De ce, oare, această iniÈ›iativă care comportă multă muncă, dificultăÈ›i, timp È™i investiÈ›ie materială? Răspunsul este simplu. Poporul cel dreptcredincios are nevoie de „chipuri de pocăinÈ›ă” cum rosteÈ™te o rugăciune din canonul de pregătire pentru primirea Sfintei ÎmpărtăÈ™anii. Poporul lui Hristos din România este însetat de „apa cea vie”, este înfometat după „pâinea cea spre fiinÈ›ă”.
„Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim în viaÈ›a sfinÈ›ilor din primele veacuri creÈ™tine, în viaÈ›a sfinÈ›ilor cu care Dumnezeu a binecuvântat neamul românesc.
„Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim, de asemenea, în viaÈ›a bineplăcuÈ›ilor lui Dumnezeu care au odrăslit în sânul altor popoare. CuvioÈ™ii StareÈ›i de la Optina se numără printre aceste „chipuri de pocăinÈ›ă”, printre „geniile sfinÈ›eniei” spre care se îndreaptă omul contemporan în căutare de odihnă sufletească.
IntenÈ›ia publicării unei colecÈ›ii dedicate vieÈ›ii mănăstireÈ™ti de la Optina are È™i un alt scop È™i anume: tot ceea ce s-a petrecut ca viaÈ›ă monahală autentică timp de peste 100 de ani la Optina se datorează influenÈ›ei exercitate asupra Lavrei de Sfântul Paisie Velicicovski de la Mănăstirea NeamÈ›. În viaÈ›a celor 14 stareÈ›i ai Optinei, canonizaÈ›i de Biserica Ortodoxă Rusă în 1996, se descoperă amprenta geniului paisian.
După moartea Sf. Paisie, ucenicii săi au mers în Rusia È™i prin intermediul lor s-a născut fenomenul numit „Optina”. Timp de peste 100 de ani după moartea Sfântului Paisie Velicicovski, monahismul din Èšările Române, din Rusia È™i din alte părÈ›i ale Bisericii Ortodoxe a fost influenÈ›at de lucrarea duhovnicească a Mănăstirii NeamÈ› de la sfârÈ™itul secolului al XVIII-lea.
Vremurile au fost grele pentru Rusia în tot veacul XX, iar pentru România nu tocmai uÈ™oare. InfluenÈ›a vieÈ›ii duhovniceÈ™ti rezultată din lucrarea Sfântului Paisie s-a diminuat considerabil.
Redescoperirea Filocaliei prin traducerile Părintelui Dumitru Stăniloae, revigorarea monahismului atonit, traducerile din SfinÈ›ii PărinÈ›i, redobândirea libertăÈ›ii în spaÈ›iul Europei răsăritene după 1990 au oferit cadrul necesar redescoperirii cu mai multă vigoare a influenÈ›ei Sfântului Paisie asupra vieÈ›ii creÈ™tine ortodoxe.
Publicarea colecÈ›iilor dedicate stareÈ›ilor mănăstirii Optina se doreÈ™te a fi, aÈ™adar, È™i un omagiu adus Sfântului Paisie de la NeamÈ›.
Prin intermediul acestei colecÈ›ii creÈ™tinul de azi intră în legătură cu un izvor de viaÈ›ă care-l adapă autentic în setea lui după sens, lumină, în setea lui după Dumnezeu. ViaÈ›a È™i învăÈ›ăturile stareÈ›ilor de la Optina arată, dincolo de locul È™i timpul în care ei au trăit, că existenÈ›a omului fără Hristos È™i fără Evanghelie, fără Biserică, este un non-sens, o confuzie, o disperare fără leac. Spre stareÈ›ii de la Optina, în veacul al XIX-lea È™i începutul veacului XX, se îndreptau pentru cuvânt duhovnicesc mulÈ›imi de călugări, È›ărani È™i moÈ™ieri, prinÈ›i È™i intelectuali. De ce? Pentru că trăiau dramatic golul din ei È™i simÈ›eau că la umbra sfinÈ›ilor de la Optina găseau izvorul umplerii vieÈ›ii lor cu duh È™i adevăr.
Astăzi, omenirea trăieÈ™te È™i mai dramatic decât în veacurile XIX È™i XX, tragedia singurătăÈ›i, a disperării, a lipsei de libertate lăuntrică. Unde să alerge omul de azi pentru a-È™i regăsi echilibru vieÈ›ii interioare È™i, prin aceasta, să redescopere sensul existenÈ›ei sale?
Răspunsul nu este È™i nu poate fi altul decât: HRISTOS. „VeniÈ›i la mine toÈ›i cei osteniÈ›i È™i împovăraÈ›i È™i Eu vă voi odihni pe voi.” (Matei 11, 28) Numai trăirea întru Hristos umple existenÈ›a omului.
Spre Hristos ne conduce Liturghia, ne conduce Filocalia, ne conduce bucuria lăuntrică a rugăciunii minÈ›ii È™i a inimii, ne conduce lupta cu mândria, ne conduce iubirea de vrăjmaÈ™i. Toate aceste căi ne conduc spre Hristos È™i călăuză avem pe cei ce au parcurs acelaÈ™i drum: pustnicii din Egipt sau cei din CarpaÈ›i, cuvioÈ™ii din Athos sau cei de la Optina.
Rog pe Dumnezeu să binecuvinteze strădania traducătorului, Părintele Profesor Teoctist Caia È™i a ostenitorilor din cadrul Editurii È™i Tipografiei Mitropoliei Moldovei È™i Bucovinei care fac posibilă publicarea colecÈ›iei „CuvioÈ™i stareÈ›i de la Optina”.
Dumnezeu să te binecuvinteze È™i pe tine, cititorule al acestei cărÈ›i, conducându-te prin pocăinÈ›ă, rugăciune È™i iubire, la viaÈ›a în Hristos, singura care-È›i va oferi bucurii adevărate, libertate reală È™i lumină în viaÈ›ă. († TEOFAN, Mitropolitul Moldovei È™i Bucovinei)

Volumul cuprinde marturiile pelerinilor credinciosi care au primit ajutor si folos din partea Cuvioasei Parascheva.

Adunandu-si toate simturile inauntru, silindu-si mintea impreuna cu duhul, atintind-o si legand-o strans si, intr-un cuvant, tintuind-o de Crucea lui Hristos, Sfantul Grigorie repeta adeseori in rugaciune: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul, cu sufletul plin de tremur, cu gemete si cu inima franta; si uda pamantul cu lacrimi calde ce izvorau abundent din ochii sai.

Cei care spun că nu le pasă de cealaltă viaţă şi că nu vor să vieţuiască dincolo de aceasta se înşală pe ei înşişi, chiar dacă nu sunt conştienţi de aceasta. Căci cum e cu putinţă ca oamenii să nu dorească cealaltă viaţă, când ei nu se mai satură de viaţă, aici, pe pământ, fiind ataşaţi de ea ca stridiile de o stâncă… Toţi oamenii iubesc viaţa, dar unii o iubesc pe cea trupească, trecătoare, în vreme ce alţii o iubesc pe cea duhovnicească, veşnică.

În orice caz, chiar dacă cineva nu ar dori să vieţuiască dincolo de viaţa actuală, ar trebui să ştie că aceasta nu depinde de el, ci depinde de Cel ce ne-a creat...

Dumnezeu este Creatorul şi sprijinitorul universului. Chiar dacă El este înfricoşător şi atotputernic, El te iubeşte mai mult decât te pot iubi mama şi tatăl tău, şi El te va îmbrăţişa dacă tu voieşti să experiezi dragostea pe care El o are faţă de tine.

Avem in fata un volum de poezie categoric crestina, o poezie extraordinara, cum n-am mai avut in literatura noastra si cum nu este in lumea intreaga. O poezie de mare adancime si caldura despre ortodoxie. O poezie care se va impune in lumea intreaga.

Pr. D. Staniloae

Mitropolitul Antonie (Bloom) de Suroj (1914-2003) a fost una din cele mai de seamă voci ale Ortodoxiei din veacul al XX-lea, fiind foarte cunoscut pentru predicile şi convorbirile despre Sfânta Scriptură, viaţa duhovnicească şi problemele contemporane. O parte a acestui material a fost publicat în timpul vieţii sale, însă restul a devenit disponibil abia după moartea sa, dintre care o bună parte rămâne ca abia de acum să fie tradusă din limba rusă. Până astăzi, moştenirea lăsată de Antonie Bloom nu a fost studiată cum se cuvine iar această teză de doctorat reprezintă o primă încercare de a organiza acest imens corpus de material şi de a începe un studiu al temelor sale cheie. Lucrarea de faţă abordează teologia chenotică a Mitropolitului Antonie. Perspectivele sale unice în această zonă vor fi folosite ca o lentilă prin care se va prezenta vastul său corpus de scrieri şi implicaţiile lor în antropologia creştină răsăriteană a zilelor noastre.

Pr. Roman Rytsar

Traducere din limba greacă de Laura Enache, studiu introductiv de Tatiana Petrache, ediţie îngrijită de Pr. Dragoş Bahrim.



„Cartea Cântării Cântărilor se aseamănă unei femei care străluceÈ™te de frumuseÈ›e È™i care îÈ™i sporeÈ™te frumuseÈ›ea naturală printr-o podoabă de mult preÈ›, dar care este cuvioasă în purtare, iar în ascuns, are dispoziÈ›ii potrivnice foarte înfăÈ›iÈ™ării exterioare. Căci privirea asupra unei asemenea femei stârneÈ™te poftă celor desfrânaÈ›i, cercarea însă vădeÈ™te cuminÈ›enia ei, care nu se potriveÈ™te cu cortul cel dinafară. Tot aÈ™a È™i cu cartea de faÈ›ă: expresia, întocmită într-o formă mai erotică, pare că este ademenirea poftei pentru cei neînvăÈ›aÈ›i, dar cugetul, descoperind celor ce se apropie austeritatea tainelor, face uÈ™or de primit dificultatea înÈ›elesurilor, prin farmecul expresiei È™i imită femeia care se foloseÈ™te de frumuseÈ›e ca de un meÈ™teÈ™ug pentru învăÈ›area înfrânării la cei tineri, luând forma frumuseÈ›ii, dar iconomisind învăÈ›ătura.

Căci femeia, care răpeÈ™te prin simpla privire È™i care stârneÈ™te un dor arzător, cu uÈ™urinÈ›ă miÈ™că mintea celor răpiÈ›i de ea oriîncotro voieÈ™te, punând stăpânire pe cei care sunt dispuÈ™i spre patimă È™i care de voie rabdă robia pentru bucurarea de vederea celei dorite; căci dragostea faÈ›ă de cea care le porunceÈ™te le uÈ™urează lor osteneala poruncilor È™i ei socotesc jugul robiei lor uÈ™or, având tirană constrângerea dispoziÈ›iei lor pătimaÈ™e. La fel È™i această carte care ne stă înainte, cugetul ei atrage cu uÈ™urinÈ›ă pe cititori spre primirea ei, fermecându-i prin expresia seducătoare, dar convingându-i să se supună cuvioÈ™iei contemplaÈ›iei, conducându-i cu îndemânare de la litera părutei patimi la mistagogia dogmelor semnificate.”

Sfântul Nil Ascetul, Talcuire la Cântarea Cântărilor, Prolog 1-2.

Traducere din limba greacă veche de Laura Enache. Studii introductive traduse din neogreacă de Mihaela Sapovici și Mircea Ștefan. Ediție îngrijită de Pr. Dragoș Bahrim. 
 
"Hristos, născându-Se din Fecioara, a cinstit ambele şi naşterea cea legiuită, şi fecioria înţeleaptă. Fiindcă este şi naştere fărădelege şi feciorie nebună la unii, cum spune Sfânta Evanghelie. Hristos Se naşte din Fecioară fără de prihană mai presus de cuvânt şi de minte, ca să desfiinţeze lipsa de folos a naşterii nelegiuite şi absurditatea fecioriei nebune. Hristos Plăsmuitorul Se naşte cu trupul din făptura plăsmuită, ca să facă nouă făptura Lui cea învechită şi înnoind-o, să o aducă din nou la vrednicia iniţială. Hristos, Cel mai presus de ceruri, născându-Se astăzi din pământ din Fecioara în Betleem, pe noi cei căzuţi în groapa cea mai de jos a pierzătoarelor patimi şi în cămările iadului, de acolo ne-a mântuit ca un Milostiv." 
 
Sfântul Neofit Zăvorâtul din Cipru, "Tâlcuire la canoanele celor douăsprezece praznice" 7, 2 

Zorica Latcu (monahia Teodosia) s-a nascut la 17 martie 1917, intr-o familie de ardeleni refugiati in Ungaria.  Intre anii 1936-1940, a absolvit facultatea la Cluj, unde a studiat Filologie clasica si Limba si Lite­ratura franceza.  Dupa finalizarea studiilor, a lucrat ca preparator principal la Institutul Roman de Lingvis­tica din Cluj, colaborand la Dictionarul Limbii Romane, coordonat de Sextil Puscariu.  A inceput sa scrie din perioada adolescentei, iar intre 1944 si 1949 i-au aparut trei volume de poezii: Insula Alba, Osana Luminii si Poemele Iubirii.

In 1948, a intrat in monahism la Manastirea Vla­dimiresti, de langa Tecuci, primind numele Teodosia.  Dar nu a putut sta aici decat pana in 1956,  cand manastirea a fost inchisa, o parte dintre maici fiind ares­tate, iar celelalte fiind silite sa renunte la monahism.  Teodosia s-a numarat printre cele arestate, facand trei ani de detentie intr-un penitenciar din Miercurea Ciuc.  Dupa eliberare, suferind de o grava infirmitate congenitala, care nu ii permitea coordonarea miscarilor, a locuit in localitatea Gurguiesti, in apropiere de Braila, impreuna cu maica Mihaela, o fosta colega de manastire.  In aceasta perioada au aparut volumele Icoane pentru paraclis, Din pribegie, Gradina Doamnei si Alte poezii.

In 1970, monahia Teodosia s-a mutat la Brasov, unde a continuat sa scrie poezie, dar a si tradus, din lucrarile lui Origen si ale Sfantului Grigorie de Nyssa, precum si Cuvantarile as­cetice ale Sfantului Isaac Sirul, aparute postum, si ale Sfantului Simeon Noul Teolog, traduceri aflate inca in manuscris.  Dintre aceste cuvantari ale Sfantului Simeon, traduse si versificate de maica Teodosia, Cuvantul al II-lea se regaseste in prezentul volum.

Acest volum a fost editat dupa un manuscris din anul 1959, aflat in Biblioteca Ecumenica „Dumitru Staniloae” din Iasi, a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei.  Manuscrisul a apartinut Mitropolitului Moldovei, Inalt­preasfintitul Iustin Moisescu, care l-a donat bibliotecii.

Teolog de excepție și mărturisitor al ortodoxiei în epoca întunecată a disputei iconoclaste, Sfântul Teodor Studitul a rămas cunoscut în istorie, în același timp, ca unul dintre principalii reformatori ai monahismului chinovial. Potrivit impactului pe care l-a avut, Sfântul Teodor este alăturat astăzi celorlalte mari figuri ale monahismului ortodox, care, în alte diferite epoci, au avut proiecte comparabile, precum Sfinții Pahomie (sec. IV), Atanasie Athonitul (sec. X), Paisie Velicikovski (sec. XVIII). Însă nu am putea să avem o viziune clară asupra amplorii și profunzimii acestui fenomen, fără accesul la opera sa ascetică, reflectată deplin în catehezele pe care marele stareț le rostea obștii sale de mai multe ori pe săptămână, păstrate astăzi în patru colecții. 
Volumul de față, care va fi urmat de Catehezele mici, reprezintă prima traducere românească completă a cărții a II-a a Catehezelor mari, având la bază textul grec editat și publicat de A. Papadopoulos-Kerameus la Sankt-Petersburg, în 1904.

Pornind de la mărturiile Părinților Bisericii primare referitoare la contracepție, lucrarea de faţă analizează problema actuală a contracepției prin spectrul întregii tradiții dogmatice a Bisericii Ortodoxe.
Scopul final al existenței omului este îndumnezeirea, iar taina îndumnezeirii noastre prin energiile divine este realitatea arhetipală la care fac trimitere toate imaginile și simbolurile din Sfânta Scriptură. Din acest motiv învățătura despre distincția dintre fiinţă/energii are o importanță atât de mare în discuția privind contracepția. Actul sexual sterilizat intenționat nu este doar distructiv pentru relația dintre soț și soție, ci reflectă și o respingere a comuniunii trinitare.
Actul deliberat de sterilizare face ca întreg simbolismul Întrupării lui Hristos să fie desființat, precum și modul în care soțul și soția sunt chemați să oglindească Treimea prin căsătoria lor.
Părinții Bisericii au înțeles adevărul despre căsătorie într-un mod simplu și profund: unirea conjugală sterilizată intenționat reprezintă o anulare a semnificaţiei căsătoriei.