Această lume îşi are începutul în minune, se păstrează prin minune şi se va încheia prin minune. Orice om cugetător când se eliberează din propria agonie şi frământare, şi începe să cugete despre toate câte există şi se găsesc în jurul lui, la această concluzie ar trebuie să ajungă.

Însă mărturia cea mai vrednică de crezare şi fără nicio umbră de îndoială ne-o oferă Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu, întărită şi completată de Sfânta Tradiţie.

La oameni, bunul cel mai mare este unul singur: smerenia inimii şi amintirea zilei morţii, vre­mea în care vom ieşi goi din această mare a vieţii şi vom vedea însoţindu-ne înfierările faptelor.

Prin urmare, să străbatem largul mării acestei vieţi curaţi de întinăciune şi să dobândim drept martor al faptelor bune zidirea. Să dezlegăm nodul cel slab care ne ţine legaţi de cele prezente, să îndepărtăm inima noastră de dezmierdarea cea trecătoare, să alungăm grija de multe care ne duce la pieire, să nu ne legăm sufletul cu legături pământeşti, să dispreţuim slava care vine de la cele trecătoare de aici, să dispreţuim floarea lu­crurilor deşarte, care este ca şi vopseaua care lesne îşi pierde culoarea, să străbatem viaţa ca şi cum ne-am îndrepta spre ceruri pe aripile rugăciunii. Noi, cei care păşim pe calea vieţii, să urmărim răsplata che­mării celei de sus a lui Hristos.

Acatistul Maicii Domnului la Icoana Prodromita - Minunile Sfintei Icoane Prodromita

Acatistul si Viata Sfantului Ioan Iacob Hozevitul de la Neamt

O, preacuvioase Parinte Ioane, care cu darul lui Dumnezeu din frageda copilarie ai mers pe calea cea sfanta a desavarsirii si pentru care Preabunul si Preainduratul Dumnezeu a binevoit sa te proslavesti pe pamant si in cer, te rugam, auzi-ne si pe noi, nevrednicii si pacatosii, care indraznim sa venim cu toata evlavia si umilinta catre tine, ca sa te rogi Preabunului Dumnezeu, ca si noua sa ne ajute cu mila si cu indurarile Sale si, prin rugaciunile tale, sa mergem pe calea cea sfanta a poruncilor Lui si din toata inima sa ne silim a lucra cele bune spre folosul sufletelor noastre. Fie ca, prin mila si indurarea lui Dumnezeu si prin sfintele tale rugaciuni, sa avem si noi mila si indurare in ceasul mortii noastre si in ziua Judecatii de apoi. Amin.

Evanghelia dupa Iuda - scrierea apocrifa promovata de National Geografic - este o carte care a facut multa valva. Fara sa o citeasca, multi oameni s-au bucurat de faptul ca au aflat un motiv in plus sa stea departe de Biserica. O Biserica mincinoasa, o Biserica in care oamenii sunt tinuti departe de Adevar, nu isi are rostul. Numai ca, la un studiu atent, se poate observa ca teza principala a "Evangheliei dupa Iuda" - Ca Hristos i-ar fi marturisit marile adevaruri doar apostului Iuda, iar ceilalti ar fi ramas la un stadiu inferior de cunoastere - nu sta in picioare. Dupa ce L-a vandut pe Hristos, Iuda s-ar fi sinucis. Cand ar fi avut timp sa scrie o Evanghelie? Cum ar fi putut fi propovaidor al adevaratei credinte in Hristos un Sinucigas? Nadajduiesc ca cititorii cartii de fata vor intelege falsitatea "Evangheliei dupa Iuda".

Anecdote duhovniceşti cu părintele Ioil Ianakopoulos

Neavând atunci timp suficient din cauza altor obligaţii să scriu ceva demn de acest bărbat, achitându-mă astfel de ceea ce îi datorez acestui preacinstit prieten şi învăţător, am recurs la o soluţie de mijloc: în loc să încerc să descriu eu personalitatea importantă a acestui părinte, m-am gândit să prezint – aceasta nu cere nici timp mult, nici efort – anumite „anecdote” caracteristice din viaţa părintelui Ioil.

Le-am numit caracteristice, întrucât din ele răzbat, cu foarte mare putere, multe din cali­tă­ţi­le minunate ale acestui rar părinte: prezenţă de spirit, agerime, demnitate, hotărâre, curaj, sin­ce­ri­tate – mai ales cea spusă pe şleau -, caracter integru, conservatorism, cugetare pur ortodoxă etc. (Părintele Epifanie Theodoropoulos)

De ce ar trebui să È™tim cum, de unde È™i pentru ce a apărut lumea? Pentru ca, aflând despre originea lumii, cu toate cele ce sunt în ea, plămădită fiind de atotbunul Creator, să înÈ›elegem intenÈ›ia cu care El le-a creat pe toate, să nutrim evlavie faÈ›ă de Creatorul nostru, È™tiind preÈ›ul adevărat al lucrurilor, È™i cu recunoÈ™tinÈ›ă să le folosim pe toate pe care le avem È™i care ne înconjoară. Astfel, aflând ce înseamnă întreaga lume văzută, cu toate atributele ei, observând că trece împreună cu timpul, să nu ne legăm prea mult de această viaÈ›ă grabnic trecătoare È™i de bunătăÈ›ile ei, ci să ne îndreptăm de la lumea cea văzută È™i schimbătoare la lumea cea nevăzută, neschimbătoare È™i veÈ™nică a împărăÈ›iei cerurilor, pentru care trebuie să ne pregătim de aici.

Sfântul Ioan din Kronstadt, Cateheza a VIII-a

Canonizat recent (in 1990), Parintele Ioan din Kronstadt († 1908) este — alaturi de Cuviosul Siluan Athonitul († 1938) — una din marile figuri ale spiritualitatii ortodoxe contemporane. Vreme de jumatate de secol simplu preot paroh al portului militar al Peterburgului, Parintele Ioan s-a remarcat rapid printr-o activitate predicatoriala, pastorala si caritativa, sustinuta de o incandescenta traire liturgica si mistica. Experienta sa unica a atras la el mii de oameni din intreaga Rusie si a determinat o vasta renastere liturgica si euharistica in chiar ajunul revolutiei bolsevice. Dimensiunile si accentele acestui reviriment profetic al misterului eclezial in fata utopiilor totalitare sunt concentrate in paginile din „jurnalul” sau duhovnicesc cuprinse in volumul de fata.
Daca Insemnarile Cuviosului Siluan Athonitul rezuma intr-un limbaj biblic de maxima simplitate esenta spiritualitatii filocalice, Insemnarile Cuviosului Ioan din Kronstadt exprima cu aceeasi simplitate si spontaneitate, patos si entuziasm, dimensiunile liturgice ale experierii misterului Bisericii in Ortodoxie.
Lectura vie si instructiva pentru toate varstele si toti credinciosii ortodocsi indiferent de instructie si cultura, cartea constituie un pandant indispensabil al insemnarilor Cuviosului Siluan, pe care le completeaza sintetic intr-un limbaj revelator.