Sfântul Ierarh Martir Neofit Cretanul, Mitropolitul Èšării RomâneÈ™ti (1738-1753)În lucrarea de faÈ›ă sunt prezentate viaÈ›a È™i activitatea Sfântului Ierarh Martir Neofit Cretanul, mitropolit al Èšării RomâneÈ™ti între anii 1738 È™i 1753.Prin cultura È™i dedicarea sa, Sfântul Neofit a contribuit la îmbunătăÈ›irea vieÈ›ii sociale È™i religioase din Èšara Românească. A susÈ›inut iniÈ›iativele reformatoare ale domnitorului Constantin Mavrocordat, dintre care semnificativă a fost desfiinÈ›area rumâniei. A fost un bun administrator al proprietăÈ›ilor Mitropoliei È™i s-a preocupat de viaÈ›a clerului său. Din însărcinarea domnitorilor, a îndrumat È™colile din Èšara Românească. De asemenea, Sfântul Neofit a impulsionat activitatea tipografică, fiind un iubitor de carte. Nu în ultimul rând, mitropolitul a însufleÈ›it viaÈ›a duhovnicească È™i a sprijinit renaÈ™terea isihastă, iniÈ›iată de Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului.Pe lângă versiunea în limba română, cartea include traducerea în limba engleză a textului, realizată de Lect. Univ. dr. Anca Popescu È™i traducerea în limba greacă, semnată de Conf. Univ. dr. Ion-Marian Croitoru.

"Este necesar să prețuim de îndată calitățile pe acre trebuie să le aibă păstorul de suflete. El trebuie să fie: curat în gânduri; pilduitor în purtare; prudent în tăcere; folositor la vorbă; cel mai apropiat de fiecare prin iubirea și compătimirea lui; mai presus decât alții prin rugăciune; prieten smerit cu făcătorii de bine; gata oricând să stea tare prin virtutea dreptății împotriva viciilor celor vinovați; fără să-i scadă grija vieții interioare, din cauza nenumăratelor ocupații din afară; fără să se lase a se îngriji de nevoile zilnice, cu scuza că se ocupă de cele lăuntrice."

Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

De ce, oare, această iniÈ›iativă care comportă multă muncă, dificultăÈ›i, timp È™i investiÈ›ie materială? Răspunsul este simplu. Poporul cel dreptcredincios are nevoie de „chipuri de pocăinÈ›ă” cum rosteÈ™te o rugăciune din canonul de pregătire pentru primirea Sfintei ÎmpărtăÈ™anii. Poporul lui Hristos din România este însetat de „apa cea vie”, este înfometat după „pâinea cea spre fiinÈ›ă”.
„Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim în viaÈ›a sfinÈ›ilor din primele veacuri creÈ™tine, în viaÈ›a sfinÈ›ilor cu care Dumnezeu a binecuvântat neamul românesc.
„Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim, de asemenea, în viaÈ›a bineplăcuÈ›ilor lui Dumnezeu care au odrăslit în sânul altor popoare. CuvioÈ™ii StareÈ›i de la Optina se numără printre aceste „chipuri de pocăinÈ›ă”, printre „geniile sfinÈ›eniei” spre care se îndreaptă omul contemporan în căutare de odihnă sufletească.
IntenÈ›ia publicării unei colecÈ›ii dedicate vieÈ›ii mănăstireÈ™ti de la Optina are È™i un alt scop È™i anume: tot ceea ce s-a petrecut ca viaÈ›ă monahală autentică timp de peste 100 de ani la Optina se datorează influenÈ›ei exercitate asupra Lavrei de Sfântul Paisie Velicicovski de la Mănăstirea NeamÈ›. În viaÈ›a celor 14 stareÈ›i ai Optinei, canonizaÈ›i de Biserica Ortodoxă Rusă în 1996, se descoperă amprenta geniului paisian.
După moartea Sf. Paisie, ucenicii săi au mers în Rusia È™i prin intermediul lor s-a născut fenomenul numit „Optina”. Timp de peste 100 de ani după moartea Sfântului Paisie Velicicovski, monahismul din Èšările Române, din Rusia È™i din alte părÈ›i ale Bisericii Ortodoxe a fost influenÈ›at de lucrarea duhovnicească a Mănăstirii NeamÈ› de la sfârÈ™itul secolului al XVIII-lea.
Vremurile au fost grele pentru Rusia în tot veacul XX, iar pentru România nu tocmai uÈ™oare. InfluenÈ›a vieÈ›ii duhovniceÈ™ti rezultată din lucrarea Sfântului Paisie s-a diminuat considerabil.
Redescoperirea Filocaliei prin traducerile Părintelui Dumitru Stăniloae, revigorarea monahismului atonit, traducerile din SfinÈ›ii PărinÈ›i, redobândirea libertăÈ›ii în spaÈ›iul Europei răsăritene după 1990 au oferit cadrul necesar redescoperirii cu mai multă vigoare a influenÈ›ei Sfântului Paisie asupra vieÈ›ii creÈ™tine ortodoxe.
Publicarea colecÈ›iilor dedicate stareÈ›ilor mănăstirii Optina se doreÈ™te a fi, aÈ™adar, È™i un omagiu adus Sfântului Paisie de la NeamÈ›.
Prin intermediul acestei colecÈ›ii creÈ™tinul de azi intră în legătură cu un izvor de viaÈ›ă care-l adapă autentic în setea lui după sens, lumină, în setea lui după Dumnezeu. ViaÈ›a È™i învăÈ›ăturile stareÈ›ilor de la Optina arată, dincolo de locul È™i timpul în care ei au trăit, că existenÈ›a omului fără Hristos È™i fără Evanghelie, fără Biserică, este un non-sens, o confuzie, o disperare fără leac. Spre stareÈ›ii de la Optina, în veacul al XIX-lea È™i începutul veacului XX, se îndreptau pentru cuvânt duhovnicesc mulÈ›imi de călugări, È›ărani È™i moÈ™ieri, prinÈ›i È™i intelectuali. De ce? Pentru că trăiau dramatic golul din ei È™i simÈ›eau că la umbra sfinÈ›ilor de la Optina găseau izvorul umplerii vieÈ›ii lor cu duh È™i adevăr.
Astăzi, omenirea trăieÈ™te È™i mai dramatic decât în veacurile XIX È™i XX, tragedia singurătăÈ›i, a disperării, a lipsei de libertate lăuntrică. Unde să alerge omul de azi pentru a-È™i regăsi echilibru vieÈ›ii interioare È™i, prin aceasta, să redescopere sensul existenÈ›ei sale?
Răspunsul nu este È™i nu poate fi altul decât: HRISTOS. „VeniÈ›i la mine toÈ›i cei osteniÈ›i È™i împovăraÈ›i È™i Eu vă voi odihni pe voi.” (Matei 11, 28) Numai trăirea întru Hristos umple existenÈ›a omului.
Spre Hristos ne conduce Liturghia, ne conduce Filocalia, ne conduce bucuria lăuntrică a rugăciunii minÈ›ii È™i a inimii, ne conduce lupta cu mândria, ne conduce iubirea de vrăjmaÈ™i. Toate aceste căi ne conduc spre Hristos È™i călăuză avem pe cei ce au parcurs acelaÈ™i drum: pustnicii din Egipt sau cei din CarpaÈ›i, cuvioÈ™ii din Athos sau cei de la Optina.
Rog pe Dumnezeu să binecuvinteze strădania traducătorului, Părintele Profesor Teoctist Caia È™i a ostenitorilor din cadrul Editurii È™i Tipografiei Mitropoliei Moldovei È™i Bucovinei care fac posibilă publicarea colecÈ›iei „CuvioÈ™i stareÈ›i de la Optina”.
Dumnezeu să te binecuvinteze È™i pe tine, cititorule al acestei cărÈ›i, conducându-te prin pocăinÈ›ă, rugăciune È™i iubire, la viaÈ›a în Hristos, singura care-È›i va oferi bucurii adevărate, libertate reală È™i lumină în viaÈ›ă. († TEOFAN, Mitropolitul Moldovei È™i Bucovinei)

Cartea Îndemnuri pastorale, o antologie din scrierile vrednicului de pomenire Patriarh Justinian Marina, apărută la Editura Cuvântul VieÈ›ii a Mitropoliei Munteniei È™i Dobrogei, reuneÈ™te citate grupate tematic din Apostolatul social, opera fundamentală a Patriarhului Justinian Marina, publicată în 12 volume în timpul păstoririi sale. Volumul se înscrie în tematica Anului omagial Justinian Patriarhul È™i al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului.

În Cuvântul înainte semnat de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel regăsim următoarele aspecte: „Patriarhul Justinian Marina a fost întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române aproape trei decenii (24 mai 1948-†26 martie 1977) în timpul celei mai aprige persecuÈ›ii a acesteia de către regimul politic ateist, instalat la putere în România după luna martie 1945. Cu mult curaj È™i echilibru, diplomaÈ›ie È™i tenacitate, a încercat să apere Biserica de loviturile sistematice ale puterii politice, alegând calea unei dârze rezistenÈ›e. S-a opus din răsputeri abuzurilor È™i ingerinÈ›elor partidului-stat în viaÈ›a Bisericii È™i încercării acestuia de a transforma Biserica într-o instituÈ›ie neputincioasă, tolerată È™i discreditată, cu un rol nesemnificativ în societate. Cunoscând tragedia altor Biserici Ortodoxe care s-au opus comunismului, Patriarhul Justinian a depus mari eforturi pentru a asigura supravieÈ›uirea sentimentului religios È™i a Bisericii, pentru ca aceasta din urmă să slujească în continuare o societate oprimată de regimul politic. A intervenit în favoarea clericilor arestaÈ›i. A încercat să zădărnicească agresiunile puterii totalitare la adresa monahismului ortodox, a reorganizat învăÈ›ământul teologic ortodox din România, a impulsionat publicarea unui număr impresionant de cărÈ›i religioase, a iniÈ›iat un amplu proiect de construire È™i restaurare a numeroase biserici È™i mănăstiri. Din iniÈ›iativa sa, Sfântul Sinod a hotărât trecerea în rândul sfinÈ›ilor a mai multor ierarhi, cuvioÈ™i, martiri È™i mărturisitori români È™i generalizarea cultului unor sfinÈ›i ale căror moaÈ™te se păstrează în È›ara noastră, etc. S-a străduit să asigure viitorul Bisericii Ortodoxe Române într-o perioadă în care regimul politic era ateu, iar societatea se afla într-o puternică restructurare după ororile celui de-al doilea război mondial” (pp. 5-6).

Sfântul Ierarh Martir Neofit Cretanul, Mitropolitul Èšării RomâneÈ™ti (1738-1753)În lucrarea de faÈ›ă sunt prezentate viaÈ›a È™i activitatea Sfântului Ierarh Martir Neofit Cretanul, mitropolit al Èšării RomâneÈ™ti între anii 1738 È™i 1753.Prin cultura È™i dedicarea sa, Sfântul Neofit a contribuit la îmbunătăÈ›irea vieÈ›ii sociale È™i religioase din Èšara Românească. A susÈ›inut iniÈ›iativele reformatoare ale domnitorului Constantin Mavrocordat, dintre care semnificativă a fost desfiinÈ›area rumâniei. A fost un bun administrator al proprietăÈ›ilor Mitropoliei È™i s-a preocupat de viaÈ›a clerului său. Din însărcinarea domnitorilor, a îndrumat È™colile din Èšara Românească. De asemenea, Sfântul Neofit a impulsionat activitatea tipografică, fiind un iubitor de carte. Nu în ultimul rând, mitropolitul a însufleÈ›it viaÈ›a duhovnicească È™i a sprijinit renaÈ™terea isihastă, iniÈ›iată de Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului.Pe lângă versiunea în limba română, cartea include traducerea în limba engleză a textului, realizată de Lect. Univ. dr. Anca Popescu È™i traducerea în limba greacă, semnată de Conf. Univ. dr. Ion-Marian Croitoru.

"Este necesar să prețuim de îndată calitățile pe acre trebuie să le aibă păstorul de suflete. El trebuie să fie: curat în gânduri; pilduitor în purtare; prudent în tăcere; folositor la vorbă; cel mai apropiat de fiecare prin iubirea și compătimirea lui; mai presus decât alții prin rugăciune; prieten smerit cu făcătorii de bine; gata oricând să stea tare prin virtutea dreptății împotriva viciilor celor vinovați; fără să-i scadă grija vieții interioare, din cauza nenumăratelor ocupații din afară; fără să se lase a se îngriji de nevoile zilnice, cu scuza că se ocupă de cele lăuntrice."