Luând ca punct de plecare „Cele 10 porunci” date de Dumnezeu tuturor oamenilor, Decalogul femeii reprezintă un ghid cu zece îndrumări destinate cu precădere femeilor È™i mamelor, ca repere de conduită creÈ™tină, acoperind cele mai importante È™i actuale probleme ale vieÈ›ii de azi È™i dintotdeauna: ziua femeii, educaÈ›ia, atitudinea în general, avortul, relaÈ›ia cu Biserica, modelele reale, lepădarea de credinÈ›ă etc. Fiecare dintre cele zece îndrumări constituie tot atâtea capitole, având fiecare o temă specifică.

"Din aceste scurte istorioare, puse la inima, sufletele noastre se vor imbogati si vor spori in credinta, nadejde, dragoste, milostenie, cinste, adevar, dreptate, evlavie, bunatate, modestie, cumpatare, recunostinta, etc. Le-am numit morale, intrucat morala este trairea constienta a vietii, arta infrumusetarii existentei umane si calea catre fericire; si religioase, deoarece religia reface si desavarseste legatura constienta si libera a omului cu Dumnezeu."

Pr. Ic. Stavr. Valeriu Dobrescu

Am gasit de cuviinta a scrie o crate in acest mod, deoarece, povestind la persoana I se poate atrage mai mult atentia si interesul de a citi, ca si cand ar pleca direct de la acea persoana, povestindu-si relatandu-si intamplarile, relatandu-si problemele.
Cine a reusit sa ajunga la sfarsitul cartii, descopera ca a invatat o multime de lucruri despre autism in general, datorita Elevului cu tulburari din spectrul autist, care i-a dezvaluit cititorului o serie de comportamente si caracteristici, rezumate la finalul fiacarei scrisori, spre a fi pe intelesul tuturor.

M-am gandit ca este important sa stii aceste lucruri despre carte si de aceea ti le-am spus,

cititorului meu, cu drag, autoarea

Au trecut anii de cand m-am rugat tinerilor. Nu doar pentru ei, ci chiar lor.  Au trecut ani de cand am scris Rugaciuni catre tineri.  Si i-am rugat atunci sa invete demnitatea, sa caute credinta si sa guste din rosturile frumoase ale acestei lumi.  Le-am pus inainte, spre intelegere, macar un colt din tabloul intunecat al acestei lumi.  In speranta ca vor sti sa vada Lumina lumii.

Dar intunericul a continuat sa se intinda.  S-a napustit peste suflete, fara nici o opreliste.  S-ar zice ca acum sa ma rog tinerilor nu este de ajuns.  Acum este timpul implorarilor.  Este nevoie de mai mult.  De mai multe cuvinte catre Hristos Domnul si catre tineri.  Caci nu este totul pierdut.  Pentru aceasta nimeni si nimic nu imi dau dreptul sa tac.  Ci doar sa implor...

Autorul

Rugăciunea copiilor mici

Doamne, Doamne, ceresc Tată,
Noi pe Tine Te rugăm
Luminează-a noastră minte,
Lucruri bune să-nvăţăm.

Că Tu eşti Stăpânul lumii
Şi al nostru Tată eşti
Şi pe toate cele bune
Numai Tu le împlinşti!

Amin.

Dumnezeule, Ziditorule al tuturor făpturilor! Adăugând milă peste milă, m-ai făcut vrednică să fiu mamă, bunătatea Ta mi-a dăruit copii, şi îndrăznesc să spun că ei sunt copiii Tăi, fiindcă le-ai dat fiinţă, i-ai făcut vii înzestrându-i cu suflet nemuritor, i-ai renăscut prin botez spre viaţa cea potrivită cu voia Ta, i-ai înfiat şi i-ai primit în sânul Bisericii Tale.

"Nimănui cu nimic nu fiÈ›i datori, decât cu iubirea unuia faÈ›ă de altul; că cel care iubeÈ™te pe aproapele a împlinit legea" (Rom. 13, 8)

... Eu cred că nota caracteristică a creÈ™tinului ar trebui să fie dragostea. Noi trăim pentru a răspândi dragoste în jur, pentru a o propovădui inimilor singure, ca unică soluÈ›ie pentru ieÈ™irea din impas. Și putem face acestea pentru că ne alimentăm zilnic din potirul iubirii divine. Doar după ce vedem FaÈ›a Domnului suntem capabili să vedem È™i faÈ›a oamenilor ce ne înconjoară. Ori de câte ori ne rugăm, Dumnezeu îÈ™i revarsă peste noi focul iubirii Sale È™i cu acest foc putem încălzi È™i pe alÈ›ii...

Autorul

Dedic această carte celor care vor să meargă pe calea cea strâmtă a rezistenÈ›ei în faÈ›a hăului totalitarist care se prefigurează.
Suntem avertizaÈ›i că dacă ne adaptăm la acest climat nesănătos, ceva esenÈ›ial se pierde din fiinÈ›a noastră. Atunci când ne însoÈ›im cu eroii, cu oamenii vrednici ai istoriei poporului român, ne câÈ™tigăm pe noi înÈ™ine, răscumpărându-ne din marasmul acestui veac anost È™i compromis. Dar dacă acceptăm ipocrizia È™i fariseismul care se însinuează în vieÈ›ile noastre È™i în istoria României, atunci vom fi de ruÈ™ine pentru înaintaÈ™ii noÈ™tri. Și poate e vremea să ne cunoaÈ™tem mai bine, să nu ne mai menajăm, să nu ne mai minÈ›im.

Preotul satului murise fără presimţiri şi fără boală lungă.

Între scoarţele unui registru, legat pe la mijloc cu un şnur gros, preotul ţinea actele familiei, atestatele lui de studii, pomelnicul neamului său preoţescşi toto ceea ce era mai tainic. Murind, fără să aleagă şi să oprească pentru ştirea celorlalţi numai ceea ce era de ştiut, trebuia ca cineva să umble după moartea preotului printre aceste hârtii, dar să şi înţeleagă că acolo sunt taine adevărate, pe care să le păstreze cu aceeaşi sfinţenie.

Între copiii preotului, unul era tot preot. După înmormântarea tatălui, el trebuia să orânduiască în sat toate cele duhovniceşti şi preoţeşti: să pomenească până la împlinirea anului toate pomelnicele şi să încheie socotelile băneşti ale parohiei. Aşa i-a venit rândul şi registrului, cuprinzând actele preotului şi tainele parohiei.

Este un adevăr incontestabil faptul că în Biserica CreÈ™tină Ortodoxă minunile sunt o realitate de existenÈ›a cărora nu se poate îndoi nimeni. Ele sunt o dovadă de netăgăduit despre adevărul, puritatea È™i sfinÈ›enia Ortodoxiei; prin aceasta se dovedeÈ™te că ea deÈ›ine adevărul nealterat al credinÈ›ei creÈ™tine, aÈ™a cum l-a propovăduit Mântuitorul Hristos È™i urmaÈ™ii lui, SfinÈ›ii Apostoli È™i ierarhia Bisericească de-a lungul veacurilor până în zilele noastre.

ngerul se înălÈ›ă într-o lumină lină în văzduh, iar lumea rămase uimită. Povestea vrea să ne spună cât poate fapta bună.
Dumnezeu întoarce după faptele lui È™i se poartă cu fiecare, după purtarea lui. (iov 34, 11)

Doi băieţandri, de câte 12 ani, se plimbau împreună la ţară. În marginea unui ogor, un biet ţăran, aproape bătrân, curbat pe glie, săpa din greu. e o muncă grea săpatul, mai ales când ţine ceasuri întregi. Pământul e aşa de jos, că trebuie să stai tot aplecat.
Muncitorul îşi puse opincile în marginea ogorului. Trecând pe lângă ele, unuia dintre băieţaşi îi trecu prin minte să îi facă o poznă ţăranului,ascunzându-i opincile.
- Ne vom ascunde undeva şi vom face haz, văzându-l cum le caută....