(lipsa text)

Vremurile grele prin care trecem, feluritele stramtori care ne preseaza, obligatiile de crestini si datoriile de cetateni Romani, adeseori ne silesc sa privim inapoi la viata petrecuta si sa observam cu atentie la virtutile mult folositoare pe care sa le pastram, dezvoltandu-le si la viciile pagubitoare, contra carora sa luptam spre a le smulge din fiinta neamului nostru.

Unul dintre viciile care a pagubit mult neamul nostru, sugand ca o lipitoare agonisita si vlaga romanului, este moda cu luxul, impodobirile, inzorzonarile, slutirile si feluritele impopotonari.  Moda, luxul si impodobirile acestea desarte, au secatuit multi bogati romani, a facut pe multi functionari (si functionare) saraci, sa-si amaneteze leafa pe luni de zile inainte, spre a putea face fata in lume dupa moda zilei si asa, unii dintr-insii saracind, nealimentandu-se omeneste, au cazut in felurite boli si s-au pierdut in mizerie.

Din cuprins:

CredinÈ›a deÈ™artă în destin
Vrăjitoria sau magia neagră este oprită de Dumnezeu È™i Biserica Lui
Păcăleala ghicirii cu cărÈ›ile
Păcăleala ghicirii cu ghiocul
Păcăleala ghicirii în cafea
Păcăleala ghicirii cu bobii
SuperstiÈ›ia numărului 13
Păcăleala ghicirii în palmă
Spiritismul, necromanția sau vorbirea cu morții
Felurite superstiÈ›ii strecurate în cultul È™i ceremoniile religioase

Rugaciuni si invataturi despre post si iesirea sufletului. 

• * Cand sa ne rugam? 
• * Cui sa ne rugam? 
• * Sa ne rugam lui Dumnezeu in orice loc, vreme si imprejurare 
• * Mesele zilei 
• * Rugaciune de calatorie 
• * Roaga-te cand pleci de acasa... 

Cărticica de faţă este alcătuită la cererea multor cititori care şi-au exprimat dorinţa de a avea o lucrare de mici proporţii din care să cunoască ce trebuie să facă atunci când moare cineva din familie, care sunt parastasele şi soroacele lor şi ce însemnătate au acestea.

Văzând cum mulţi creştini vin la Sf. Scaun al Spovedaniei nepregătiţi: fără Duh umilit, fără inimă înfrântă şi smerită pentru a scăpa de urgia Dumnezeiască, fără cunoştinţa păcatelor făcute, care le împovărează sufletele, fără hotărârea de a-şi îndrepta viaţa şi de a face fapte bune cu care să se răscumpere când vor fi puşi în cumpăna dreptăţii, m-am apucat treptat, treptat, cu vreme şi fără vreme, a aduna: păcatele cu care m-am întâlnit la Spovedanie, cele după întrebările ce se pun la Spovedanie din Molitfelnic şi felurite cărţi de Spovedanie, din Pidalion, din Sfintele Pravile, şi auzite din popor unde îşi au cuib, cum şi în felurite cărţi religioase.

Protos. Nicodim Măndiţă

isus Hristos pe drumul crucii

Privind în largul lumii universale, făcută în zilele creaţiei, din începutul ei până în prezent şi în viitor în vecii vecilor, vedem
strălucind luminătorul Dumnezeiesc semn al Sfintei şi de viaţă purtătoarei Cruci. Acest Dumnezeiesc semn este o bogăţie mare şi veşnică pentru cei ce îl îmbrăţişează cu înţelepciune de sus şi cu credincioşie. De acest mare şi Dumnezeiesc semn s-au folosit tainic toţi aleşii lui Dumnezeu în legea Vechiului Testament.
Prin feluritele lui însemnări ei s-au împuternicit1, au blagoslovit (Fac. 48), au biruit pe vrăjmaşii lor2, au scăpat de mânia lui
Dumnezeu (Fac. 12), de otrava ucigătoare a şerpilor, de ascuţişul sabiei, şi de alte felurite şi grele nefericiri, primejdii şi pierzări.
Deşi în Vechiul Testament acest Dumnezeiesc semn al Sfintei Cruci era ignorat şi socotit de majoritatea lumii, care zăcea
în întuneric şi în umbra morţii, numai un semn de terorizare, de torturări groaznice şi de ucidere a celor căzuţi sub pedeapsa legilor pentru vreo vinovăţie, ori în dizgraÈ›ia conducătorului sau a poporului; totuşi, după crucificarea Domnului nostru Iisus Hristos, el devine un „Semn” de mare valoare şi cinste, de mare sfinţenie, împuternicire şi îndumnezeire la toată lumea credincioşilor.
Din vremea jertfirii Mielului lui Dumnezeu, pe Crucea de deasupra creştetului pleşuv al Golgotei, Dumnezeiescul semn al Sfintei Cruci devine o armă puternică, biruitoare asupra duhurilor infernale şi a slugilor lor cu chip omenesc, care ne vrăjmăşuiesc; devine un puternic tovarăş al tuturor creştinilor (uneori chiar şi al necreştinilor) în orice vreme şi în orice loc de necaz, strâmtorări şi primejdii grele.
Lumea aceasta deşartă, amăgitoare şi degrabă trecătoare, în care nimenea nu e în siguranţă, e o vale a durerilor şi a plângerii. Ori încotro ne întoarcem privirile şi urechea, adeseori vedem ori auzim: zbuciumări, gemete, oftări şi vaiete, supinuri înăbuşite şi necazuri adeseori copleşitoare. Bogaţii se tânguiesc asupra săracilor şi săracii asupra bogaţilor. Slugile cârtesc, suspină şi oftează asupra stăpânilor şi stăpânii asupra slugilor… Nimeni nu e îndestulat cu ceea ce are. Nici unul nu e mulţumit cu viaţa sa.
Adeseori săracii, slabii şi necăjiţii sunt asupriţi, mâhniţi, tulburaţi, terorizaţi şi înăbuşiţi de stăpânii lor. Cei tari îşi tem cojocul din clipă în clipă. Agonisita fiecăruia, multă, puţină, e ameninţată de felurite împrejurări să fie fărâmiţată, risipită, înghiţită ori nimicită. Viaţa aceasta pământească adeseori este drept o mare învăluită de viforul ispitelor, încât mulţi îşi pierd cumpătul, mulţi se ameţesc, mulţi se îneacă. Pentru a putea birui şi stăpâni valurile mării vieţii acesteia învăluite de atâtea amarnice porniri vrăjmaşe ne trebuie înţelepciune de sus, avem absolută trebuinţă de Iisus Cel crucificat şi de Dumnezeiescul Său semn al Sfintei şi de viaţă purtătoarei Cruci, spre a ne încuraja, înviora, întrema şi lupta cu succes spre a ieşi cu bine la liman.

Iisus Hristos pe drumul crucii

Rog pe Atotputernicul Dumnezeu, Care dă creÈ™tere: plantelor, pomilor È™i tuturor vietăÈ›ilor pământului, să dea putere È™i Har acestei lucrări educative, ca toÈ›i cei ce vor citi È™i asulta învăÈ›ăturile ei, să È™i le întipărească în mintea lor, să le pună în aplicare înÈ›elepÈ›eÈ™te , È™i să folosească tuturor spre luminare, dezvoltare duhovnicească, bucurie progres în tot lucrul bun, înălÈ›are, apropiere È™i unire cu Dumnezeu, înaripare în virtuÈ›i creÈ™tineÈ™ti, agonisire de fapte bune È™i de fericire vremelnică È™i veÈ™nică.

Este ştiut, că lumina Dumnezeieştilor învăţături ale Domnului nostru Iisus Hristos, s-a răspândit şi conservat în lume şi prin primirea serviciului divin, însufleţit prin credinţa vie, nădejdea neclintită şi dragostea înflăcărată, alimentate de vrednicia preoţească. Strălucirea slujbelor Dumnezeieşti, întraripează şi înalţă tainic gândurile oamenilor, pe care apoi le înlănţuieşte şi edifică în adunarea drept-credincioşilor creştini. Fiecare binecredincios-creştin în timpul acestor slujbe Dumnezeieşti, simte în inima sa o bucurie cerească. Sufletul creştinesc înaripat de dragostea sfântă, suie în zbor cu o mare repeziciune treptele cerurilor, pentru a ajunge acolo grăbit şi a se uni cu Ziditorul său; încât, adeseori nici omul nu-şi poate explica în sine, cauza transformării, care se produce în fiinţa sa. Fiori mistici foarte plăcuţi şi binefăcători, străbat organismul creştinului evlavios, care ascultă cu atenţie şi dragoste slujbele Dumnezeieşti şi îi înviorează sufletul călător spre cerurile înalte ale cugetărilor sfinte.

Protos. Nicodim Măndiţă