Cuvioasa Melania Romana Binefacatoarea sau cum devin bogatii sfinti

Format: 13x20 cm
ISBN: 978-973-7859-69-3
Status: in stoc

Cuvioasa Melania Romana Binefacatoarea sau cum devin bogatii sfinti

Colectia: Alte carti
Autor:
Editura: Deisis
Numar de pagini: 252

Praznuita pe 31 decembrie, Cuvioasa Melania Romana a trait in prima jumatate a secolului V si a avut un destin spiritual in acelasi timp asemanator si diferit de cel al diaconitei Olimpiada din Constantinopol, contemporana ei.

Fiica a unor senatori romani, posesoare a unei averi imense, cea mai mare mostenire din lumea romana, aristocrata Melania impreuna cu sotul ei au renuntat de bunavoie la toate pentru a realiza desavarsirea crestina.  Pe fundalul dramatic la prabusirii Imperiului Roman de Apus si al dezbinarilor bisericesti, itinerarul ei duhovnicesc o va conduce de la Roma in Africa, Egipt si apoi in Tara Sfanta unde va intemeia mai multe manastiri si isi va sfarsi viata.  Uitata la Roma, memoria ei va fi pastrata vie in Rasaritul ortodox.

Acest volum prezinta cititorului interesat un dosar cuprinzand totalitatea marturiilor Bisericii vechi pastrate despre Cuvioasa Melania, prefatate de doua lecturi contemporane: una spirituala, de identificare (Tomas Spidlik), alta istorico-critica (Elizabeth A. Clark).

In centrul „dosarului” sta „Viata” Melaniei — tradusa pentru prima data in romaneste —, unul dintre cele mai tulburatoare documente crestine ale Bisericii vechi.  El ofera o lectie duhovniceasca permanent actuala, aratandu-ne cu puterea vie a exemplului cum pot deveni bogatii sfinti.

Pret: 28.00 LEI   
  Cumpara


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

    • Intr-un moment cand literatura catehetica ortodoxa adresata copiilor sau educatorilor lor incepe sa abunde, elaborata de obicei de autori fara prea multa experienta spirituala, cartea de fata este speciala pentru ca autoarea ei este speciala.

      Maica Magdalena vietuieste in binecunoscuta Manastire Ortodoxa „Sfantul Ioan Botezatorul” din Essex (Anglia) fiind ucenica Arhimandritului Sofronie, legatarul testamentar al Sfantului Staret Siluan Athonitul.  De la Parintele Sofronie Maica Magdalena a primit ascultarea de a se ocupa si a discuta despre credinta ortodoxa cu copiii si tinerii care viziteaza manastirea.  Aceasta carte, ca si cea deja publicata(Sfaturi pentru o educatie ortodoxa a copiilor de azi), este rodul acestei preocupari desfasurate ani de zile cu delicatete si responsabilitate exemplara atat pentru adevarul Bisericii lui Hristos, cat si pentru persoana fiecarui copil concret in parte.  Adresandu-se unor copii din lumea occidentala, ea anticipeaza multe din intrebarile si problemele noi cu care se vor confrunta parintii, copiii si tinerii nostri in anii care vor veni.

      Impartasindu-si cu generozitate experienta de invatator crestin care a asimilat profund intreaga literatura duhovniceasca si patristica pentru a putea da raspunsurile necesare fiecarui copil in parte, Maica Magdalena ne ofera in acest volum un adevarat catehism in duhul Sfantului Siluan.

    • Sfântul Isaac Sirul este unul dintre cei mai iubiţi şi frecventaţi autori duhovniceşti din toate timpurile. Traduse în greacă la începutul secolului IX, scrierile sale au exercitat o uriaşă influenţă asupra spiritualităţii monahale din Răsăritul ortodox, dar şi din Occidentul latin. În 1983 profesorul Sebastian Brock a avut şansa extraordinară de a descoperi singurul manuscris siriac integral al Părţii a II-a, ezoterică, a scrierilor Sfântului Isaac, considerate definitiv pierdute. Editate în originalul siriac în 1985 şi traduse deja în italiană, engleză, rusă şi franceză, scrierile recent descoperite ale Părţii a II-a din corpusul isaachian apar acum şi în limba română. Descriind parcursul duhovnicesc al isihastului „singuratic” de la asceza eremitică la revelaţia iubirii infinite a lui Dumnezeu, ele se constituie într-o veritabilă Şcoală a rugăciunii şi a iubirii care deschide perspectivele generoase, dar şi provocatoare, ale unei eshatologii universaliste şi optimiste.

      Traducerea celor 41 de „cuvinte” (incluzând 405 Capitole gnostice) recent descoperite e însoţită de o serie de studii care permit pentru prima dată cititorului român o viziune obiectivă asupra nenumăratelor probleme de natură istorică, literară şi teologică ridicate de acest nou şi necunoscut Isaac. Aşa cum nimerit spunea recent părintele Alexander (Golitzin): „Isaac e nu numai minunat şi sfânt. E şi tulburător. […] Poate că Dumnezeu ne-a lăsat acest sfânt ca un delicat semn de întrebare pus peste unele din certitudinile noastre. Nu asupra celor esenţiale, ci asupra altora pe care noi — iar nu Dumnezeu — le-am declarat sigure. Fie ca Isaacul Său să ne tulbure pe noi toţi, iar noi, drept urmare, să creştem în iubirea pe care Sfântul Isaac n-a obosit să o laude."

    • Unul din evenimentele majore în plan duhovnicesc ale sfârşitului secolului XX este redescoperirea în manuscrise salvate miraculos de la distrugere a unor scrieri uitate şi considerate definitiv pierdute aparţinând Sfântului Isaac Sirul. Ascet singuratic din secolul VII, născut în Qatar şi trăitor în ţinuturi aflate azi în Irak şi Iran, Sfântul Isaac era cunoscut ca autor al 90 de „cuvinte” duhovniceşti extrem de intens citite în Răsăritul ortodox. În 1983 a fost regăsit la Oxford unicul manuscris medieval complet al „Părţii a II-a” a scrierilor sale, cuprinzând 41 de „cuvinte către singuratici”. El a reprezentat o veritabilă revelaţie oferind tabloul complet şi surprinzător al unei gândiri duhovniceşti unice. Experienţa eremitică şi isihastă se modela pe revelaţia iubirii infinite a lui Dumnezeu constituindu-se într-o extrem de proaspătă şcoală a rugăciunii şi iubirii în orizonturile generoase ale unei soteriologii şi eshatologii universaliste şi optimiste. Surprizele nu s-au oprit aici. În 1990 a fost identificat într-o bibliotecă privată din Teheran alt manuscris siriac. Copiat între 1900–1903 în zona lacului Urmia, el cuprindea 17 „cuvinte” aparţinând „Părţii a III-a” a scrierilor Sfântului Isaac, dintre care 14 erau total necunoscute. Restituite recent de Sabino Chialà, monah de la Bose, ele dezvoltă şi precizează teme aflate în inima meditaţiilor sale ascetico-teologice: rugăciunea, harul şi mila infinită a lui Dumnezeu faţă de creaţia Sa. Veritabil breviar al scrisului Sfântului Isaac, „cuvintele” „Părţii a III-a” oferă nu doar o neaşteptată întregire a imaginii gândirii sale duhovniceşti, ci şi o călăuză practică de prim rang pentru toţi creştinii doritori să se apropie de Dumnezeu.

    • Scrierea care vede lumina tiparului intaia oara intr-o limba moderna este unica in felul ei in intreaga literatura religioasa a Rasaritului ortodox. Ea nu se incadreaza in nici o categorie. Nu apartine literaturii omiletice, stralucit reprezentata de Parintii Bisericii, mai ales in „epoca de aur”, iar in literatura de spiritualitate sau duhovniceasca, din care face parte prin natura temelor cuprinse intr-insa, ocupa un loc inconfundabil, nesemanand ca modalitate de redactare cu nimic din ceea ce cunoastem si a fost adunat in marea colectie editata de Sfintii Macarie din Corint si Nicodim Aghioritul sub titlul celebru Filocalia sfintilor neptici.
      Ideea de a alcatui 32 de „Cuvinte” adresate propriului suflet, intr-o continua dojana, dar abordand numeroase teme comune intregii literaturi duhovnicesti, il asaza pe autor intr-o pozitie cu totul singulara. Tot ce se stie sigur la ora actuala despre carte si despre autor este ca s-au bucurat de mult interes, scrierea ajungand pana la noi intr-un relativ mare numar de manuscrise, inventariate prima oara de catre invatatul grec Demostene Russo.
      Pentru istoria culturii romane scrierea monahului Simeon are o importanta capitala: patru din cele 32 de „cuvinte” ce alcatuiau cartea — atribuita in mod eronat de primul ei editor lui Simeon Metafrastul — au fost alipite de Neagoe Basarab la Invataturile catre fiul sau Theodosie. Aceasta facea din cultura noastra singura pe taramul careia a dat roade.
      Darul pe care, la sugestia pe care i-am facut-o, parintele diacon Ioan Ica jr a tinut sa-l faca prin aceasta traducere Bisericii si Culturii Romane chiar in ajunul proclamarii locale a canonizarii Sfantului voievod Neagoe Basarab, este esential in acest sens. Se deschide prin aceasta infaptuire un intreg orizont duhovnicesc in care este asezata „intaia mare carte a culturii romanesti”, cum a numit Constantin Noica opera lui Neagoe Basarab. Avem posibilitatea, in sfarsit, sa vorbim in deplina cunostinta de cauza de problema ridicata cu peste un secol in urma de catre Demostene Russo: aceea a raportului operei domnului roman cu izvorul folosit pentru cele mai multe pagini, dupa Sfanta Scriptura a Vechiului si Noului Testament. Ce anume a ales si cum a fost folosita de intaiul nostru mare scriitor aceasta scriere unica in literatura Rasaritului ortodox nu mai este de acum inainte, si pentru totdeauna, o problema acoperita de ceata nestiintei. 

Carti scrise de acelasi autor

    • Cea mai completă È™i mai detaliată ediÈ›ie a vieÈ›ii Sfântului Gavriil Georgianul, cel nebun-pentru-Hristos, care cuprinde:
       -  testamentul
       -  învăÈ›ături
       -  mărturii
       -  minuni
       - un acatist descriptiv care prezintă lămurit devenirea lui precum È™i cele mai cunoscute harisme cu care poate mijloci la Dumnezeu pentru credincioÈ™i
       -  fotografii de epocă inedite

      Sfântul Cuvios Mărturisitor Gavriil Georgianul s-a născut în 1929 în Tbilisi, în toiul prigonirii credinÈ›ei din Georgia sovietică. Încă din copilărie, a fost înzestrat cu o credinÈ›ă neclintită È™i a fost hărăzit cu rare daruri dumnezeieÈ™ti. În anul 1955, a luat schima monahală cu numele Sfântului Gavriil Athonitul.

       În timpul paradei de 1 mai din anul 1965, a dat foc uriaÈ™ului portret al lui Lenin expus în piaÈ›a centrală din Tbilisi. Scos abia viu din mâinile mulÈ›imii furibunde, a fost arestat de KGB pentru activităÈ›i antisovietice, judecat, declarat bolnav psihic È™i închis sub tratament forÈ›at într-un spital de psihiatrie.

      După eliberare a fost prigonit de regimul comunist È™i a continuat pentru el mucenicia fără de sânge a credinÈ›ei. Prefăcându-se nebun, propovăduia pe străzi pocăinÈ›a È™i credinÈ›a cea adevărată în mijlocul apostaziei generale, suferind adânc pentru poporul È™i patria sa.
      Spre sfârÈ™itul vieÈ›ii s-a putut retrage la Mănăstirea Samtavro a Sfintei Nino din MÈ›heta, în care s-a săvârÈ™it în pace, după o îndelungată suferinÈ›ă, pe 2 noiembrie 1995. A fost proslăvit între sfinÈ›i în anul 2012, moaÈ™tele sale È™i mormântul său fiind izvor nesecat de nenumărate È™i mari minuni.

    • Cine dă, lui își dă. Regina zdrențuroasă

      Într-o zi, o femeie înfăşurată în zdrenţe străbătea uliţele cetăţii, bătând din poartă în poartă şi cerând milostenie. Nu prea avea noroc, căci mulţi îi adresau vorbe de ocară, unii preasmuţeau câinii asupră-i, iar alţii îi aruncau doar coji de pâine mucegăită şi cartofi stricaţi. Numai doi bătrânei, care locuiau într-o casă micuţă de la marginea satului, o poftiră în casă cu ge nerozitate. — Şezi un pic de te încălzeşte! spuse moşul, în vre me ce soţia sa pregătea o ulcică de lapte şi o felie mare de pâine. A doua zi, în cetate se petrecu un lucru nemaipo menit! Un slujbaş regesc aduse fiecărei familii câte o invitaţie la palat. Neaşteptata invitaţie tulbură toată cetatea, iar după- amiaza toate familiile, gătite în stra ie de sărbătoare, sosiră la castel. Fură duse într-o im punătoare sală de ospeţe şi fiecăreia i se dădu un loc anume. După ce se aşezară toţi la masă, servitorii începură să servească mâncarea. Dar... la vederea acesteia, un mur mur de dezaprobare şi indignare se auzi în toată sala! 12 Cine dă, lui îşi dă În fapt, servitorii puneau sârguincioşi pe farfurii tuturor cartofi stricaţi, pâine mucegăită, resturi de mâncare deteriorată etc. Numai în farfuriile celor doi bătrânei, aşezaţi undeva la un colţ al mesei, puseră cu politeţe rafinate şi delicioase feluri de mâncare. La o vreme, în sală îşi făcu apariţia şi femeia cu haine zdrenţuite. Cu toţii amuţiră! — Aţi primit, astăzi, întocmai ce mi-aţi dat voi mie ieri! zise ea. Apoi, scoţându-şi hainele ei zdrenţuroase, rămase în straiele cele aurite, presărate cu nestemate. Era însăși …regina lor

       

      Astfel de pilde nu sunt teorii academice expuse de teologi, nici povești inventate, cu finaluri previzibile. Ele sunt mărturii ale experienței și luminării dobândite de-a lungul secolelor de către căutători duhovnicești, care și-au închinat viețile lui Dumnezeu. Acești căutători s-au purificat și au fost curățiți prin nevoințe neobosite, rugăciuni, post și înfrânare. Împărtășind generos această experiență, ei ne îndeamnă pe toți să aspirăm la o viață duhovnicească profundă, accesibilă tuturor, căci ea reflectă esența creștinismului.

watch series