Cine L-a făcut pe Dumnezeu?

Un tânăr a mers la un bătrân înÈ›elept È™i l-a întrebat insistent:
- Există Dumnezeu, înÈ›eleptule? Spune-mi, te rog! Tu crezi că există Dumnezeu?
- Desigur! i-a răspuns bătrânul.
- Și crezi că El a făcut lumea?
- BineînÈ›eles! Cine altcineva s-o fi făcut?!
- Dar pe Dumenzeu cine L-a făcut? a întrebat tânărul.
- Tu!... i-a răspuns cu seriozitate È™i scurt bătrânul.
Șocat de răspuns, tânărul i-a reproÈ™at atunci:
Eu te întreb pe tine serios, iar tu îmi spui că eu L-am făcut pe Dumnezeu?!...
- Da, È™i îÈ›i spun că È™i eu vorbesc cât se poate de serios, i-a răspuns acela. Chiar foarte serios îÈ›i vorbesc, È™i ia aminte de ce! Tu, prin toate cele care mă întrebi, arăÈ›i că nu cauÈ›i să-L afli pe Dumnezeu aÈ™a cum e El , ci cauÈ›i să afli un dumnezeu aÈ™a cum îl vrei tu È™i cum È›i-l închipui tu; potrivit imaginaÈ›iei tale. Acest Dumnezeu pe care tu îl cauÈ›i nu este Dumnezeu adevărat. Caută să-L afli pe adevăratul Dumnezeu È™i să-L primeÈ™ti aÈ™a cum este El, nu cum Îl vrei tu! StrăduieÈ™te-te să devii tu aÈ™a cum te vrea Dumnezeu, iar nu să-L modelezi pe El potrivit închipuirii tale! PrimeÈ™te-L aÈ™a cum este El È™i iubeÈ™te-i voia, potrivit realităÈ›ii È™i adevărului obiectiv, È™i atunci Îl vei găsi È™i Îl vei înÈ›elege pe deplin.

Alexandru Macedon È™i înÈ›elepÈ›ii din Persia

Ajungând împăratul Alexandru Macedon, în campania sa de cucerire, pînă în Persia È™i auzind despre înÈ›elepÈ›ii vestiÈ›i ai acelor È›inuturi, i-a chemat pe aceia la sine È™i i-a întrebat, cu aroganÈ›a celui care cucerise mări È™i È›ări È™i care stăpânea bogăÈ›ii nenumărate È™i o împărăÈ›ie nemaiauzită:
- CereÈ›i de la mine orice È™i vă voi da!
- AÈ™a?! s-au prefăcut miraÈ›i înÈ›elepÈ›ii. Dă-ne, atunci, împărate... viaÈ›ă fără de moarte!
- Asta-i o nebunie! le răspunse Alexandru Macedon. Căci care pământean ar putea să scape de moarte?!.. Vă credeam înÈ›elepÈ›i, dar văd că nu avÈ›i minte deloc!...
- Apăi, împărate, răspunseră filozofii, iertată sa ne fie nouă întrebarea: dacă nimeni nu poate scăpa de moarte, înseamnă că È™i tu vei muri?!
- Asta-i sigur! răspunse cuceritorul.
- Atunci, dacă-i sigur, mai spuseră ei, tu de ce trăieÈ™ti ca È™i când n-ai mai muri vreodată? De ce nu-È›i mai ajung împărăÈ›iile, comorile, averile, prăzile È™i toate bunătăÈ›ile pământeÈ™ti?..
Împăratul înÈ›elesese atunci nebunia filozofilor È™i plecă îngândurat.

PS: O, de-am înÈ›elege È™i noi această lecÈ›ie: de vreme ce È™tim prea bine că vom muri, să nu mai trăim ca È™i când n-am muri niciodată!...

Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

De ce, oare, această iniÈ›iativă care comportă multă muncă, dificultăÈ›i, timp È™i investiÈ›ie materială? Răspunsul este simplu. Poporul cel dreptcredincios are nevoie de „chipuri de pocăinÈ›ă” cum rosteÈ™te o rugăciune din canonul de pregătire pentru primirea Sfintei ÎmpărtăÈ™anii. Poporul lui Hristos din România este însetat de „apa cea vie”, este înfometat după „pâinea cea spre fiinÈ›ă”.
„Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim în viaÈ›a sfinÈ›ilor din primele veacuri creÈ™tine, în viaÈ›a sfinÈ›ilor cu care Dumnezeu a binecuvântat neamul românesc.
„Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim, de asemenea, în viaÈ›a bineplăcuÈ›ilor lui Dumnezeu care au odrăslit în sânul altor popoare. CuvioÈ™ii StareÈ›i de la Optina se numără printre aceste „chipuri de pocăinÈ›ă”, printre „geniile sfinÈ›eniei” spre care se îndreaptă omul contemporan în căutare de odihnă sufletească.
IntenÈ›ia publicării unei colecÈ›ii dedicate vieÈ›ii mănăstireÈ™ti de la Optina are È™i un alt scop È™i anume: tot ceea ce s-a petrecut ca viaÈ›ă monahală autentică timp de peste 100 de ani la Optina se datorează influenÈ›ei exercitate asupra Lavrei de Sfântul Paisie Velicicovski de la Mănăstirea NeamÈ›. În viaÈ›a celor 14 stareÈ›i ai Optinei, canonizaÈ›i de Biserica Ortodoxă Rusă în 1996, se descoperă amprenta geniului paisian.
După moartea Sf. Paisie, ucenicii săi au mers în Rusia È™i prin intermediul lor s-a născut fenomenul numit „Optina”. Timp de peste 100 de ani după moartea Sfântului Paisie Velicicovski, monahismul din Èšările Române, din Rusia È™i din alte părÈ›i ale Bisericii Ortodoxe a fost influenÈ›at de lucrarea duhovnicească a Mănăstirii NeamÈ› de la sfârÈ™itul secolului al XVIII-lea.
Vremurile au fost grele pentru Rusia în tot veacul XX, iar pentru România nu tocmai uÈ™oare. InfluenÈ›a vieÈ›ii duhovniceÈ™ti rezultată din lucrarea Sfântului Paisie s-a diminuat considerabil.
Redescoperirea Filocaliei prin traducerile Părintelui Dumitru Stăniloae, revigorarea monahismului atonit, traducerile din SfinÈ›ii PărinÈ›i, redobândirea libertăÈ›ii în spaÈ›iul Europei răsăritene după 1990 au oferit cadrul necesar redescoperirii cu mai multă vigoare a influenÈ›ei Sfântului Paisie asupra vieÈ›ii creÈ™tine ortodoxe.
Publicarea colecÈ›iilor dedicate stareÈ›ilor mănăstirii Optina se doreÈ™te a fi, aÈ™adar, È™i un omagiu adus Sfântului Paisie de la NeamÈ›.
Prin intermediul acestei colecÈ›ii creÈ™tinul de azi intră în legătură cu un izvor de viaÈ›ă care-l adapă autentic în setea lui după sens, lumină, în setea lui după Dumnezeu. ViaÈ›a È™i învăÈ›ăturile stareÈ›ilor de la Optina arată, dincolo de locul È™i timpul în care ei au trăit, că existenÈ›a omului fără Hristos È™i fără Evanghelie, fără Biserică, este un non-sens, o confuzie, o disperare fără leac. Spre stareÈ›ii de la Optina, în veacul al XIX-lea È™i începutul veacului XX, se îndreptau pentru cuvânt duhovnicesc mulÈ›imi de călugări, È›ărani È™i moÈ™ieri, prinÈ›i È™i intelectuali. De ce? Pentru că trăiau dramatic golul din ei È™i simÈ›eau că la umbra sfinÈ›ilor de la Optina găseau izvorul umplerii vieÈ›ii lor cu duh È™i adevăr.
Astăzi, omenirea trăieÈ™te È™i mai dramatic decât în veacurile XIX È™i XX, tragedia singurătăÈ›i, a disperării, a lipsei de libertate lăuntrică. Unde să alerge omul de azi pentru a-È™i regăsi echilibru vieÈ›ii interioare È™i, prin aceasta, să redescopere sensul existenÈ›ei sale?
Răspunsul nu este È™i nu poate fi altul decât: HRISTOS. „VeniÈ›i la mine toÈ›i cei osteniÈ›i È™i împovăraÈ›i È™i Eu vă voi odihni pe voi.” (Matei 11, 28) Numai trăirea întru Hristos umple existenÈ›a omului.
Spre Hristos ne conduce Liturghia, ne conduce Filocalia, ne conduce bucuria lăuntrică a rugăciunii minÈ›ii È™i a inimii, ne conduce lupta cu mândria, ne conduce iubirea de vrăjmaÈ™i. Toate aceste căi ne conduc spre Hristos È™i călăuză avem pe cei ce au parcurs acelaÈ™i drum: pustnicii din Egipt sau cei din CarpaÈ›i, cuvioÈ™ii din Athos sau cei de la Optina.
Rog pe Dumnezeu să binecuvinteze strădania traducătorului, Părintele Profesor Teoctist Caia È™i a ostenitorilor din cadrul Editurii È™i Tipografiei Mitropoliei Moldovei È™i Bucovinei care fac posibilă publicarea colecÈ›iei „CuvioÈ™i stareÈ›i de la Optina”.
Dumnezeu să te binecuvinteze È™i pe tine, cititorule al acestei cărÈ›i, conducându-te prin pocăinÈ›ă, rugăciune È™i iubire, la viaÈ›a în Hristos, singura care-È›i va oferi bucurii adevărate, libertate reală È™i lumină în viaÈ›ă. († TEOFAN, Mitropolitul Moldovei È™i Bucovinei)

ercetările contemporane au evidenÈ›iat impactul pe care îl are consumul excesiv de zahăr asupra organismului nostru. Dincolo de bucuria momentană pe care o aduce o prăjitură sau un desert cu zahăr, consecinÈ›ele pe termen lung pot fi serioase. Din fericire, opÈ›iunile precum deserturile fără zahăr devin o alegere tot mai populară È™i benefică pentru sănătatea noastră.
Consumul excesiv de zahăr este asociat cu diverse probleme de sănătate, precum creÈ™terea riscului de obezitate, diabet de tip 2 È™i afecÈ›iuni cardiace. Cercetările au arătat că zahărul adăugat în exces poate duce la inflamaÈ›ii cronice în organism, afectând în mod negativ funcÈ›iile sistemului imunitar È™i ale organelor interne.

Optarea pentru deserturi fără zahăr reprezintă o modalitate de a ne satisface pofta de dulce fără a compromite sănătatea. Aceste deserturi sunt adesea realizate cu îndulcitori naturali, precum mierea, ştevia sau fructele, oferindu-ne gustul dulce fără a recurge la efectele negative ale zahărului rafinat.

Pe lângă beneficiile evidente pentru sănătate, deserturile fără zahăr se încadrează perfect într-un stil de viaÈ›ă echilibrat È™i într-o dietă sănătoasă. Ele pot fi o sursă valoroasă de nutrienÈ›i esenÈ›iali È™i pot contribui la menÈ›inerea unui nivel constant de
energie, evitând creÈ™terile bruÈ™te È™i scăderile de zahăr din sânge.
Astfel, alegerea deserturilor fără zahăr nu este doar o opÈ›iune delicioasă, ci È™i o decizie înÈ›eleaptă pentru sănătatea noastră pe termen lung.

În bucătărie, explorarea È™i adoptarea unor reÈ›ete creative fără zahăr devin o oportunitate de a experimenta cu ingrediente sănătoase È™i de a încorpora gusturi noi È™i inovative în dieta noastră. Astfel, putem transforma modul în care privim È™i selectăm deserturile, contribuind la un stil de viaÈ›ă mai echilibrat È™i plin de vitalitate.

Alexandru Macedon È™i înÈ›elepÈ›ii din Persia

Ajungând împăratul Alexandru Macedon, în campania sa de cucerire, pînă în Persia È™i auzind despre înÈ›elepÈ›ii vestiÈ›i ai acelor È›inuturi, i-a chemat pe aceia la sine È™i i-a întrebat, cu aroganÈ›a celui care cucerise mări È™i È›ări È™i care stăpânea bogăÈ›ii nenumărate È™i o împărăÈ›ie nemaiauzită:
- CereÈ›i de la mine orice È™i vă voi da!
- AÈ™a?! s-au prefăcut miraÈ›i înÈ›elepÈ›ii. Dă-ne, atunci, împărate... viaÈ›ă fără de moarte!
- Asta-i o nebunie! le răspunse Alexandru Macedon. Căci care pământean ar putea să scape de moarte?!.. Vă credeam înÈ›elepÈ›i, dar văd că nu avÈ›i minte deloc!...
- Apăi, împărate, răspunseră filozofii, iertată sa ne fie nouă întrebarea: dacă nimeni nu poate scăpa de moarte, înseamnă că È™i tu vei muri?!
- Asta-i sigur! răspunse cuceritorul.
- Atunci, dacă-i sigur, mai spuseră ei, tu de ce trăieÈ™ti ca È™i când n-ai mai muri vreodată? De ce nu-È›i mai ajung împărăÈ›iile, comorile, averile, prăzile È™i toate bunătăÈ›ile pământeÈ™ti?..
Împăratul înÈ›elesese atunci nebunia filozofilor È™i plecă îngândurat.

PS: O, de-am înÈ›elege È™i noi această lecÈ›ie: de vreme ce È™tim prea bine că vom muri, să nu mai trăim ca È™i când n-am muri niciodată!...

De ce le merge bine celor răi, iar cei buni suferă?

De ce le merge bine celor răi?... De ce încercările È™i necazurile îi izbesc tocmai pe cei ce Îl caută pe Domnul È™i mântuirea sufletelor lor?... De ce sunt, parcă, tot mai feriÈ›i de încercări cei care trăiesc în nepăsare de cele sufleteÈ™ti È™i se tăvălesc în toate patimile È™i păcatele?...
Iată întrebări care ne strârnesc, adeseori, nedumeriri!
Pentru a răspunde, haideÈ›i să folosim o asemănare! Când cineva e bolnav, doctorul nu cruÈ›ă medicamentele, oricât de amare ar fi. Și, pe lângă acestea, mai prescrie celui bolnav È™i fel de fel de reÈ›ineri de la mâncăruri È™i băuturi. Iar bolnavul nu se supără, căci e vorba de viaÈ›a È™i sănătatea lui. În acelaÈ™i chip sunt È™i cei credincioÈ™i, pe care Doctorul Cel Ceresc îi apără de boala păcatului, de boala pieirii sufleteÈ™ti, prin medicamente È™i regimuri de tot felul: prin fel de fel de necazuri È™i încercări.
Dar sunt È™i altfel de bolnavi, care nu mai pot fi salvaÈ›i. Pe aceÈ™tia medicul nu-i mai supără inutil cu medicamente È™i regim. Se apleacă discret spre cei ai casei È™i le È™opteÈ™te: Bolnavul este pierdut!... Nu-l mai chinuiÈ›i zadarnic cu medicamente È™i diete... DaÈ›i-i să mănânce È™i să bea tot ceea ce pofteÈ™te , căci È™i aÈ™a moare! Asta se îmtâmplă cu necredincioÈ™ii, cărora le merge bine! Binele lor este È™oapta medicului: LăsaÈ›i-l să facă tot ce-i pofteÈ™te inima, căci este pierdut!... LăsaÈ›i-l să guste din toate plăcerile lumii, căci È™i aÈ™a mântuirea lui este pierdută!
Să ne ferească Bunul Dumnezeu de un aÈ™a... bine!

Cine L-a făcut pe Dumnezeu?

Un tânăr a mers la un bătrân înÈ›elept È™i l-a întrebat insistent:
- Există Dumnezeu, înÈ›eleptule? Spune-mi, te rog! Tu crezi că există Dumnezeu?
- Desigur! i-a răspuns bătrânul.
- Și crezi că El a făcut lumea?
- BineînÈ›eles! Cine altcineva s-o fi făcut?!
- Dar pe Dumenzeu cine L-a făcut? a întrebat tânărul.
- Tu!... i-a răspuns cu seriozitate È™i scurt bătrânul.
Șocat de răspuns, tânărul i-a reproÈ™at atunci:
Eu te întreb pe tine serios, iar tu îmi spui că eu L-am făcut pe Dumnezeu?!...
- Da, È™i îÈ›i spun că È™i eu vorbesc cât se poate de serios, i-a răspuns acela. Chiar foarte serios îÈ›i vorbesc, È™i ia aminte de ce! Tu, prin toate cele care mă întrebi, arăÈ›i că nu cauÈ›i să-L afli pe Dumnezeu aÈ™a cum e El , ci cauÈ›i să afli un dumnezeu aÈ™a cum îl vrei tu È™i cum È›i-l închipui tu; potrivit imaginaÈ›iei tale. Acest Dumnezeu pe care tu îl cauÈ›i nu este Dumnezeu adevărat. Caută să-L afli pe adevăratul Dumnezeu È™i să-L primeÈ™ti aÈ™a cum este El, nu cum Îl vrei tu! StrăduieÈ™te-te să devii tu aÈ™a cum te vrea Dumnezeu, iar nu să-L modelezi pe El potrivit închipuirii tale! PrimeÈ™te-L aÈ™a cum este El È™i iubeÈ™te-i voia, potrivit realităÈ›ii È™i adevărului obiectiv, È™i atunci Îl vei găsi È™i Îl vei înÈ›elege pe deplin.