(lipsa text)

Vremurile grele prin care trecem, feluritele stramtori care ne preseaza, obligatiile de crestini si datoriile de cetateni Romani, adeseori ne silesc sa privim inapoi la viata petrecuta si sa observam cu atentie la virtutile mult folositoare pe care sa le pastram, dezvoltandu-le si la viciile pagubitoare, contra carora sa luptam spre a le smulge din fiinta neamului nostru.

Unul dintre viciile care a pagubit mult neamul nostru, sugand ca o lipitoare agonisita si vlaga romanului, este moda cu luxul, impodobirile, inzorzonarile, slutirile si feluritele impopotonari.  Moda, luxul si impodobirile acestea desarte, au secatuit multi bogati romani, a facut pe multi functionari (si functionare) saraci, sa-si amaneteze leafa pe luni de zile inainte, spre a putea face fata in lume dupa moda zilei si asa, unii dintr-insii saracind, nealimentandu-se omeneste, au cazut in felurite boli si s-au pierdut in mizerie.

Din cuprins:

CredinÈ›a deÈ™artă în destin
Vrăjitoria sau magia neagră este oprită de Dumnezeu È™i Biserica Lui
Păcăleala ghicirii cu cărÈ›ile
Păcăleala ghicirii cu ghiocul
Păcăleala ghicirii în cafea
Păcăleala ghicirii cu bobii
SuperstiÈ›ia numărului 13
Păcăleala ghicirii în palmă
Spiritismul, necromanția sau vorbirea cu morții
Felurite superstiÈ›ii strecurate în cultul È™i ceremoniile religioase

Rugaciuni si invataturi despre post si iesirea sufletului. 

• * Cand sa ne rugam? 
• * Cui sa ne rugam? 
• * Sa ne rugam lui Dumnezeu in orice loc, vreme si imprejurare 
• * Mesele zilei 
• * Rugaciune de calatorie 
• * Roaga-te cand pleci de acasa... 

Cărticica de faţă este alcătuită la cererea multor cititori care şi-au exprimat dorinţa de a avea o lucrare de mici proporţii din care să cunoască ce trebuie să facă atunci când moare cineva din familie, care sunt parastasele şi soroacele lor şi ce însemnătate au acestea.

"Oglinda duhovniceaca" este o lucrare cuprinsa in sase volume, ce insumeaza aproximativ 3.000 de pagini. Autorul si-a dorit ca, parcurgand textul acestei lucrari, cititorul sa-si priveasca adevaratul sau chip moral, sufletesc, ca intr-o oglinda, cu trasaturile lui bune sau rele, pentru a-si da seama de adevarata lui stare, sa poata alege calea ce si-o doreste, si sa stie ce-l asteapta la sfarsitul acestei vieti.

Este ştiut, că lumina Dumnezeieştilor învăţături ale Domnului nostru Iisus Hristos, s-a răspândit şi conservat în lume şi prin primirea serviciului divin, însufleţit prin credinţa vie, nădejdea neclintită şi dragostea înflăcărată, alimentate de vrednicia preoţească. Strălucirea slujbelor Dumnezeieşti, întraripează şi înalţă tainic gândurile oamenilor, pe care apoi le înlănţuieşte şi edifică în adunarea drept-credincioşilor creştini. Fiecare binecredincios-creştin în timpul acestor slujbe Dumnezeieşti, simte în inima sa o bucurie cerească. Sufletul creştinesc înaripat de dragostea sfântă, suie în zbor cu o mare repeziciune treptele cerurilor, pentru a ajunge acolo grăbit şi a se uni cu Ziditorul său; încât, adeseori nici omul nu-şi poate explica în sine, cauza transformării, care se produce în fiinţa sa. Fiori mistici foarte plăcuţi şi binefăcători, străbat organismul creştinului evlavios, care ascultă cu atenţie şi dragoste slujbele Dumnezeieşti şi îi înviorează sufletul călător spre cerurile înalte ale cugetărilor sfinte.

Protos. Nicodim Măndiţă

"Oglinda duhovniceaca" este o lucrare cuprinsa in sase volume, ce insumeaza aproximativ 3.000 de pagini. Autorul si-a dorit ca, parcurgand textul acestei lucrari, cititorul sa-si priveasca adevaratul sau chip moral, sufletesc, ca intr-o oglinda, cu trasaturile lui bune sau rele, pentru a-si da seama de adevarata lui stare, sa poata alege calea ce si-o doreste, si sa stie ce-l asteapta la sfarsitul acestei vieti.

Rog pe Atotputernicul Dumnezeu, Care dă creÈ™tere: plantelor, pomilor È™i tuturor vietăÈ›ilor pământului, să dea putere È™i Har acestei lucrări educative, ca toÈ›i cei ce vor citi È™i asulta învăÈ›ăturile ei, să È™i le întipărească în mintea lor, să le pună în aplicare înÈ›elepÈ›eÈ™te , È™i să folosească tuturor spre luminare, dezvoltare duhovnicească, bucurie progres în tot lucrul bun, înălÈ›are, apropiere È™i unire cu Dumnezeu, înaripare în virtuÈ›i creÈ™tineÈ™ti, agonisire de fapte bune È™i de fericire vremelnică È™i veÈ™nică.

Minunile Sfintei Cruci în vieÈ›ile sfinÈ›ilor din sec. III

Cu ajutorul mult Milostivului Dumnezeu, Care voieşte ca tot omul să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină, în această carte vom continua a vorbi mai departe despre Dumnezeiescul semn al Sfintei şi de viaţă purtătoarei Cruci, în vremea secolului III.
Cu cât cercetăm mai bine istoria creştinismului adâncindu-ne cât putem mai mult, cu atât vedem ivindu-se, de după perdeaua negurosului trecut, Dumnezeiescul semn al Sfintei Cruci, revărsând în lume: lumină dătătoare de viaţă celor deznădăjduiţi, încurajare şi putere celor slăbiţi, însănătoşire celor bolnavi, salvare celor înviforaţi, înaripare celor primejduiţi, mântuire celor prăbuşiţi în prăpastiile pierzării vremelnice şi veşnice.
În secolul III întâlnim, ca şi în secolele I şi II, ba chiar şi mai des, Dumnezeiescul semn al Sfintei şi de viaţă purtătoarei Cruci, cu feluritele şi minunatele ei puteri şi binefaceri. În dorinţa aprinsă de a lămuri cât putem mai bine pe iubiţii noştri fraţi creştini, dreptcredincioşi, dăm drumul în lume şi acestei făclii, pentru a-şi împlini cu prisosinţă misiunea ei sfântă, spre
binele obştesc, luminarea tuturor şi slava lui Dumnezeu. Milostivul Dumnezeu să-i deschidă uşă largă şi să-i dea putere a lucra cu succes în ogorul fiinţei tuturor dreptcredincioşilor creştini şi al altor oameni.
„Darul Domnului nostru Iisus Hristos dragostea lui Dumnezeu Tatăl, şi împărtăşirea Sfântului Duh, să fie cu noi cu toţi. Amin“ (2 Cor. 13, 14).



Minunile Sfintei Cruci în vieÈ›ile sfinÈ›ilor din sec. III

ÎNVIEREA LUI HRISTOS – BIRUINÈšA ASUPRA MORÈšII –
Iubiţilor preoţi din parohii, cuvioşilor vieţuitori ai sfintelor mănăstiri şi drept-credinciosului popor al lui Dumnezeu din Arhiepiscopia Iaşilor: har, bucurie, iertare şi ajutor de la Dumnezeu Cel în Treime preaslăvit – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt



Iubiți frați preoți, Iubit popor al lui Dumnezeu din Arhiepiscopia Iașilor,

VeniÈ›i de luaÈ›i lumină! Hristos a înviat! Adevărat a înviat Hristos! Cuvinte mari; cuvinte de aur; lumină multă strălucind în întunericul din noi È™i dintre noi! Anul acesta auzim mărturisirea acestor cuvinte din locuri diferite. PreoÈ›ii la biserică, credincioşii la casele lor. În duh, încercăm să fim împreună şi să înţelegem semnele vremii. Constatăm, în primul rând, cât de mult ne-a cuprins frica morÈ›ii, mai ales în ultima perioadă! Trăim intens teama de a nu fi molipsiÈ›i de ceva care ne-ar îmbolnăvi È™i ne-ar duce spre moarte. Dincolo de toate acÈ›iunile justificate privind prevenÈ›ia, atitudinea noastră arată cât de mică ne este credinÈ›a în Înviere. Ne comportăm ca È™i cum viaÈ›a de aici ar fi veÈ™nică. Pe de altă parte, neliniÈ™tea din noi trădează îndoiala care ne roade cu privire la certitudinea vieÈ›ii de după moarte.

Trecem printr-un moment de cernere. Sunt limpezite multe lucruri. Apele se separă unele de altele, iar gândurile multor inimi se dau cu adevărat pe faÈ›ă. Stăm de multe ori ascunşi cu teama de a nu fi contaminaÈ›i precum stăteau ucenicii Domnului închiÈ™i într-o cameră de teama de a nu fi descoperiÈ›i. Acum, ca È™i atunci, Hristos Dumnezeu vine între noi, cei îndoielnici, înspăimântaÈ›i È™i înfricoÈ™aÈ›i, adresându-se nouă: „Pace vouă!” ; „Eu sunt, nu vă temeÈ›i!” ; „ÎndrăzniÈ›i, Eu am biruit lumea!” ; „Eu sunt învierea È™i viaÈ›a; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi” . În mijlocul nedumeririlor, neliniÈ™tii È™i lipsei de lumină Se arată Hristos cel mort È™i înviat. Chiar în iadul nostru lăuntric cuprins de temeri, întuneric È™i lipsă de sens, Hristos Dumnezeu coboară, ne ia de mână È™i ne ridică la lumină „VeniÈ›i la Mine, zice El, toÈ›i cei osteniÈ›i È™i împovăraÈ›i şi Eu vă voi odihni pe voi.”

Minunile Sfintei Cruci în vieÈ›ile sfinÈ›ilor din sec. III

Iubiți credincioși,

SituaÈ›ia dificilă prin care trecem nu este cu totul nouă. În istorie, au fost multe momente de derută, de confuzie È™i de haos. Au fost invazii È™i războaie, cutremure È™i imense revărsări de ape, molime È™i tot felul de boli necunoscute. În faÈ›a unor asemenea situaÈ›ii, oamenii au avut atitudini diferite. Cei care nu L-au avut pe Dumnezeu în viaÈ›a lor, au căzut doborâÈ›i de teamă, neliniÈ™te È™i spaimă. Și despre ei a vorbit Domnul Hristos, spunând: „Oamenii vor muri de frică È™i de aÈ™teptarea celor ce au să vină peste lume”.