Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

Cartea de fata doreste sa aduca marturie scrisa despre o mica parte dintre Sfintii care au stralucit in lume de la Pogorarea Duhului Sfant si pana in zilele noastre. Sunt cuprinse aici multe fapte pilduitoare si minuni ale lui Dumnezeu, ale Maicii Domnului si ale multora dintre Sfinti.

Toate istorisirile au fost invesmantate cu una sau mai multe ilustratii ale faptelor. In zilele pe care le traim, cand multe din cele ce ne incaonjoara ne vatama si vederea si mintea, ilustratiile acestei carti vor putea mijloci cititorilor-privitorilor o oarecare luminare launtrica si o samanta de arvuna duhovniceasca.

Cuvintele si faptele ce alcatuies aceasta carte au fost culese din multimea cartilor de suflet folositoare ale Bisericii. Pe alocuri istorisirile au fost indreptate in asa fel incat sa fie mai pe intelesul si la indemana copiilor.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” de­spre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Căile lui Dumnezeu sunt tot ceea ce se întâmplă în univers. Tot ceea ce are loc se datorează judecăÈ›ii È™i hotărârii lui Dumnezeu. Nimic nu este sau nu poate fi realizat în mod ascuns È™i independent de Dumnezeu. Una se întâmplă după voia lui Dumnezeu, alta prin îngăduinÈ›a Lui. TotuÈ™i, toate lucrurile sunt realizate prin rânduiala È™i hotărârea lui Dumnezeu. Din acest motiv, căile lui Dumnezeu sunt adesea numite în Scriptură „judecata lui Dumnezeu”. Judecata lui Dumnezeu este întotdeauna dreaptă: Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt judecăţile Tale (Psalmul 118, 137).Prin voia lui Dumnezeu au fost create lumea văzută È™i cea nevăzută. Și omul a fost creat È™i răscumpărat tot prin voia Lui. Toate evenimentele, publice È™i personale, au fost È™i sunt împlinite prin bunătatea, omnipotenÈ›a È™i înÈ›elepciunea lui Dumnezeu. Prin îngăduinÈ›a lui Dumnezeu È™i prin voinÈ›a creaturilor, a apărut răul cu toate consecinÈ›ele sale. Prin îngăduinÈ›a lui Dumnezeu È™i prin propria voinÈ›ă, îngerii È™i omul au căzut È™i L-au respins pe Dumnezeu. Tot prin voia dumnezeiască, oamenii au fost răscumpăraÈ›i de Dumnezeul întrupat.Prin îngăduinÈ›a lui Dumnezeu È™i prin voinÈ›a rea a îngerilor È™i a oamenilor căzuÈ›i, pământul a fost corupt de crimele È™i răutatea lor. Prin voinÈ›a È™i judecata lui Dumnezeu, universul va fi È™i este pedepsit prin diferite suferinÈ›e È™i dezastre. Prin voinÈ›a È™i judecata lui Dumnezeu, chinul veÈ™nic în abisul de foc È™i întuneric al iadului se va abate asupra apostaÈ›ilor, duÈ™mani ai lui Dumnezeu, loc pentru care s-au pregătit singuri.Căile È™i lucrările lui Dumnezeu îÈ™i urmează propriul lor drum. Proiectele umane È™i demonice îÈ™i urmează, de asemenea, propriul lor traseu. Crimele È™i atrocităÈ›ile nu încetează să fie crime È™i atrocităÈ›i în raport cu cei care le fac, chiar dacă cei care comit răul cu rea intenÈ›ie devin doar niÈ™te instrumente ale voinÈ›ei lui Dumnezeu. Aceasta din urmă este o consecinÈ›ă a înÈ›elepciunii neînchipuite a lui Dumnezeu, a puterii nelimitate a lui Dumnezeu, datorită căreia creaturile, acÈ›ionând conform voinÈ›ei lor libere, sunt totodată È™i neîncetat în puterea Creatorului, fără să o înÈ›eleagă, È™i împlinesc voinÈ›a Lui, chiar fără să o cunoască.Căile lui Dumnezeu sunt prezente È™i active în mijlocul evenimentelor umane È™i demonice, ca cel mai subtil duh în mijlocul materiei, independent de materie, nefiind constrâns de materie, acÈ›ionând asupra materiei È™i nefiind supus acÈ›iunii materiei. Căile lui Dumnezeu sunt intervenÈ›ia atotputernică a Lui în soarta universului, Singurul Care umple universul È™i tot ceea ce este dincolo de univers, nefiind închis în univers.

Cugetarea la Dumnezeu pare o lucrare ciu­­da­tă, uscată, plictisitoare: dar în fapt este o lucrare prea­­îmbelşugată în roade, predanie bisericească nepre­ţu­i­tă, aşezământ al lui Dumnezeu, vistierie duhovnicească, moştenire a Apostolilor şi Sfinţilor Părinţi, ce au pri­mit‑o şi ne‑au predanisit‑o după porunca Sfântului Duh. Nici nu îţi poţi închipui bogăţiile cărora te vei face moştenitor la vremea cu­ve­nită dacă te vei deprinde cu aducerea-aminte ne­contenită de Dumnezeu.

Cugetarea la Dumnezeu omoară în om împreu­nă‑sim­­­ţirea faţă de lume şi de patimi, dă viaţă în el împre­u­nă‑sim­ţirii faţă de Dumnezeu, faţă de tot ce este duhov­ni­cesc şi sfânt, faţă de veşnicia fericită.

Sf. Ignatie Briancianinov

Ediția a patra

Minunile lui Dumnezeu înomenit alcătuiau cele mai mari binefaceri materiale pe care È™i le poa­te în­chi­pui omenirea. Ce binefacere mai mare poate fi decât a îi înapoia celui mort viaÈ›a? Ce binefacere mai de preÈ› poate fi decât vin­de­carea unei boli de netămăduit, care răpea viaÈ›ă după viaÈ›ă, care făcea viaÈ›a asemenea cu o moarte prelungită?
Da­ru­rile văzute au fost îm­păr­ţite oamenilor robiţi sim­ţu­ri­lor, ca aceÈ™tia să crea­dă în fiinţarea darurilor nevăzute È™i să le primească pe acestea. Semnele îi scoteau pe oa­meni din pră­pas­tia neÈ™tiinţei È™i împătimirii sim­ţu­rilor, îi aduceau la credinţă: credinţa le împăr­tă­È™ea cunoaÈ™­te­rea bună­tă­ţi­lor celor veÈ™nice È™i le ­insufla dorinţa de a le do­bân­di.
Cu ajutorul sem­ne­lor minunate, apostolii au răspândit grab­nic creÈ™tinismul în lume: semnele erau do­vadă lim­pe­de È™i puternică pentru creÈ™tinism, atât pen­tru popoarele cultivate, cât È™i pentru popoarele cu­fun­date în neÈ™tiinţă È™i barbarie; când cre­dinţa a fost ­sădită pretutindeni, a fost sădit cu­vân­tul: atunci au fost înlăturate semnele, fiind­­că îÈ™i termi­na­seră slu­­ji­rea. Ele au încetat să lu­creze la scară ­largă È™i pre­tu­tin­deni: le să­vâr­È™eau, arareori, numai aleÈ™ii lui Dumne­zeu.
Sf. Ignatie BriancianinovEditia a doua

"A cazut in inselare mintea ta: a gustat din fructul oprit de Dumnezeu. Fructul a parut minunat privirii iscoditoare si nesocotite; minunat a parut el celui nestiutor, neincercat si lesne crezator; sfatul cel cu gand rau, sfatul viclean indemnand la gustare; gustarea fructului a adus moartea asupra celui ce a gustat. Amaraciunea mancarii otravite fierbe, inca, pe buzele tale, launtrul tau se sfasie din pricina otravii care lucreaza in el. Tulburarea, nedumerirea, intunecarea, necredinta cuprind sufletul tau. Istovit, ravasit de pacat, te uiti indarat, dupa ce, mai inainte, erai indreptat spre imparatia lui Dumnezeu."  

 Episcopul Ignatie

Noi, pribegi de scurta vreme pe acest pamant, avem neaparata nevoie sa aflam care ne este soarta in vesnicie. Daca in vremea scurtei pribegii de aici avem toata grija sa inlaturam de la noi toate cele intristatoare si sa ne inconjuram cu toate cele placute, cu atat mai mult suntem datori sa ne ingrijim de soarta noastra din vesnicie.

Ce savarseste cu noi moartea? Ce soarta asteapta sufletul dincolo de hotarul vesniciei? Nu cumva acolo nu este nici o rasplatire pentru binele si pentru raul pe care l-au savarsit oamenii pe pamant cu voie si fara voie? Nu cumva acolo nu este aceasta rasplatire, de vreme ce indeobste raul sporeste si biruieste pe pamant, iar binele este prigonit si patimeste? Neaparata, neaparata nevoie avem sa ridicam valul de pe taina mortii si sa zarim viitorul de dincolo de mormant al omului, pe care ochii trupesti nu-l vad.

(Sfantul Ignatie Briancianinov)

Calauzindu-ne pas cu pas, predicile Sfintului Ignatie Briancianinov cuprind intr-o forma concisa, poetica si lesne de inteles lamurirea practica a principalelor aspecte ale vietii crestine: rugaciunea, pocainta, postirea, smerenia, lupta cu patimile, spovedania, dreapta credinta.