Problemele secolului care vine sunt numeroase si controversate, dar un lucru este sigur: chestiunile politice, economice si sociale sunt inseparabile de cele religioase, etice si spirituale. Cum sfarsitul secolului coincide cu sfarsitul mileniului, in contextul unei crize mondiale fara precedent, faptul acesta este speculat de numeroase miscari religioase si spiritualitati milenariste, pentru a inlocui speranta eshatologica, despre care da marturie Biblia crestina, cu frica apocaliptica, cu descurajare si dezgust de viata, cu sfarsitul iubirii. Spiritualitatea crestina nu este insa ceva static, paralizant, ci o crestere tainica continua in adevarul Credintei, bucuria Sperantei si faptele Dragostei. (Pr.Prof. Ion Bria)

Viata monahala de obste creste din viata ascetica, amandoua fiind nedespartite una de alta. Ascetismul este nazuinta care tasneste din constiinta religioasa, iar viata monahala de obste este canalizarea sau mai degraba cristalizarea ascetismului.

(lipsa text)

(lipsa text)

Cum as putea vorbi despre Bunicutul Nectarie altfel decat intr-un acatist de ganduri bucuroase? Mi-a brazdat cu minunatu-i chip mare parte din cresterea in preotie si spre el am alergat, ca si catre un cunoscator al luptelor omenesti, pentru sa fie sprijin, fie binecuvantata partasie la bucurie, sa fac din el prietenul de nadejde al slujirii lui Hristos, pe care mi l-am dorit mereu in apropiere... (Pr. Constantin Necula)

Din punct de vedere ortodox, Teologia nu este o simpla cunoastere intelectuala a lui Dumnezeu, ci este o experienta duhovniceasca pe care o face crestinul in comuniunea lui Dumnezeu, este unirea sufleteasca cu Dumnezeu...
A face teologie inseamna a trai Duhul lui Dumnezeu. Cel mai simplu crestin, care si traieste existential ceea ce crede, poate fi mai teolog decat cel mai invatat teolog.

În toamna anului 1925 s-a făcut cel dintâi pelerinaj românesc la Locurile sfinte (...) pe unde a umblat È™i a învăÈ›at Mântuitorul...
Am plâns pe locul unde Și-a vărsat scumpul Său Sânge pentru mine È™i iertarea mea. Am plâns lângă Mormântul Lui, de unde au ieÈ™it învierea È™i viaÈ›a mea. Pentru mine È™i viaÈ›a mea, această călătorie a fost o răspântie de hotar. Sub braÈ›ele crucii È™i lângă lespedea Sfântului Mormânt mi-am înnoit făgăduinÈ›a È™i hotărârea: să-I slujesc Lui, să-mi pun toată viaÈ›a în slujba Lui, să mă jertfesc pentru El È™i lucrul Lui (...)
MulÈ›umesc È™i din acest loc Scumpului meu Mântuitor pentru darul cel mare de care m-a învrednicit. Cartea aceasta iese ca o rugăciune de mulÈ›umire pentru acest dar.
Domnul să binecuvânteze cu dar de mântuire sufletească pe cei ce o vor citi.
Părintele Iosif Trifa