Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” de­spre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Dacă în vremurile noastre – vremuri de sărăcie, de foamete şi de întunecare duhovnicească – mai sunt monahi ce au cât de cât dreaptă socotinţă duhovnicească adevărată, ei sunt aceia, foarte puţini la număr, care, fiind luminaţi cu rugăciunea minţii, şi‑au cunoscut amănunţit patimile, au cunoscut amănunţit lucrările duhurilor viclene şi, în fine, lucrarea Dumnezeiescului Duh, care începe prin revărsarea în sufletul omenesc a sfinţitei păci celei în Hristos – iar cine nu şi‑a văzut, în lumina rugăciunii minţii, patimile sale, cine n‑a cunoscut lucrările duhurilor necurate şi n‑a gustat din pacea lui Hristos, care adună laolaltă mintea, sufletul şi trupul, acela nici nu are idee despre dreapta socotinţă duhovnicească, chiar dacă, amăgit de slava deşartă, i se pare că o are... 
Vrei să simţi uşurare de patimile care te luptă? Vrei să afli umilinţă în chilia ta, umilinţă fără de care gândul, răpit de vântul sălbatic ca o corabie fără ancoră, goneşte pe valurile închipuirii şi este aruncat în adâncul trândăvirii? Vrei să vezi lumină din Lumină? Vrei să guşti dragoste care iese din Dragoste şi duce la Dragostea veşnică? Ia gândul tău şi aruncă‑l la picioarele fraţilor şi surorilor, fără să faci deosebire între răi şi buni; spune‑i gândului tău şi repetă‑i cât mai des, ca din gând să se nască şi simţământul: „Aceştia sunt nişte îngeri ai lui Dumnezeu, numai eu mă asemăn diavolului prin păcat şi întunecare”. 

Oricine îşi doreşte să fie fericit în dragoste, să aibă o căsnicie reuşită, o viaţă de familie împlinită. În realitate, acest vis este adeseori distrus de nemulţumirile care se tot adună şi de senzaţia apăsătoare a neîmplinirii. În locul armoniei şi fericirii ne copleÈ™esc depresia şi sen­zaţia pustietăţii lăuntrice.
Profesor doctor Valentina Moskalenko, psihiatru şi psi­hoterapeut cu peste jumătate de secol de experienţă, ne dezvăluie în cartea de faţă cauzele ascunse ale du­re­roaselor eşecuri ce întunecă această parte, de o importanţă crucială, a vieţii noastre.
Ce ne împiedică să avem o viaţă de cuplu senină şi aducătoare de bucurie, o căsnicie cu adevărat reuşită? Ce putem face pentru a elimina problemele mari şi ameninţătoare sau mărunte şi sâcâitoare care ne strică bucuria de a trăi, de a fi alături de omul drag, de a ne simţi realizaţi în viaţa de familie? Suntem convinşi că această carte vă va oferi, măcar în bună parte, răspunsurile de care aveţi atâta nevoie.

Taina petrecerii sufletului după plecarea din această lume a fost o preocupare permanentă a omului din toate timpurile. ViaÈ›a de după moarte, cartea arhimandritului Serafim Alexiev, cel mai mare teolog bulgar contemporan, ce s-a bucurat de o bună primire atât din partea cititorilor din ţările ortodoxe, cât şi a celor din Occident, a fost socotită, pe bună dreptate, una dintre cele mai lămuritoare şi mai de folos lucrări pe tema dată; un răspuns limpede pentru creştinul de astăzi, confruntat, într-o lume din ce în ce mai confuză, cu întrebări dintre cele mai felurite în legătură cu viaţa, moartea ori mântuirea sufletului.
Experimentatul duhovnic contemporan, realist în demersul său, atent la poziÈ›ionările È™tiinÈ›ei È™i la interpretările mai mult sau mai puÈ›in eronate în privinÈ›a vieÈ›ii de după moarte, îÈ™i îmbracă cuvintele într-un optimism care izvorăÈ™te din chiar inima Ortodoxiei. Darul libertăÈ›ii omului îi permite acestuia să-È™i fie propriul stăpân È™i să-È™i aleagă calea, Raiul È™i iadul fiind realităÈ›i de netăgăduit, nimeni nefiind sortit în mod inevitabil unuia sau celuilalt. Comuniunea cu Dumnezeu sau refuzul iubirii Sale este hotărâtor în cazul dat. Cum se împacă dreptatea Celui Preaînalt cu milostivirea Lui, de ce pocăinÈ›a deschide larg porÈ›ile ÎmpărăÈ›iei cerurilor, de ce un păcătos primeÈ™te o pedeapsă veÈ™nică pentru niÈ™te păcate săvârÈ™ite în timp È™i alte întrebări paradoxale îÈ™i află răspunsul simplu È™i temeinic în această carte.

Mare este taina lucrarii Sfantului Efrem, caci puterea dumnezeiasca a dragostei sale lucreaza neincetat si faureste nenumarate izbaviri, mangaieri si tamaduiri celor cuprinsi de intristare, depresie, deznadejde ori ganduri de sinucidere.  Fiind el insusi un mare ascet, i-a fost dat sa cunoasca gandurile deznadejdii si intristării la o proportie la care cei mai multi dintre noi am ceda psihic in cateva clipe.  Nevointele sale de gand, nevazute si nestiute de contemporanii sai, i-au mijlocit darul tamaduirilor, pecetluit si straluminat mai apoi prin infricosatoarea mucenicie prin care a trecut.  Si iata ca noi, cei de azi, il cunoastem asa cum nu l-a cunoscut nimeni din generatia lui, Dumnezeu iconomisind, intru dragostea Sa, sa ni-l aduca inainte si sa ni-l daruiasca pe Sfantul Efrem, cu a sa negraita revarsare de daruri si tamaduiri.

"Suspectul" – romanul celebrului autor al "Orei 25", Constantin Virgil Gheorghiu, ale cărui cărÈ›i au fost traduse È™i publicate în zeci de ediÈ›ii pe toate meridianele pământului – avea să împărtăÈ™ească o soartă cu totul aparte, necunoscând lumina tiparului în limba franceză nici până astăzi, cu toate că în anii ‘60 ai secolului trecut, tradus în limbile olandeză È™i germană după ultima variantă a manuscrisului parizian, va deveni un adevărat bestseller.
"De ce să fie ucis Limitrof?" – titlul preferat iniÈ›ial de Gheorghiu pentru "Suspectul" – introduce cititorul, pe fondul binecunoscut de acum al unui roman de aven­turi, într‑o lume în care lupta individului împotriva atot­puterniciei statului È™i violenÈ›ei arbitrare atinge necontenit limitele absurdului.
Apărut pentru prima oară în româneÈ™te, romanul lui Gheorghiu, captivant până la ultima filă, dezvăluie realităÈ›i ale căror resorturi tainice se vor mereu controlate prin ideologii în care persoana umană devine un simplu obiect mercantil.

Patriarhul Eftimie de Târnovo (1320/1330‑1402) este considerat cel mai strălucit cărturar bulgar al celei de‑a doua jumătăÈ›i a secolului al XIV‑lea. Par­cursul înal­tului ierarh va fi unul isihast È™i cărturăresc deopotrivă, acesta înfiinÈ›ând vestita „Școală literară de la Târnovo”, cu adânci reverberaÈ›ii în spaÈ›iul nord‑dunărean – legăturile întâi­­stătătorului cetăÈ›ii AsăneÈ™tilor cu mitropolitul Antim al Ungrovlahiei ori cu stareÈ›ul Nicodim de la Tismana, viitor sfânt, fiind de altfel binecunoscute.

Tălmăcitor, dar È™i alcătuitor al unor vieÈ›i de sfinÈ›i È™i al unor pa­ne­girice, în cinstea cel mai adesea a cuvioÈ™ilor ori mucenicilor ale căror moaÈ™te se aflau în vremea păstoririi sale în bisericile capitalei È›aratului vlaho‑bulgar, cuvintele ierarhului sunt străbătute de un fior poetic arareori întâlnit în alte scrieri hagiografice.

După publicarea CorespondenÈ›ei Sfântului ­Patriarh Eftimie, prin tălmăcirea de această dată a VieÈ›ilor SfinÈ›ilor de la Târnovo – considerate de cei mai mulÈ›i cercetători o adevărată capodoperă literară –, opera strălucitului ierarh cărturar‑isihast devine accesibilă aproape în întregime cititorului român –, umplând în acest chip un gol uriaÈ™ în literatura noastră hagiografică È™i aducând, totodată, nu puÈ›in folos creÈ™tinului aplecat către aflarea sensurilor tot mai adânci ale vieÈ›ii duhovniceÈ™ti È™i ale  credinÈ›ei.