Aceasta carte descrie viata ascetei ortodoxe si marturisitoarei secolului XX.  La varsta de 12 ani a plecat la manastire, unde a fost tunsa calugarita, primind numele de Eufrosina.  Dupa distrugerea manastirii in timpul regimului sovietic, a trecut prin cumplitele deportari si lagare comuniste.  Fiind eliberata in anii de dupa razboi, a locuit in Tula, apoi in satucul Fosforitnii, care se afla in imprejurimile Moscovei.  In anul 1960 a primit schima mare, cu numele Nila.  Dumnezeu a inzestrat-o cu mari daruri: inainte-vederea, vindecarea si prorocirea.  La stareta plina de har ajungeau oameni din toate colturile Rusiei pentru a primi ajutor, mangaiere si vindecare de boli.

Cartea este alcatuita pe baza amintirilor si marturiilor celor care au cunoscut-o pe maica in timpul vietii, fiind completata cu ajutorul scrisorilor si observatiilor fiilor duhovnicesti si oamenilor apropiati staretei.

Parintele Petru Boiarski este unul dintre cei mai mari sfinti preoti de mir din vremurile noastre. L-a slujit pe Dumnezeu cu multa ravna, si pentru aceasta a primit multe harisme, desi era foarte tanar. Dar lucrarea sa a starnit mania diavolului si a slujitorilor sai, care s-au razbunat, si parintele a fost ucis in floarea varstei. Aceasta mucenicie ii fusese descoperita parintelui de DUmnezeu cu multa vreme inainte, dar frica nu l-a invins. El si-a continuat slujirea, cu mult curaj, folosindu-i pe cei care veneau sa-i ceara ajutorul. Si dupa moartea sa, s-a aratat facator de minuni...

Cu ajutorul lui Dumnezeu, vede lumina tiparului o carte cu alte noi mărturii despre minunile Sfântului Nectarie în ţara noastră. Cu ani în urmă, în anul 2003, tipărind primele mărturii despre minunile Sfântului Nectarie pe pământul românesc, am scris şi despre Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti, numind‑o Eghina românească. Sintagma a intrat în sufletele credincioşilor. Anii au trecut, şi de atunci am mai tipărit o mulţime de mărturii despre minunile sfântului, ultima carte purtând chiar titlul Sfântul Nectarie – Noi minuni la Mănăstirea Radu Vodă.

Aflând însă o mulţime de mărturii făcute de sfânt şi în alte locuri din ţara noastră, unde sunt biserici cu hramul său sau unde se află părticele din sfintele sale moaşte sau icoane ale sale, mi‑am dat seama că Eghina românească este de fapt în fiecare loc din ţara noastră unde sfântul şi‑a arătat lucrarea. Am selectat deci pentru acest volum mărturii despre diferite daruri pe care sfântul le face oamenilor necăjiţi. Deşi am mai tipărit un volum despre ajutorul dat celor bolnavi (cu titlul Sfântul Nectarie – Vindecări minunate), totuşi şi în acest volum mărturiile majoritare sunt cele despre oameni vindecaţi de diferite boli. Dar şi celelalte – despre oameni fără loc de muncă, sau aflaţi în diferite alte încercări, impresionează la fel de mult. 

Prea adesea convinsi ca rigorismul si triumfalismul pot ascunde lipsa de vigoare duhovniceasca si realism specific crestinismului autentic, nu de putine ori am uitat ca dincolo de Filocalii sau Paterice, dincolo de concordante pe teme sau tratate de teologie stau oameni, oamenii lui Dumnezeu.  Ori aceasta carte a lui Danion Vasile ne umple de uimire prin firescul sau, prin naturaletea pe care ne-o arata.  Ne ofera o sansa de-a ne vedea altfel.  Ai lui Dumnezeu, in ciuda lucrurilor, uneori, monotone, pe care le traim, dar in care facem ce ne este mai la indemana: sa-L cautam, sa-L aflam pe Dumnezeu.

Eroii Pustiei de aproape de prea putine ori au fost iconizati cu atata curaj si ingeniozitate marturisitoare ca in cartea aceasta, veritabil Manual de antiterorism in plan duhovnicesc...

Pr. Constantin Necula

Suntem cu totii pacatosi.  Ne-am obisnuit sa convietuim cu greselile noastre, cu scaderile noastre, cu patimile noastre.  Aceasta carte ne arata cum Dumnezeu bate la usa inimii si le cere sa se schimbe.

Si, in acelasi timp, cartea ne pune inainte cateva modele duhovnicesti.  Ne ajuta sa intelegem ca, printre noi, mai traiesc sfinti...

Interviul din acest volum poate parea socant.  Viata unui tanar non-conformist este plina de peripetii de tot felul.  Dar intalnirea tanarului cu Dumnezeu poate da nadejde multora dintre cititori apasati de diferite patimi.

Cartea de fata nu este marturia unui om care a iesit din labirintul dependentei de droguri.  Ci este spovednia unui tanar cara arata, cat se poate de clar, cum drogurile fura, la propriu, vietile celor dependenti.  Ale celor care s-au crezut independenti, atat de independenti incat au cazut intr-una dintre cele mai viclene curse dracesti.

ToÈ›i cei care au murit în închisoare, È™i care au murit nu numai în închisoare, toÈ›i au dreptul să treacă din suferinÈ›a de aici în rândul sfinÈ›ilor din Sinaxar. (...) SfinÈ›ii nu se fac printr-o declaraÈ›ie oficială. SfinÈ›ii sunt nenumăraÈ›i. Că vor fi trecuÈ›i în sinaxare peste un an, peste doi, peste zece, Dumnezeu va decide. Acesta va fi triumful lui Hristos. Dar pentru aceasta, noi trebuie să ne trudim toÈ›i, noi toÈ›i. Ca să creăm o atmosferă în care cele ce se naÈ™te, cele ce pătimeÈ™te pentru Hristos, poate fi trecut automat din rândul oamenilor păcătoÈ™i în rândul sfinÈ›ilor. Asta fiecare poate È™i trebuie s-o facă...

Justiniam Chira, Arhiepiscopul MaramureÈ™ului È™i Sătmarului

„Tavita” este o tânără ca atâÈ›ia oameni, victime ale mirajului practicilor orientale È™i oculte, dar care se salvează în chip minunat prin întoarcerea la Ortodoxie È™i Dragostea atât de puternică de Hristos. Dragoste ce, efectiv, o transfigurează, dându-i parcă o trăire È™i o înÈ›elepciune de ascet. M-a răvăÈ™it...
Mărturia ei mi-a rămas puternic impregnată în suflet È™i nu aÈ™ crede că timpul o va mai estompa.
Mihaela Moldoveanu

Cu ajutorul lui Dumnezeu, vede lumina tiparului o carte cu alte noi mărturii despre minunile Sfântului Nectarie în ţara noastră. Cu ani în urmă, în anul 2003, tipărind primele mărturii despre minunile Sfântului Nectarie pe pământul românesc, am scris şi despre Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti, numind‑o Eghina românească. Sintagma a intrat în sufletele credincioşilor. Anii au trecut, şi de atunci am mai tipărit o mulţime de mărturii despre minunile sfântului, ultima carte purtând chiar titlul Sfântul Nectarie – Noi minuni la Mănăstirea Radu Vodă.

Aflând însă o mulţime de mărturii făcute de sfânt şi în alte locuri din ţara noastră, unde sunt biserici cu hramul său sau unde se află părticele din sfintele sale moaşte sau icoane ale sale, mi‑am dat seama că Eghina românească este de fapt în fiecare loc din ţara noastră unde sfântul şi‑a arătat lucrarea. Am selectat deci pentru acest volum mărturii despre diferite daruri pe care sfântul le face oamenilor necăjiţi. Deşi am mai tipărit un volum despre ajutorul dat celor bolnavi (cu titlul Sfântul Nectarie – Vindecări minunate), totuşi şi în acest volum mărturiile majoritare sunt cele despre oameni vindecaţi de diferite boli. Dar şi celelalte – despre oameni fără loc de muncă, sau aflaţi în diferite alte încercări, impresionează la fel de mult. 

Eu, ca elev, ca student, duceam o viaÈ›ă de Heidelberg. Cântec, băutură, distracÈ›ie. Abia când am fost rănit de moarte pe front È™i Dumnezeu mi-a salvat viaÈ›a când era imposibil, adică niciun medic nu mai spunea că e posibil să mai trăiesc, toÈ›i È™i-au exprimat părerea, ca medici, că cel mult două ceasuri mai am de viaÈ›ă. Două ore. Cam cât se scurge sângele de la un curcan mare. Și Dumnezeu m-a salvat. În două ore, în loc să mor, eram dus de un avion la È™ase sute È™i ceva de kilometri, la un spital militar. Și erau medicii anunÈ›aÈ›i, medicii spitalului, erau toÈ›i în costum de operaÈ›ie. Nici nu m-au identificat măcar, m-au pus imediat pe masa de operaÈ›ie, doar m-au È™ters puÈ›in cu spirt, aÈ™a, ca să... nici nu mi-au luat identificarea pe care o avea orice militar, aceea de metal, cu numele, contingentul, regimentul È™i toate astea. Ei È™tiau că-i urgent. Las că vedem noi cine-i, dacă-l salvăm!
Și atunci, aÈ™a cum un om păcătos s-a gândit încă în avion, dacă Dumnezeu m-a salvat, să-mi ănchin È™i eu viaÈ›a la ceea ce vrea Dumnezeu, nu ce vreau eu. După operaÈ›ie, când am primit nu concediu, ci un fel de învoire cu revenire la spital, m-am dus la Mănăstirea Putna È™i mi-am închinat viaÈ›a lui Dumnezeu...

Părintele Adrias FăgeÈ›eanu 

Marturia Olgai Moss este absolut socanta.  Chiar si pentru cei obisnuiti cu literatura inchisorilor, suferintele si chinurile la care au fost supusi prizonierii de catre japonezi, in timpul celui de-a doilea razboi mondial, par neverosimile.

Cartea ne arata cele doua directii in care poate sa se manifeste omul - navalindu-se in noroiul rautatii si al patimilor de tot felul, fiind asemeni unui drac, sau incercand sa scape de povara incercarilor cu ajutor dumnezeiesc.

Cartea de fata este intr-un fel o scrisoare de dragoste a lui Dumnezeu pentru om.  Mai ales pentru omul deznadajduit al zilelor noastre.  Este o gura de aer curat.  Care ne arata ca, daca cere ajutorul ceresc, omul poate supravietui celor mai crunte incercari.

Exista un trend, mai ales in lumea intelectuala de azi, spre fenomenele numite generic "parapsihologice", deoarece acestea au "iz de stiinta".  Danion Vasile demonstreaza magistral, in acesta carte, ca acestea au de fapt "iz de iad".  Aceasta carte nu este scrisa cu nostalgia trecutului, ci este demascarea acestuia si dezicerea de el, urmata de pocainta sincera a unui penitent care se spovedeste public, pentru a rascumpara vremea si trecutul risipit.