De ce, oare, această iniÈ›iativă care comportă multă muncă, dificultăÈ›i, timp È™i investiÈ›ie materială? Răspunsul este simplu. Poporul cel dreptcredincios are nevoie de „chipuri de pocăinÈ›ă” cum rosteÈ™te o rugăciune din canonul de pregătire pentru primirea Sfintei ÎmpărtăÈ™anii. Poporul lui Hristos din România este însetat de „apa cea vie”, este înfometat după „pâinea cea spre fiinÈ›ă”.
„Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim în viaÈ›a sfinÈ›ilor din primele veacuri creÈ™tine, în viaÈ›a sfinÈ›ilor cu care Dumnezeu a binecuvântat neamul românesc.
„Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim, de asemenea, în viaÈ›a bineplăcuÈ›ilor lui Dumnezeu care au odrăslit în sânul altor popoare. CuvioÈ™ii StareÈ›i de la Optina se numără printre aceste „chipuri de pocăinÈ›ă”, printre „geniile sfinÈ›eniei” spre care se îndreaptă omul contemporan în căutare de odihnă sufletească.
IntenÈ›ia publicării unei colecÈ›ii dedicate vieÈ›ii mănăstireÈ™ti de la Optina are È™i un alt scop È™i anume: tot ceea ce s-a petrecut ca viaÈ›ă monahală autentică timp de peste 100 de ani la Optina se datorează influenÈ›ei exercitate asupra Lavrei de Sfântul Paisie Velicicovski de la Mănăstirea NeamÈ›. În viaÈ›a celor 14 stareÈ›i ai Optinei, canonizaÈ›i de Biserica Ortodoxă Rusă în 1996, se descoperă amprenta geniului paisian.
După moartea Sf. Paisie, ucenicii săi au mers în Rusia È™i prin intermediul lor s-a născut fenomenul numit „Optina”. Timp de peste 100 de ani după moartea Sfântului Paisie Velicicovski, monahismul din Èšările Române, din Rusia È™i din alte părÈ›i ale Bisericii Ortodoxe a fost influenÈ›at de lucrarea duhovnicească a Mănăstirii NeamÈ› de la sfârÈ™itul secolului al XVIII-lea.
Vremurile au fost grele pentru Rusia în tot veacul XX, iar pentru România nu tocmai uÈ™oare. InfluenÈ›a vieÈ›ii duhovniceÈ™ti rezultată din lucrarea Sfântului Paisie s-a diminuat considerabil.
Redescoperirea Filocaliei prin traducerile Părintelui Dumitru Stăniloae, revigorarea monahismului atonit, traducerile din SfinÈ›ii PărinÈ›i, redobândirea libertăÈ›ii în spaÈ›iul Europei răsăritene după 1990 au oferit cadrul necesar redescoperirii cu mai multă vigoare a influenÈ›ei Sfântului Paisie asupra vieÈ›ii creÈ™tine ortodoxe.
Publicarea colecÈ›iilor dedicate stareÈ›ilor mănăstirii Optina se doreÈ™te a fi, aÈ™adar, È™i un omagiu adus Sfântului Paisie de la NeamÈ›.
Prin intermediul acestei colecÈ›ii creÈ™tinul de azi intră în legătură cu un izvor de viaÈ›ă care-l adapă autentic în setea lui după sens, lumină, în setea lui după Dumnezeu. ViaÈ›a È™i învăÈ›ăturile stareÈ›ilor de la Optina arată, dincolo de locul È™i timpul în care ei au trăit, că existenÈ›a omului fără Hristos È™i fără Evanghelie, fără Biserică, este un non-sens, o confuzie, o disperare fără leac. Spre stareÈ›ii de la Optina, în veacul al XIX-lea È™i începutul veacului XX, se îndreptau pentru cuvânt duhovnicesc mulÈ›imi de călugări, È›ărani È™i moÈ™ieri, prinÈ›i È™i intelectuali. De ce? Pentru că trăiau dramatic golul din ei È™i simÈ›eau că la umbra sfinÈ›ilor de la Optina găseau izvorul umplerii vieÈ›ii lor cu duh È™i adevăr.
Astăzi, omenirea trăieÈ™te È™i mai dramatic decât în veacurile XIX È™i XX, tragedia singurătăÈ›i, a disperării, a lipsei de libertate lăuntrică. Unde să alerge omul de azi pentru a-È™i regăsi echilibru vieÈ›ii interioare È™i, prin aceasta, să redescopere sensul existenÈ›ei sale?
Răspunsul nu este È™i nu poate fi altul decât: HRISTOS. „VeniÈ›i la mine toÈ›i cei osteniÈ›i È™i împovăraÈ›i È™i Eu vă voi odihni pe voi.” (Matei 11, 28) Numai trăirea întru Hristos umple existenÈ›a omului.
Spre Hristos ne conduce Liturghia, ne conduce Filocalia, ne conduce bucuria lăuntrică a rugăciunii minÈ›ii È™i a inimii, ne conduce lupta cu mândria, ne conduce iubirea de vrăjmaÈ™i. Toate aceste căi ne conduc spre Hristos È™i călăuză avem pe cei ce au parcurs acelaÈ™i drum: pustnicii din Egipt sau cei din CarpaÈ›i, cuvioÈ™ii din Athos sau cei de la Optina.
Rog pe Dumnezeu să binecuvinteze strădania traducătorului, Părintele Profesor Teoctist Caia È™i a ostenitorilor din cadrul Editurii È™i Tipografiei Mitropoliei Moldovei È™i Bucovinei care fac posibilă publicarea colecÈ›iei „CuvioÈ™i stareÈ›i de la Optina”.
Dumnezeu să te binecuvinteze È™i pe tine, cititorule al acestei cărÈ›i, conducându-te prin pocăinÈ›ă, rugăciune È™i iubire, la viaÈ›a în Hristos, singura care-È›i va oferi bucurii adevărate, libertate reală È™i lumină în viaÈ›ă. († TEOFAN, Mitropolitul Moldovei È™i Bucovinei)

Volumul cuprinde marturiile pelerinilor credinciosi care au primit ajutor si folos din partea Cuvioasei Parascheva.

Adunandu-si toate simturile inauntru, silindu-si mintea impreuna cu duhul, atintind-o si legand-o strans si, intr-un cuvant, tintuind-o de Crucea lui Hristos, Sfantul Grigorie repeta adeseori in rugaciune: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul, cu sufletul plin de tremur, cu gemete si cu inima franta; si uda pamantul cu lacrimi calde ce izvorau abundent din ochii sai.

Cei care spun că nu le pasă de cealaltă viaţă şi că nu vor să vieţuiască dincolo de aceasta se înşală pe ei înşişi, chiar dacă nu sunt conştienţi de aceasta. Căci cum e cu putinţă ca oamenii să nu dorească cealaltă viaţă, când ei nu se mai satură de viaţă, aici, pe pământ, fiind ataşaţi de ea ca stridiile de o stâncă… Toţi oamenii iubesc viaţa, dar unii o iubesc pe cea trupească, trecătoare, în vreme ce alţii o iubesc pe cea duhovnicească, veşnică.

În orice caz, chiar dacă cineva nu ar dori să vieţuiască dincolo de viaţa actuală, ar trebui să ştie că aceasta nu depinde de el, ci depinde de Cel ce ne-a creat...

Dumnezeu este Creatorul şi sprijinitorul universului. Chiar dacă El este înfricoşător şi atotputernic, El te iubeşte mai mult decât te pot iubi mama şi tatăl tău, şi El te va îmbrăţişa dacă tu voieşti să experiezi dragostea pe care El o are faţă de tine.

Avem in fata un volum de poezie categoric crestina, o poezie extraordinara, cum n-am mai avut in literatura noastra si cum nu este in lumea intreaga. O poezie de mare adancime si caldura despre ortodoxie. O poezie care se va impune in lumea intreaga.

Pr. D. Staniloae

Spiridon este un băiat sărac din Corfu, care îÈ™i doreÈ™te mult să meargă la È™coală. El prinde caracatiÈ›e, pe care le vinde în piaÈ›ă, în încercarea sa de a strânge bani pentru a plăti educaÈ›ia. Dar viaÈ›a lui se schimbă într-o zi, când, lovindu-se grav la picior pe plajă, se întâlneÈ™te cu un bătrân care îi îngrijeÈ™te rana. Dar acest bătrân, pe care îl cheamă tot Spiridon, ca pe Sfântul ocrotitor al insulei Corfu, este cumva neobiÈ™nuit: poartă o robă, se încalÈ›ă cu papuci din pâslă, se roagă mult timp È™i apare exact atunci când băiatul are nevoie. După o serie întreagă de întâmplări minunate, copilul Spiridon află cu uimire că acel bătrân nu era chiar un om obiÈ™nuit…

De ce ar trebui să È™tim cum, de unde È™i pentru ce a apărut lumea? Pentru ca, aflând despre originea lumii, cu toate cele ce sunt în ea, plămădită fiind de atotbunul Creator, să înÈ›elegem intenÈ›ia cu care El le-a creat pe toate, să nutrim evlavie faÈ›ă de Creatorul nostru, È™tiind preÈ›ul adevărat al lucrurilor, È™i cu recunoÈ™tinÈ›ă să le folosim pe toate pe care le avem È™i care ne înconjoară. Astfel, aflând ce înseamnă întreaga lume văzută, cu toate atributele ei, observând că trece împreună cu timpul, să nu ne legăm prea mult de această viaÈ›ă grabnic trecătoare È™i de bunătăÈ›ile ei, ci să ne îndreptăm de la lumea cea văzută È™i schimbătoare la lumea cea nevăzută, neschimbătoare È™i veÈ™nică a împărăÈ›iei cerurilor, pentru care trebuie să ne pregătim de aici.

Sfântul Ioan din Kronstadt, Cateheza a VIII-a

Volumul de față propune un mănunchi de meditații dedicate Evangheliilor duminicale. M-am străduit să citesc fiecare pericopă cu ochii unui copil curios, care-și dorește nu doar să înțeleagă con-textul scrierilor, ci și să aducă în atenție aspectele de actualitate care le definesc. De aceea, vă veți întâlni aici cu Hristos Care vor-bește unei inimi de mamă, schimbă sufletul unui vameș, salvează oameni în suferință ori hrănește mulțimile. Cu Mântuitorul, Cel care ne invită și pe noi să ne identificăm în ipostaza suferindului și să căutăm beneficiile întâlnirii cu El. Una care transfigurează, schim-bă suflete și aduce mângâiere. În același timp, am încercat să propun, pe baza celor prezentate, modele utile unei societăți care plutește adesea într-o adevărată stare de degringoladă axiologică, apelând la perena axiologie a Scripturii.  

Într-o lume care îşi pierde reperele şi este avidă de sens, aceste chipuri ridică nişte semne de întrebare şi ne arată care este adevăratul scop al vieţuirii noastre pe acest pământ. Repere luminoase ale istoriei omenirii, în acelaşi timp, ne amintesc de trecut, dar sunt şi nişte posibili interlocutori. Prin părăsirea acestei lumi şi intrarea lor în veşnicie, aceşti martiri – care sunt cu adevărat oameni vii – au devenit contemporanii şi „bătrânii” celor credincioşi, fiinţe ale comuniunii: cu Dumnezeu, cu ceilalţi aleşi ai Săi şi cu Puterile cereşti, cu oamenii îndreptaţi către bine. Ne veghează, ne ocrotesc şi mijlocesc pentru mântuirea noastră. 
 
Pr. Michel Quenot 

Complex redactat, cu variate semnificaÈ›ii È™i implicaÈ›ii pentru viaÈ›a liturgică a creÈ™tinilor ortodocÈ™i, Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul trebuie perceput nu numai ca o piesă imnografică de mare virtuozitate spirituală, ci È™i ca o incursiune dramatică în conÈ™tiinÈ›a omului contemporan dominat de nevoia plăcerii È™i preocupat doar de negarea autistă a durerii È™i a răului. Canonul nu este numai un imn, un frumos cântec monastic pentru deÈ™teptarea conÈ™tiinÈ›elor înÈ›elenite în câmpiile păcatului, ci È™i un avertisment È™i o soluÈ›ie din moÈ™tenirea PărinÈ›ilor Bisericii pentru regenerarea spirituală È™i pentru lupta cu cea mai perfidă È™i răspândită buruiană a păcatului: mândria egocentrică È™i autistă.

Dacă până acum textele poetice ale Sfântului Andrei Criteanul erau mai greu de interpretat în absenÈ›a unui ghid avizat, odată cu apariÈ›ia acestui Comentariu al unui călugăr palestinian, la...