De ce, oare, această iniÈ›iativă care comportă multă muncă, dificultăÈ›i, timp È™i investiÈ›ie materială? Răspunsul este simplu. Poporul cel dreptcredincios are nevoie de „chipuri de pocăinÈ›ă” cum rosteÈ™te o rugăciune din canonul de pregătire pentru primirea Sfintei ÎmpărtăÈ™anii. Poporul lui Hristos din România este însetat de „apa cea vie”, este înfometat după „pâinea cea spre fiinÈ›ă”.
„Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim în viaÈ›a sfinÈ›ilor din primele veacuri creÈ™tine, în viaÈ›a sfinÈ›ilor cu care Dumnezeu a binecuvântat neamul românesc.
„Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim, de asemenea, în viaÈ›a bineplăcuÈ›ilor lui Dumnezeu care au odrăslit în sânul altor popoare. CuvioÈ™ii StareÈ›i de la Optina se numără printre aceste „chipuri de pocăinÈ›ă”, printre „geniile sfinÈ›eniei” spre care se îndreaptă omul contemporan în căutare de odihnă sufletească.
IntenÈ›ia publicării unei colecÈ›ii dedicate vieÈ›ii mănăstireÈ™ti de la Optina are È™i un alt scop È™i anume: tot ceea ce s-a petrecut ca viaÈ›ă monahală autentică timp de peste 100 de ani la Optina se datorează influenÈ›ei exercitate asupra Lavrei de Sfântul Paisie Velicicovski de la Mănăstirea NeamÈ›. În viaÈ›a celor 14 stareÈ›i ai Optinei, canonizaÈ›i de Biserica Ortodoxă Rusă în 1996, se descoperă amprenta geniului paisian.
După moartea Sf. Paisie, ucenicii săi au mers în Rusia È™i prin intermediul lor s-a născut fenomenul numit „Optina”. Timp de peste 100 de ani după moartea Sfântului Paisie Velicicovski, monahismul din Èšările Române, din Rusia È™i din alte părÈ›i ale Bisericii Ortodoxe a fost influenÈ›at de lucrarea duhovnicească a Mănăstirii NeamÈ› de la sfârÈ™itul secolului al XVIII-lea.
Vremurile au fost grele pentru Rusia în tot veacul XX, iar pentru România nu tocmai uÈ™oare. InfluenÈ›a vieÈ›ii duhovniceÈ™ti rezultată din lucrarea Sfântului Paisie s-a diminuat considerabil.
Redescoperirea Filocaliei prin traducerile Părintelui Dumitru Stăniloae, revigorarea monahismului atonit, traducerile din SfinÈ›ii PărinÈ›i, redobândirea libertăÈ›ii în spaÈ›iul Europei răsăritene după 1990 au oferit cadrul necesar redescoperirii cu mai multă vigoare a influenÈ›ei Sfântului Paisie asupra vieÈ›ii creÈ™tine ortodoxe.
Publicarea colecÈ›iilor dedicate stareÈ›ilor mănăstirii Optina se doreÈ™te a fi, aÈ™adar, È™i un omagiu adus Sfântului Paisie de la NeamÈ›.
Prin intermediul acestei colecÈ›ii creÈ™tinul de azi intră în legătură cu un izvor de viaÈ›ă care-l adapă autentic în setea lui după sens, lumină, în setea lui după Dumnezeu. ViaÈ›a È™i învăÈ›ăturile stareÈ›ilor de la Optina arată, dincolo de locul È™i timpul în care ei au trăit, că existenÈ›a omului fără Hristos È™i fără Evanghelie, fără Biserică, este un non-sens, o confuzie, o disperare fără leac. Spre stareÈ›ii de la Optina, în veacul al XIX-lea È™i începutul veacului XX, se îndreptau pentru cuvânt duhovnicesc mulÈ›imi de călugări, È›ărani È™i moÈ™ieri, prinÈ›i È™i intelectuali. De ce? Pentru că trăiau dramatic golul din ei È™i simÈ›eau că la umbra sfinÈ›ilor de la Optina găseau izvorul umplerii vieÈ›ii lor cu duh È™i adevăr.
Astăzi, omenirea trăieÈ™te È™i mai dramatic decât în veacurile XIX È™i XX, tragedia singurătăÈ›i, a disperării, a lipsei de libertate lăuntrică. Unde să alerge omul de azi pentru a-È™i regăsi echilibru vieÈ›ii interioare È™i, prin aceasta, să redescopere sensul existenÈ›ei sale?
Răspunsul nu este È™i nu poate fi altul decât: HRISTOS. „VeniÈ›i la mine toÈ›i cei osteniÈ›i È™i împovăraÈ›i È™i Eu vă voi odihni pe voi.” (Matei 11, 28) Numai trăirea întru Hristos umple existenÈ›a omului.
Spre Hristos ne conduce Liturghia, ne conduce Filocalia, ne conduce bucuria lăuntrică a rugăciunii minÈ›ii È™i a inimii, ne conduce lupta cu mândria, ne conduce iubirea de vrăjmaÈ™i. Toate aceste căi ne conduc spre Hristos È™i călăuză avem pe cei ce au parcurs acelaÈ™i drum: pustnicii din Egipt sau cei din CarpaÈ›i, cuvioÈ™ii din Athos sau cei de la Optina.
Rog pe Dumnezeu să binecuvinteze strădania traducătorului, Părintele Profesor Teoctist Caia È™i a ostenitorilor din cadrul Editurii È™i Tipografiei Mitropoliei Moldovei È™i Bucovinei care fac posibilă publicarea colecÈ›iei „CuvioÈ™i stareÈ›i de la Optina”.
Dumnezeu să te binecuvinteze È™i pe tine, cititorule al acestei cărÈ›i, conducându-te prin pocăinÈ›ă, rugăciune È™i iubire, la viaÈ›a în Hristos, singura care-È›i va oferi bucurii adevărate, libertate reală È™i lumină în viaÈ›ă. († TEOFAN, Mitropolitul Moldovei È™i Bucovinei)

Volumul cuprinde marturiile pelerinilor credinciosi care au primit ajutor si folos din partea Cuvioasei Parascheva.

Adunandu-si toate simturile inauntru, silindu-si mintea impreuna cu duhul, atintind-o si legand-o strans si, intr-un cuvant, tintuind-o de Crucea lui Hristos, Sfantul Grigorie repeta adeseori in rugaciune: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul, cu sufletul plin de tremur, cu gemete si cu inima franta; si uda pamantul cu lacrimi calde ce izvorau abundent din ochii sai.

Cei care spun că nu le pasă de cealaltă viaţă şi că nu vor să vieţuiască dincolo de aceasta se înşală pe ei înşişi, chiar dacă nu sunt conştienţi de aceasta. Căci cum e cu putinţă ca oamenii să nu dorească cealaltă viaţă, când ei nu se mai satură de viaţă, aici, pe pământ, fiind ataşaţi de ea ca stridiile de o stâncă… Toţi oamenii iubesc viaţa, dar unii o iubesc pe cea trupească, trecătoare, în vreme ce alţii o iubesc pe cea duhovnicească, veşnică.

În orice caz, chiar dacă cineva nu ar dori să vieţuiască dincolo de viaţa actuală, ar trebui să ştie că aceasta nu depinde de el, ci depinde de Cel ce ne-a creat...

Dumnezeu este Creatorul şi sprijinitorul universului. Chiar dacă El este înfricoşător şi atotputernic, El te iubeşte mai mult decât te pot iubi mama şi tatăl tău, şi El te va îmbrăţişa dacă tu voieşti să experiezi dragostea pe care El o are faţă de tine.

Avem in fata un volum de poezie categoric crestina, o poezie extraordinara, cum n-am mai avut in literatura noastra si cum nu este in lumea intreaga. O poezie de mare adancime si caldura despre ortodoxie. O poezie care se va impune in lumea intreaga.

Pr. D. Staniloae

(lipsa text)

Volumul de față propune un mănunchi de meditații dedicate Evangheliilor duminicale. M-am străduit să citesc fiecare pericopă cu ochii unui copil curios, care-și dorește nu doar să înțeleagă con-textul scrierilor, ci și să aducă în atenție aspectele de actualitate care le definesc. De aceea, vă veți întâlni aici cu Hristos Care vor-bește unei inimi de mamă, schimbă sufletul unui vameș, salvează oameni în suferință ori hrănește mulțimile. Cu Mântuitorul, Cel care ne invită și pe noi să ne identificăm în ipostaza suferindului și să căutăm beneficiile întâlnirii cu El. Una care transfigurează, schim-bă suflete și aduce mângâiere. În același timp, am încercat să propun, pe baza celor prezentate, modele utile unei societăți care plutește adesea într-o adevărată stare de degringoladă axiologică, apelând la perena axiologie a Scripturii.  

Complex redactat, cu variate semnificaÈ›ii È™i implicaÈ›ii pentru viaÈ›a liturgică a creÈ™tinilor ortodocÈ™i, Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul trebuie perceput nu numai ca o piesă imnografică de mare virtuozitate spirituală, ci È™i ca o incursiune dramatică în conÈ™tiinÈ›a omului contemporan dominat de nevoia plăcerii È™i preocupat doar de negarea autistă a durerii È™i a răului. Canonul nu este numai un imn, un frumos cântec monastic pentru deÈ™teptarea conÈ™tiinÈ›elor înÈ›elenite în câmpiile păcatului, ci È™i un avertisment È™i o soluÈ›ie din moÈ™tenirea PărinÈ›ilor Bisericii pentru regenerarea spirituală È™i pentru lupta cu cea mai perfidă È™i răspândită buruiană a păcatului: mândria egocentrică È™i autistă.

Dacă până acum textele poetice ale Sfântului Andrei Criteanul erau mai greu de interpretat în absenÈ›a unui ghid avizat, odată cu apariÈ›ia acestui Comentariu al unui călugăr palestinian, la...

 ContribuÈ›ia Sfântului Andrei Criteanul (660-740) la mariologie constituie o pagină cu adevărat glorioasă în istoria teologiei, imnografiei È™i liturgicii bizantine. Lipsa unei ediÈ›ii în limba română a omileticii È™i a celei mai mari părÈ›i din opera imnografică a acestuia a împiedicat până acum o privire de ansamblu asupra acestei pietre de mare preÈ›. În volumul de faÈ›ă se doreÈ™te o minimală recuperare a acestei lipse, prin publicarea împreună a omiliilor mariologice È™i a canoanelor dedicate Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cunoscute prin intermediul Theotokarionului Sfântului Nicodim Aghioritul. 

SfinÈ›i È™i CuvioÈ™i PărinÈ›i athoniÈ›i precum Efrem Katunakiotul, Emilianos Simonopetritul, Paisie Aghioritul, Ambrozie Lazaris È™i mulÈ›i alÈ›ii ne vorbesc în cartea cartea „Athos, tărâmul sfinÈ›eniei. Întâlniri cu marii părinÈ›i athoniÈ›i ai veacului al XX-lea”, prin intermediul experienÈ›elor athonite ale doctorului oftalmolog Stefanos Dimopoulos, ucenic al Părintelui stareÈ› Emilianos. Autorul ne oferă prilejul de a respira atmosfera duhovnicească a Grădinii Maicii Domnului, de a cunoaÈ™te întâmplări minunate trăite de acesta alături de sfinÈ›ii athoniÈ›i ai veacului trecut.



„Cel care stă în mănăstire chiar È™i pentru o zi, poate înÈ›elege în chip practic, fără să fi citit în cărÈ›i, că aici Liturghia nu se sfârÈ™eÈ™te cu „Pentru rugăciunile”, ci este o experienÈ›ă neîncetată a prezenÈ›ei lui Dumnezeu în toate aspectele vieÈ›ii. Este de ajuns să pătrundă pentru puÈ›ină vreme în viaÈ›a armonios rânduită a obÈ™tii, ca să simtă că slujbele È™i ascultările nu sunt fapte executate mecanic, ci toate au un conÈ›inut duhovnicesc È™i o semnificaÈ›ie praznicală, fiind cu adevărat o continuă dumnezeiască Liturghie.

Pelerinul înÈ›elege cu uÈ™urinÈ›ă È™i în chip nemijlocit faptul că într-o mănăstire aghiorită vieÈ›uiesc oameni care au adânca simÈ›ire a înfierii lor de către Dumnezeu-Tatăl, pe care Dumnezeu le-o dă în dar; ei nu pretind a fi ceva sau cineva, oameni îmbunătăÈ›iÈ›i sau înÈ›elepÈ›i, ci se nevoiesc aspru pentru a ajunge la lipsa de griji, simplitatea inimii, È™i la încrederea în purtarea de grijă a lui Dumnezeu È™i în ocrotirea Preasfintei noastre Maici.”

Arhimandritul Elisei, StareÈ›ul Mănăstirii „Simono Petras”