.
Fără îndoială, înmiit au a se folosi închinătorii care imită, atât cât le este cu putinÈ›ă, sfânta È™i dumnezeiasca ei vieÈ›uire, vrednică de imitare È™i, mai ales, credinÈ›a, adâncimea dragostei È™i devotamentul ei pentru Cel ce a pătimit pentru noi È™i S‐a îngropat È™i a înviat, Hristos, Domnul È™i Dumnezeul nostru."

Arhimandritul Elisei,
StareÈ›ul Sfintei Mănăstiri Simonos Petras

Complex redactat, cu variate semnificaÈ›ii È™i implicaÈ›ii pentru viaÈ›a liturgică a creÈ™tinilor ortodocÈ™i, Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul trebuie perceput nu numai ca o piesă imnografică de mare virtuozitate spirituală, ci È™i ca o incursiune dramatică în conÈ™tiinÈ›a omului contemporan dominat de nevoia plăcerii È™i preocupat doar de negarea autistă a durerii È™i a răului. Canonul nu este numai un imn, un frumos cântec monastic pentru deÈ™teptarea conÈ™tiinÈ›elor înÈ›elenite în câmpiile păcatului, ci È™i un avertisment È™i o soluÈ›ie din moÈ™tenirea PărinÈ›ilor Bisericii pentru regenerarea spirituală È™i pentru lupta cu cea mai perfidă È™i răspândită buruiană a păcatului: mândria egocentrică È™i autistă.

Dacă până acum textele poetice ale Sfântului Andrei Criteanul erau mai greu de interpretat în absenÈ›a unui ghid avizat, odată cu apariÈ›ia acestui Comentariu al unui călugăr palestinian, la...

Zorica Latcu (monahia Teodosia) s-a nascut la 17 martie 1917, intr-o familie de ardeleni refugiati in Ungaria.  Intre anii 1936-1940, a absolvit facultatea la Cluj, unde a studiat Filologie clasica si Limba si Lite­ratura franceza.  Dupa finalizarea studiilor, a lucrat ca preparator principal la Institutul Roman de Lingvis­tica din Cluj, colaborand la Dictionarul Limbii Romane, coordonat de Sextil Puscariu.  A inceput sa scrie din perioada adolescentei, iar intre 1944 si 1949 i-au aparut trei volume de poezii: Insula Alba, Osana Luminii si Poemele Iubirii.

In 1948, a intrat in monahism la Manastirea Vla­dimiresti, de langa Tecuci, primind numele Teodosia.  Dar nu a putut sta aici decat pana in 1956,  cand manastirea a fost inchisa, o parte dintre maici fiind ares­tate, iar celelalte fiind silite sa renunte la monahism.  Teodosia s-a numarat printre cele arestate, facand trei ani de detentie intr-un penitenciar din Miercurea Ciuc.  Dupa eliberare, suferind de o grava infirmitate congenitala, care nu ii permitea coordonarea miscarilor, a locuit in localitatea Gurguiesti, in apropiere de Braila, impreuna cu maica Mihaela, o fosta colega de manastire.  In aceasta perioada au aparut volumele Icoane pentru paraclis, Din pribegie, Gradina Doamnei si Alte poezii.

In 1970, monahia Teodosia s-a mutat la Brasov, unde a continuat sa scrie poezie, dar a si tradus, din lucrarile lui Origen si ale Sfantului Grigorie de Nyssa, precum si Cuvantarile as­cetice ale Sfantului Isaac Sirul, aparute postum, si ale Sfantului Simeon Noul Teolog, traduceri aflate inca in manuscris.  Dintre aceste cuvantari ale Sfantului Simeon, traduse si versificate de maica Teodosia, Cuvantul al II-lea se regaseste in prezentul volum.

Acest volum a fost editat dupa un manuscris din anul 1959, aflat in Biblioteca Ecumenica „Dumitru Staniloae” din Iasi, a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei.  Manuscrisul a apartinut Mitropolitului Moldovei, Inalt­preasfintitul Iustin Moisescu, care l-a donat bibliotecii.

Flashmobul îi interpelează pe spectatorii ocazionali cu scopul de a le trezi interes și chiar senzația că „ceva nu este în regulă cu ei înșiși”. Termenul englezesc de flashmob se explică prin asocierea dintre flash, clipă, și mob, mulțime, și desemnează o adunare petrecută într-un loc public, prin care participanții inițiază o acțiune neobișnuită pentru o scurtă durată de timp, după care grupul se împrăștie. Conceptul s-a arătat permeabil unei convertiri duhovnicești, strada fi ind acum înlocuită cu spațiul public al facebook-ului. Multe zeci de astfel de întâlniri prin intermediul transmisiilor video live au stârnit interesul și chiar interpelarea duhovnicească a oricui se trezea pe neașteptate față în față cu acestea. Este ca și cum ai primit răspuns la o întrebare pe care nu neapărat ți-o pusesei, descoperind cu uimire că întrebarea te privea și pe tine.