Editura Evanghelismos - Libraria ta virtuala!
Carti online gratuite (nou)

Prezentul volum contine douazeci si patru de biografii ale unor asceti in lume. Printre ei se numara un episcop, un ieromonah, patru preoti casatoriti, doi monahi care au trait in lume si la sfarsitul vietii s-au invrednicit sa primeasca schima ingereasca si cincisprezece mireni(barbati si femei). Biografiile au fost asezate in ordine cronologica, in functie de data adormirii lor. Fiecare a mers pe calea sa, insa toti au avut un scop comun: pazirea poruncilor lui Dumnezeu si unirea lor cu Dumnezeu. Ramai uimit vazand rabdarea lor, lepadarea de sine si puterea rugaciunii prin care au depasit toate greutatile. Insa mai ales te uimeste simplitatea cu care au primit harul si intamplarile mai presus de fire, fara iscodire si cu smerenie, fara sa-si inchipuie ca sunt ceva sau ca au ceva.

Pentru adevaratii nevoitori izbanda este sigura si usa Imparatiei ii asteapta larg deschisa. Un astfel de om a fost Parintele Ioannis, pe care am avut fericirea sa-l cunosc. Nevinovatia copilareasca ii stralucea pe fata, in ochii, in zambetul si in inima sa. Pastrand de-a lungul intregii sale vieti varsta copilariei, credinta simpla si profunda in Dumnezeu, ca Parinte si prieten al Sau, s-a nevoit si a dobandit lucrul cel mai important: lipsa de griji si deplina incredintare in mainile Celui ce tine toate. In lume a fost casatorit si tata a patru copii, insa intru Dumnezeu a fost liber si fiu al Parintelui tuturor. A fost sarac in cele materiale, dar bogat in cele duhovnicesti. A fost un om care a daruit totul aproapelui sau, adica lui Hristos, un om care nu intorcea spatele fratelui indurerat care batea la usa sa. A fost un preot care a cinstit chipul lui Dumnezeu. Constantin Samoilis, Invatator

Dragii mei, vin in intampinare cu aceasta carte de bucate lacto-vegetariene intru pregatirea trupului pentru posturile de peste an, iar pentru cei care deja se bucura de alimentele vegetale - adevarate daruri de la bunul Dumnezeu -, aduc aici o colectie bogata de retete culinare pentru cele mai diverse gusturi. Mariana Rabinca

AÈ™a cum este evidenÈ›iat în conÈ›inutul cărÈ›ii, alimentaÈ›ia constituie mai ales o provocare, pentru că de ea depinde sănătatea oamenilor. Însă multitudinea produselor alimentare existente pe piaÈ›ă, pentru care nu mai depunem nici un minim de efort, ne tentează, uneori ne domină vieÈ›ile, din ce în ce mai ocupate, iar abordarea unei alimentaÈ›ii sănătoase, de a adăuga în ea È™i bucuria de a o prepara, se pierde treptat. Este important, totuÈ™i să ne educăm din punct de vedere alimentar, să cunoaÈ™tem nutrienÈ›ii de bază, macronutrienÈ›ii, proteine, glucide, lipide,pentru a crea un echilibru necesar funcÈ›ionării corespunzătoare a organismului. De asemenea, este necesar să înÈ›elegem È™i importanÈ›a micronutrienÈ›ilor - cel puÈ›in vitaminele È™i sărurile minerale-, care vin în completarea nevoilor de bază ale organismului È™i luptă împotriva agenÈ›ilor infecÈ›ioÈ™i sau a radicalilor liberi. Vă îndemn cu încredre să citiÈ›i cu atenÈ›ie recomandările din această carte È™i să procedaÈ›i în consecinÈ›ă. Fiecare dintre dumneavoastră este liber să aleagă ce consumă È™i în ce cantitate doreÈ™te, însă raÈ›iunea, alături de puterea limitării, ne ajută să ducem o viaÈ›ă sănătoasă, în care să avem parte de gust È™i culoare. De asemenea, vă invit să încercaÈ›i reÈ›etele numeroase È™i să vă delectaÈ›i papilele gustative, ori de câte ori timpul vă permite. Spor la citit È™i la gătit! Cercetător È™tiinÈ›ific grad I Conf. dr. ing. Nastasia Belc Institutul NaÈ›ional de Cercetare Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare Membru titular al Academiei de È˜tiinÈ›e Agricole È™i Silvice Gheorghe Ionescu-È˜iÈ™eÈ™ti

Dintre Parintii nedreptatiti ai Bisericii noastre face parte si Cuviosul Parinte Gheorghe, Hagi-Gheorghe, care este un sfant al vremurilor noastre. Chiar putem spune ca este un mare sfant, in raport cu starea duhovniceasca a epocii noastre. Staretul a lasat un nume mare. "Un mare ascet si un aspru postitor", se spunea despre el. Cu numele sau erau numiti toti cei care posteau cu asprime. "Acesta este un Hagi-Gheorghe", spuneau. Hagi-Gheorghe avea pentru toti multa dragoste, o dragoste curata. Era totdeauna pasnic, ingaduitor si ierta usor. Avea o inima mare, de aceea ii incapea pe toti, asa cum erau. Traind o viata ingereasca, s-a induhovnicit, a devenit un inger care zbura spre cer, deoarece n-a tinut nimic pentru sine, nici patimi sufletesti, nici lucruri materiale. Pe toate le-a lepadat, de aceea a si zburat la inaltime.

Liturghia este piramida uriasa pe care a inaltat-o candva spiritul omenesc, piramida al carei fundament este pe pamant, iar cu varful strapunge cerul si trece dincolo de el, oprindu-se in sanul Dumnezeirii. Ea este rugaciunea cea mai inalta si cultul suprem datorat lui Dumnezeu. Este, daca vrei, o infatisare si o sarutare a Cerului cu pamantul. Totul este prezent in ea: om, Sfinti, Ingeri, Heruvimi, Serafimi, Dumnezeu. Prin ea, cei vii sunt uniti cu cei adormiti in Domnul. Prin ea omul dispare in Dumnezeu si Dumnezeu coboara la om. Mai mult ca orice slujire sfanta, Liturghia coboara Cerul pe pamant intre oameni, in inimi.

Marea majoritate a lumii epocii noastre este instruita lumeste si alearga cu o viteza lumeasca mare. Dar fiindca ii lipseste frica de Dumnezeu - inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu - ii lipseste frana, iar cu viteza, fara frana, sfarseste in prapastie. Oamenii au foarte multe probleme si cei mai multi sunt foarte ametiti. Si-au pierdut orientarea. Incet-incet vor ajunge sa nu se mai poata controla pe ei insisi. Daca cei ce vin in Sfantul Munte sunt atat de zapaciti, atat de incurcati, cu atata neliniste, ganditi-va: ceilalti care sunt departe de Dumnezeu, de Biserica, oare cum sunt?

Pentru Staretul Paisie rugaciunea este marea posibilitate pe care ne-a dat-o Dumnezeu sa comunicam cu El, sa-I cerem ajutorul. Pe Staret il durea cand ii vedea pe oameni ca se chinuiesc, nevoindu-se "cu prea putinele lor puteri omenesti", in timp ce ar fi putut sa ceara ajutorul lui Dumnezeu, Care "poate trimite nu numai puterea dumnezeiasca, ci multime de puteri dumnezeiesti. Si atunci ajutorul Lui nu se va numi numai ajutor dumnezeiesc, ci minune a lui Dumnezeu". De aceea insista ca trebuie sa simtim rugaciunea ca pe o necesitate si se straduia sa-i ajute pe cei care inca nu stiau sa se roage, "sa puna inceput bun si inima lor sa porneasca lucrand rugaciunea". Pe cei care dobandisera obisnuinta buna a rugaciunii, ii intarea sa se roage cu mai multa marinimie si cu mai multa caldura. Insa tuturor le recomanda pocainta si smerenia, ca principale conditii pentru comuniunea cu Dumnezeu.

Sfânta Ana, mama Maicii Domnului È™i bunica Mântuitorului nostru Iisus Hristos, este considerată ocrotitoarea copiilor È™i a maternităÈ›ii. Nenumărate sunt istorisirile despre soÈ›ii care pierduseră orice nădejde de a naÈ™te prunci, dar cu ajutorul Sfintei Ana au devenit părinÈ›i, atunci când cu evlavie È™i credinÈ›ă i-au cerut ajutorul. Astăzi legăturile nerodirii de fii se dezleagă; că Dumnezeu auzind pe Sfinţii şi Drepţii Ioachim şi Ana, mai presus de orice nădejde le-a făgăduit lămurit că vor naşte pe Fiica lui Dumnezeu, din care S-a născut Cel Necuprins, Om făcându-Se, poruncind Îngerului să-i strige: Bucură-te cea Plină de har, Domnul este cu tine! Tropar Sfântă Ana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Incepand cu zorile secolului al XX-lea si pana in ziua adormirii sale, care s-a petrecut pe data de 8 mai 1980, pururea pomenitul Staret Filotei Zervakos, a fost, am putea spune, o stea care a stralucit pe cerul duhovnicesc al Bisericii crestin-ortodoxe elene. Parintele a fost de o notorietate evidenta, raspandind multa lumina asupra spiritualitatii ortodoxe, pana dincolo de hotarele pamantului elen. Pururea pomenitul Staret a fost ieromonah timp de aproape 70 de ani fara intrerupere. El s-a lepadat de sine, si-a luat crucea si L-a urmat pe Hristos in chip bineplacut lui Dumnezeu. In calitatea sa de pastor(staret al Sfintei Manastiri Langobarda), si-a calauzit turma in chip desavarsit, ramanand credincios traditiilor si invataturilor apostolice. Ca parinte duhovnicesc al clericilor si mirenilor, el a atras la Hristos o multime de fii duhovnicesti. Si-a iubit fiii duhovnicesti si i-a intarit pe piatra credintei. Ca vrednic misionar, el a strabatut aproape toata Grecia - si dincolo de ea - pentru spovedanii, povatuiri si spre a propovadui Cuvantul lui Dumnezeu. A fost neobosit pana la ultima suflare. Desi s-a imbolnavit grav, el nu a incetat vreodata sa-i invete ori sa-i mustre pe fiii sai duhovnicesti care-l inconjurau.

In viata mistica a Bisericii, exista o permanenta interactiune intre Vesnicie si temporalitate. Unirea cu Dumnezeu (theosis), intru care omul ajunge pe cea mai inalta treapta a desavarsirii pe pamant, fiind inca in trup, dar totusi curatit de patimi, se sprijina pe aceasta permanenta interactiune a lumii celei din vesnicie cu lumea supusa mortii. Facandu-se partasi la cele dumnezeiesti, intr-u comuniune nedesavarsita cu cele desavarsite, Sfintii nostri Parinti si toti sfintii, care prin har stralucesc chiar si in vremea noastra - desi intr-un numar tot mai mic -, ne descopera prin viata lor o realitate spirituala care il leaga pe orice crestin ortodox cu Vesnicia. Arhim. Hrisostom

Volumul al treilea cuprinde subiecte care il pot ajuta pe omul chinuit de pacat sa dobandeasca nelinistea cea buna si sa se nevoiasca duhovniceste pentru a se elibera de legaturile pacatului. Traind pocainta crestinul se va putea dezbraca de omul sau cel vechi care, precum spune undeva Staretul, este "un chirias rau inlauntrul nostru si, ca sa plece, trebuie sa-i daramam casa si sa incepem sa zidim cladirea cea noua, adica pe omul cel nou". In prima parte a acestui volum au fost cuprinse cu precadere unele cuvinte din cele pe care ni le-a spus Staretul referitoare la ganduri. Partea a doua se refera la marea binecuvantare pe care o primeste omul de la Dumnezeu atunci cand este nedreptatit si infrunta duhovniceste nedreptatea. Partea a treia face referire la pacat, care transforma in iad viata pamanteasca; viata care poate deveni, insa, Rai prin nevointa duhovniceasca. In partea a patra se arata felul in care puterile intunericului, care actioneaza prin uneltele lor, vrajitorii, inselatii etc., desi sunt cu adevarat foarte slabe, pot deveni tari atunci cand omul le da drepturi asupra sa printr-un oarecare pacat greu, prin care si primeste influenta diavoleasca. In sfarsit, in partea a cincea se accentueaza ca Taina Marturisirii este absolut necesara pentru iertarea pacatelor si ca tot crestinul care voieste sa umble cu siguranta in viata duhovniceasca trebuie sa aiba un povatuitor duhovnicesc.

Format: 11.5x19.5 cm
ISBN: 978-606-666-256-7
Status: in stoc

Adevarata pocainta intareste unitatea Bisericii - Mitropolit Antonie Plamadeala

Colectia: Alte carti
Autor: Antonie Plamadeala, Mitrop.
Editura: Doxologia
Numar de pagini: 90

„Elementul esențial al pocăinței este tocmai partea de final a aceluiaÈ™i cuvânt: «căința», laolaltă cu ale ei componente: rugăciunea, cererea de iertare, postul cu metanii, faptele bune, compensatoare a răului pe care le-ai făcut (dacă ai făcut cuiva rău, în compensație, fă-i mai mult bine decât răul pe care l-ai săvârÈ™it), jertfă personală (care s-ar traduce prin milostenie: a da ceva de la gura ta, din buzunarul tău, din munca ta pentru greÈ™eala pe care ai săvârÈ™it-o). Această jertfă eliberează de coÈ™marul greÈ™elii.

Cum am descrie noi căința? Este un simplu exercițiu intelectual căința? E de ajuns, oare, să conÈ™tientizăm că am greÈ™it, doar aÈ™a, la nivel informativ? Să zicem că e ceva, dar nu totul. Trebuie să conÈ™tientizăm greÈ™eala, trebuie să înțelegem că am încălcat legea morală È™i că, încălcând-o, se cuvine a repara cumva. Dacă nu o reparăm, rămânem vinovați. Dar atunci apare un nou sentiment, începutul căinței: părerea de rău.

Prin urmare, dincolo de atitudinea intelectuală de care am vorbit, apare, dintr-odată, ceva în plus, o zvâcnire în inimă, care este părerea de rău, sau alta, mai mică: «ar trebui să-mi pară rău». Nici aceasta nu e de neglijat, deoarece, deÈ™i se află încă la nivelul intelectului, e un pas înainte spre căință, e pe cale să se transforme într-un simțământ al inimii.”

Mitropolitul Antonie Plămădeală

Pret: 5.00 LEI

Scrieti o recenzie

Carti similare

- De ce, oare, această iniÈ›iativă care comportă multă muncă, dificultăÈ›i, timp È™i investiÈ›ie materială? Răspunsul este simplu. Poporul cel dreptcredincios are nevoie de „chipuri de pocăinÈ›ă” cum rosteÈ™te o rugăciune din canonul de pregătire pentru primirea Sfintei ÎmpărtăÈ™anii. Poporul lui Hristos din România este însetat de „apa cea vie”, este înfometat după „pâinea cea spre fiinÈ›ă”.
  „Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim în viaÈ›a sfinÈ›ilor din primele veacuri creÈ™tine, în viaÈ›a sfinÈ›ilor cu care Dumnezeu a binecuvântat neamul românesc.
  „Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim, de asemenea, în viaÈ›a bineplăcuÈ›ilor lui Dumnezeu care au odrăslit în sânul altor popoare. CuvioÈ™ii StareÈ›i de la Optina se numără printre aceste „chipuri de pocăinÈ›ă”, printre „geniile sfinÈ›eniei” spre care se îndreaptă omul contemporan în căutare de odihnă sufletească.
  IntenÈ›ia publicării unei colecÈ›ii dedicate vieÈ›ii mănăstireÈ™ti de la Optina are È™i un alt scop È™i anume: tot ceea ce s-a petrecut ca viaÈ›ă monahală autentică timp de peste 100 de ani la Optina se datorează influenÈ›ei exercitate asupra Lavrei de Sfântul Paisie Velicicovski de la Mănăstirea NeamÈ›. În viaÈ›a celor 14 stareÈ›i ai Optinei, canonizaÈ›i de Biserica Ortodoxă Rusă în 1996, se descoperă amprenta geniului paisian.
  După moartea Sf. Paisie, ucenicii săi au mers în Rusia È™i prin intermediul lor s-a născut fenomenul numit „Optina”. Timp de peste 100 de ani după moartea Sfântului Paisie Velicicovski, monahismul din Èšările Române, din Rusia È™i din alte părÈ›i ale Bisericii Ortodoxe a fost influenÈ›at de lucrarea duhovnicească a Mănăstirii NeamÈ› de la sfârÈ™itul secolului al XVIII-lea.
  Vremurile au fost grele pentru Rusia în tot veacul XX, iar pentru România nu tocmai uÈ™oare. InfluenÈ›a vieÈ›ii duhovniceÈ™ti rezultată din lucrarea Sfântului Paisie s-a diminuat considerabil.
  Redescoperirea Filocaliei prin traducerile Părintelui Dumitru Stăniloae, revigorarea monahismului atonit, traducerile din SfinÈ›ii PărinÈ›i, redobândirea libertăÈ›ii în spaÈ›iul Europei răsăritene după 1990 au oferit cadrul necesar redescoperirii cu mai multă vigoare a influenÈ›ei Sfântului Paisie asupra vieÈ›ii creÈ™tine ortodoxe.
  Publicarea colecÈ›iilor dedicate stareÈ›ilor mănăstirii Optina se doreÈ™te a fi, aÈ™adar, È™i un omagiu adus Sfântului Paisie de la NeamÈ›.
  Prin intermediul acestei colecÈ›ii creÈ™tinul de azi intră în legătură cu un izvor de viaÈ›ă care-l adapă autentic în setea lui după sens, lumină, în setea lui după Dumnezeu. ViaÈ›a È™i învăÈ›ăturile stareÈ›ilor de la Optina arată, dincolo de locul È™i timpul în care ei au trăit, că existenÈ›a omului fără Hristos È™i fără Evanghelie, fără Biserică, este un non-sens, o confuzie, o disperare fără leac. Spre stareÈ›ii de la Optina, în veacul al XIX-lea È™i începutul veacului XX, se îndreptau pentru cuvânt duhovnicesc mulÈ›imi de călugări, È›ărani È™i moÈ™ieri, prinÈ›i È™i intelectuali. De ce? Pentru că trăiau dramatic golul din ei È™i simÈ›eau că la umbra sfinÈ›ilor de la Optina găseau izvorul umplerii vieÈ›ii lor cu duh È™i adevăr.
  Astăzi, omenirea trăieÈ™te È™i mai dramatic decât în veacurile XIX È™i XX, tragedia singurătăÈ›i, a disperării, a lipsei de libertate lăuntrică. Unde să alerge omul de azi pentru a-È™i regăsi echilibru vieÈ›ii interioare È™i, prin aceasta, să redescopere sensul existenÈ›ei sale?
  Răspunsul nu este È™i nu poate fi altul decât: HRISTOS. „VeniÈ›i la mine toÈ›i cei osteniÈ›i È™i împovăraÈ›i È™i Eu vă voi odihni pe voi.” (Matei 11, 28) Numai trăirea întru Hristos umple existenÈ›a omului.
  Spre Hristos ne conduce Liturghia, ne conduce Filocalia, ne conduce bucuria lăuntrică a rugăciunii minÈ›ii È™i a inimii, ne conduce lupta cu mândria, ne conduce iubirea de vrăjmaÈ™i. Toate aceste căi ne conduc spre Hristos È™i călăuză avem pe cei ce au parcurs acelaÈ™i drum: pustnicii din Egipt sau cei din CarpaÈ›i, cuvioÈ™ii din Athos sau cei de la Optina.
  Rog pe Dumnezeu să binecuvinteze strădania traducătorului, Părintele Profesor Teoctist Caia È™i a ostenitorilor din cadrul Editurii È™i Tipografiei Mitropoliei Moldovei È™i Bucovinei care fac posibilă publicarea colecÈ›iei „CuvioÈ™i stareÈ›i de la Optina”.
  Dumnezeu să te binecuvinteze È™i pe tine, cititorule al acestei cărÈ›i, conducându-te prin pocăinÈ›ă, rugăciune È™i iubire, la viaÈ›a în Hristos, singura care-È›i va oferi bucurii adevărate, libertate reală È™i lumină în viaÈ›ă. († TEOFAN, Mitropolitul Moldovei È™i Bucovinei)

Staretul Varsanufie de la Optina. Viata si minunile - Antonie Plamadeala, Mitrop.

Doxologia

- Volumul cuprinde marturiile pelerinilor credinciosi care au primit ajutor si folos din partea Cuvioasei Parascheva.

Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva. Marturii ale inchinatorilor - Vol. 1 - Antonie Plamadeala, Mitrop.

Doxologia

- Adunandu-si toate simturile inauntru, silindu-si mintea impreuna cu duhul, atintind-o si legand-o strans si, intr-un cuvant, tintuind-o de Crucea lui Hristos, Sfantul Grigorie repeta adeseori in rugaciune: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul, cu sufletul plin de tremur, cu gemete si cu inima franta; si uda pamantul cu lacrimi calde ce izvorau abundent din ochii sai.

Rugaciunea lui Iisus in scrierile Sfantului Grigorie Sinaitul - Antonie Plamadeala, Mitrop.

Doxologia

- Cei care spun că nu le pasă de cealaltă viaţă şi că nu vor să vieţuiască dincolo de aceasta se înşală pe ei înşişi, chiar dacă nu sunt conştienţi de aceasta. Căci cum e cu putinţă ca oamenii să nu dorească cealaltă viaţă, când ei nu se mai satură de viaţă, aici, pe pământ, fiind ataşaţi de ea ca stridiile de o stâncă… Toţi oamenii iubesc viaţa, dar unii o iubesc pe cea trupească, trecătoare, în vreme ce alţii o iubesc pe cea duhovnicească, veşnică.
  
  În orice caz, chiar dacă cineva nu ar dori să vieţuiască dincolo de viaţa actuală, ar trebui să ştie că aceasta nu depinde de el, ci depinde de Cel ce ne-a creat...
  
  Dumnezeu este Creatorul şi sprijinitorul universului. Chiar dacă El este înfricoşător şi atotputernic, El te iubeşte mai mult decât te pot iubi mama şi tatăl tău, şi El te va îmbrăţişa dacă tu voieşti să experiezi dragostea pe care El o are faţă de tine.

Filosofi greci crestini moderni despre sufletul omenesc - Antonie Plamadeala, Mitrop.

Doxologia

- Avem in fata un volum de poezie categoric crestina, o poezie extraordinara, cum n-am mai avut in literatura noastra si cum nu este in lumea intreaga. O poezie de mare adancime si caldura despre ortodoxie. O poezie care se va impune in lumea intreaga.
  
  Pr. D. Staniloae

Epifania. Cele din urma poeme de dragoste crestina - Antonie Plamadeala, Mitrop.

Doxologia

- pppspanAceasta carte de reflectii zilnice a fost scrisa ca ajutor pentru oricine este interesat sa faca din meditatie o parte din viata sa zilnica. Fiecare reflexie, bazata pe un pasaj din Scriptura si, ocazional, pe calendarul zilnic, este scurta, pentru ca sa poata fi integrata intr-un program aglomerat. Meditatiile pot fi citite cate una in fiecare zi, poate in timpul cafelei de dimineata, in tramvai, in drum spre serviciu sau oricand gasesti cinci minute libere. Lectura acestor reflectii este menita sa nasca in cititor dorinta de autocunoastere si examinare zilnica a propriilor ganduri si fapte./span/p/p/p

Cafeaua de dimineata. 365 de reflectii pentru oameni ocupati - Antonie Plamadeala, Mitrop.

Doxologia

Carti scrise de acelasi autor

- „Elementul esenÈ›ial al pocăinÈ›ei este tocmai partea de final a aceluiaÈ™i cuvânt: «căinÈ›a», laolaltă cu ale ei componente: rugăciunea, cererea de iertare, postul cu metanii, faptele bune, compensatoare a răului pe care le-ai făcut (dacă ai făcut cuiva rău, în compensaÈ›ie, fă-i mai mult bine decât răul pe care l-ai săvârÈ™it), jertfă personală (care s-ar traduce prin milostenie: a da ceva de la gura ta, din buzunarul tău, din munca ta pentru greÈ™eala pe care ai săvârÈ™it-o). Această jertfă eliberează de coÈ™marul greÈ™elii.
  
  Cum am descrie noi căinÈ›a? Este un simplu exerciÈ›iu intelectual căinÈ›a? E de ajuns, oare, să conÈ™tientizăm că am greÈ™it, doar aÈ™a, la nivel informativ? Să zicem că e ceva, dar nu totul. Trebuie să conÈ™tientizăm greÈ™eala, trebuie să înÈ›elegem că am încălcat legea morală È™i că, încălcând-o, se cuvine a repara cumva. Dacă nu o reparăm, rămânem vinovaÈ›i. Dar atunci apare un nou sentiment, începutul căinÈ›ei: părerea de rău.
  
  Prin urmare, dincolo de atitudinea intelectuală de care am vorbit, apare, dintr-odată, ceva în plus, o zvâcnire în inimă, care este părerea de rău, sau alta, mai mică: «ar trebui să-mi pară rău». Nici aceasta nu e de neglijat, deoarece, deÈ™i se află încă la nivelul intelectului, e un pas înainte spre căinÈ›ă, e pe cale să se transforme într-un simÈ›ământ al inimii.”
  
  Mitropolitul Antonie Plămădeală