Lucrările morÈ›ii sunt acestea: Ia de la om tot ce are el în lumea aceasta: bogaÈ›ia, cinstea, slava, frumuseÈ›ea, desfătarea tuturor bunătăÈ›ilor, deoarece când omul moare le lasă pe toate: "Nu se va pogorâ cu el slava lui" (Psalmul 48, 19-8). Desparte pe unul de altul, pe părinÈ›i de fii, pe stăpâni de slugi, È™i toată iubirea omenească È™i toată nădejdea celor vremelnice o curmă È™i o pierde. Deschide omului uÈ™a veÈ™niciei È™i o începe pe ea, oricum ar fi, bună sau rea. Dreptilor le deschide uÈ™a veÈ™niciei celei fericite, care este împaraÈ›ia cerească, iar păcătoÈ™ilor, celor ce mor fără pocăinÈ›ă, le deschide uÈ™a veÈ™niciei celei dureroase, care este în iad. Pentru că, în ce fel îi este aici această viaÈ›ă, în acelaÈ™i fel îi va fi lui acolo È™i răsplătirea. 

Cuprins:

Precuvantare la Mica Pravilioara
Insemnatatea pe scurt a celor sapte laude
Rugaciunile diminetii
Rugaciunile de seara
Miezonoptica pentru toate zilele
Miezonoptica pentru Sambete
Miezonoptica pentru Duminici
Utrenia
Ceasul intai
Ceasul al treilea
Ceasul al saselea
Obednita
Ceasul al noualea
Vecernia
Pavecernita
Ceasurile Pastilor
Canon de pocainta catre Domnul nostru Iisus Hristos
Canon de rugaciune catre ingerul pazitor al vietii omului
Paraclisul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu
Al doilea paraclis al Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu
Pomelnic
Sinaxar peste tot anul
Invatatura pe scurt

Sfântul Sava cel Nou a crescut şi s-a desăvârşit ca monah încă din tinereÈ›e în cele mai venerate locuri ale Ortodoxiei: Ţara Sfântă şi Sfântul Munte. A fost prieten apropiat al Sfântului Nectarie din Eghina, în a cărui mănăstire de maici a slujit ca preot şi a predat cântarea psaltică şi meşteşugul iconarilor – pe care îl deprinsese în Athos, la Sfânta Ana –, iar cea dintâi icoană a Sfântului Nectarie de către el a fost zugrăvită, de-a lungul a 40 de zile de zăvorâre. Mare isihast şi „om al blândeţii”, la fel ca Moise şi David, smerit şi milostiv, de o iscusinţă negrăită ca părinte duhovnicesc şi îndrumător, toată asprimea şi-o îndrepta doar împotriva păcatului, urând mai ales hulirea şi osândirea aproapelui. 

Prăznuit pe 7 aprilie, ziua adormirii şi a aflării cinstitelor sale moaşte, Sfântul Sava îi primeşte cu dragoste pe toţi cei care îi cer ajutorul cu credinţă, precum arată numeroasele minuni săvârşite până în ziua de azi cu rugăciunile lui. 

Cuprins

SfinÈ›enia - Împlinirea umanului
Luna septembrie
Luna octombrie
Luna noiembrie
Luna decembrie
Luna ianuarie
Luna februarie
Luna martie
Luna aprilie
Luna mai
Luna iunie
Luna iulie
Luna august
Sinaxarele din Triod
Sinaxarele din Penticostar

Doamne, Dumnezeul meu, la Tine cad acum: Rugăciunile mele, nu le lepăda, ci cu milostivire auzi-mă. Vezi-mi reaua neputinÈ›ă a beÈ›iei cum mă È›ine È™i pentru aceasta cad de la Biser4ica Ta, È™i de la mântuirea veÈ™nică. Atinge-Te de inima mea cu harul Tău, degrabă scoală-mă din căderile păcătoase È™i la mântuitoarea înfrânare adu-mă. Iartă-mi greÈ™alele È™i nu întoarce mila Ta de la mine nevrednicul, ci întăreÈ™te întru mine trezvia È™i întreaga înÈ›elepciune, ca să mă păzesc ziua È™i noaptea până întru sfârÈ™it. Acoperă-mă È™i mă păzeÈ™te de vânarea celui viclean È™i de toate cursele vrăjmaÈ™ului; în ceasul ieÈ™irii mele ajută-mă să trec fără împiedicare de osânda cea veÈ™nică. Amin.

Este ştiut, că lumina Dumnezeieştilor învăţături ale Domnului nostru Iisus Hristos, s-a răspândit şi conservat în lume şi prin primirea serviciului divin, însufleţit prin credinţa vie, nădejdea neclintită şi dragostea înflăcărată, alimentate de vrednicia preoţească. Strălucirea slujbelor Dumnezeieşti, întraripează şi înalţă tainic gândurile oamenilor, pe care apoi le înlănţuieşte şi edifică în adunarea drept-credincioşilor creştini. Fiecare binecredincios-creştin în timpul acestor slujbe Dumnezeieşti, simte în inima sa o bucurie cerească. Sufletul creştinesc înaripat de dragostea sfântă, suie în zbor cu o mare repeziciune treptele cerurilor, pentru a ajunge acolo grăbit şi a se uni cu Ziditorul său; încât, adeseori nici omul nu-şi poate explica în sine, cauza transformării, care se produce în fiinţa sa. Fiori mistici foarte plăcuţi şi binefăcători, străbat organismul creştinului evlavios, care ascultă cu atenţie şi dragoste slujbele Dumnezeieşti şi îi înviorează sufletul călător spre cerurile înalte ale cugetărilor sfinte.

Protos. Nicodim Măndiţă

Biserica e locaş sfânt, casa lui Dumnezeu, baie pentru curăţirea sufletelor de negreala păcatelor, locul destinat unde putem să grăim şi să ne rugăm lui Dumnezeu, mai mult şi mai bine decât în oricare alt loc. Să nu uităm că ceea ce ni-i îngăduit a grăi şi a face în casele noastre particulare, nu ne este îngăduit şi a face şi aici, în casa lui Dumnezeu, unde sfinţii liturghisitori şi slujitori săvârşesc sfintele slujbe şi Dumnezeiasca Liturghie, cu marile lor însemnătăţi şi sfinţenii, de care şi Îngerii din ceruri se cutremură când stau şi le privesc.
Faţă de biserica lui Dumnezeu şi slujbele ei sfinte să arătăm dragoste înflăcărată. "Râvna casei Tale m-a mâncat pe mine" (Ps. 68, 1-21; Ioan 2, 17). Să nu lăsăm a ne îmbăta de dulceţile veacului acestuia înşelător. Să părăsim calea pierzării, locaşurile şi cuiburile păcatelor. Să punem mai mult preţ pe cele veşnice, decât pe cele vremelnice, căci viaţa noastră trece repede, ca visul celui ce se deşteaptă dimineaţa. Fericiţi sunt toţi creştinii care urmează sfaturile Sf. Biserici şi umblă în caile Domnului Dumnezeu (Ps. 1). Vai şi amar de aceia care umblă în căile cârciumilor, cuiburilor de păcate şi blestemăţii, căci iată, Judecătorul stă lângă uşi. (Iac. 5, 8-9)

Protos. Nicodim Măndiţă

La ieșirea sufletului din corp, fiecare va vedea bine ce trebuia să facă și ce să nu facă, spre a se folosi veșnic. La despărțirea sufletului de corp, oricare om va vedea toate bunătățile și desfătările lumești pierind din fața lui, ca niște năluciri și deșertăciuni, asemenea visurilor de dinaintea celui ce se deșteaptă dimineața și atunci se va căi groaznic, dar va fi prea tărziu, prea târziu!