Aceste 32 de fise carton contin sfaturi privind bunele maniere, pe care orice copil trebuie sa le deprinda de la varste cat mai fragede.Veti gasi o adevarata sursa de discutii cu copilul despre cum ne-ar placea sa se poarte altii cu noi si, implicit, despre cum le-ar placea celorlalti sa ne purtam cu ei.

Fiecare fisa cartonata contine :

- o imagine adecvata subiectului;

- detalierea comportamentului prezentat;

- intrebari sau cerinte care sa-l ajute pe copil sa interactioneze respectivul comportament;

- un sfat;  

Dragi părinÈ›i È™i învăÈ›ători, nu-i aÈ™a că pare uneori dificil să explicăm copiilor È™i să-i învăÈ›ăm cum să se comporte „în lume”? Să nu deranjeze È™i să nu jignească oamenii din jur, să È™tie cum să stea la masă, să nu alerge È™i să nu lovească alte persoane pe stradă, să nu folosească un limbaj urât, să nu se amestece în bătăi ... È™i încă multe alte situaÈ›ii. Prin intermediul acestei cărÈ›i,  venim în ajutorul dumneavoastră. Într-un mod plastic È™i distractiv, textul însoÈ›it de imagini sugestive o să îi familiarizeze pe copii cu regulile de purtare în situaÈ›ii cotidiene. Mai mult chiar, ei se vor amuza aflând aspecte interesante È™i vor rezolva È™i câteva puzzle-uri. 

Aflam multe prin jocuri distractive.

Joaca-te inteligent.

Chemat în ajutor, Sfântul Nectarie nu întârzie să-i tămăduiască pe cei aflaţi în nevoi sufleteşti şi trupeşti, devenind ocrotitorul lor. Drept dovadă, nu puţine sunt mamele care le-au pus numele propriilor copii după cel al Sfântului Nectarie, ca o mulţumire pentru faptul ca i-au putut naşte, deşi doctorii nu le mai dădeau vreo speranţă.

Mărturiile din această carte sunt doar o mică parte din misiunea pe care Sfântul Nectarie o face pentru Slava lui Dumnezeu, arătând încă o dată milostivirea Sfintei Treimi faţă de oameni, care sunt aşteptaţi cu toţii să se alăture sfinţilor în Biserica Biruitoare, printr-o viaţă de continuă luptă cu duhurile răutăţii, aici pe pământ.

Vlad Herman

Cei mai mulÈ›i dintre creÈ™tinii zilelor noastre nu s‑au născut într‑un mediu impregnat de duhovnicie, îndreptându-se către Biserică la o vârstă matură. Omul intră astfel într‑o lume nouă, complet necunoscută, care devine a sa – prefacerea treptată dintr‑un creÈ™tin cu numele într‑un creÈ™tin adevărat petrecându‑se cu multe È™i mari dificultăÈ›i. Ajutorul cuiva care se află în Biserică nu este deloc de prisos pentru un creştin aflat la început de cale, până când el va putea sta pe picioarele sale.

„Noi, creÈ™tinii” – după cum subliniază arhimandritul Lazăr AbaÈ™idze – „avem nevoie, dacă nu de sfaturi, atunci măcar să fim preveniÈ›i, pentru a nu rătăci de la cale È™i a cădea în prăpastie”.

Acesta este È™i scopul cărÈ›ii de faÈ›ă: o încercare de a răspunde unei chemări, de a aduce folos cu adevărat sau cel puÈ›in de a‑l ajuta pe aproapele nostru pe calea vieÈ›ii duhovniceÈ™ti È™i a petrecerii în Biserică.

Au trecut doua zeci de ani de cand s-a savarsit arhimandritul Moise, reorganizatorul si, se poate spune, intemeietorul Sihastriei Optina, ca importanta duhovniceasca, barbat rar prin inaltele sale calitati si virtuti. Scurtul necrolog rostit la inmormantarea sa a fost tiparit in Buletinul eparhiei de Kaluga, in anul 1821, dar o biografie completa nu a existat pana acum. 
Un observator strain ar putea reprosa aceasta fratilor de la Sihastria Optina, in mijlocul carora au fost si sunt oamnei cu o buna pregatire intelectuala. De ce nu s-a realizat acest lucru mai devreme? De ce s-a taraganat? Nu se poate afirma, insa, ca nimeni nu s-a ocupat de aceasta. De mult timp, cativa dintre frati au tot adunat, putin cate putin, material pentru a scrie viata parintelui arhimandrit Moise, dar nu s-a ajuns la plinatatea dorita.Ultimul dintre cei care au adunat astfel de materiale a fost ieromonahul Clement Zaderholm si care s-a savarsit acum trei ani. Tot materialul adunat de el si de ceilalti monahi a intrat in alcatuirea lucrarii de fata, cu multe completari si corectarea unor inexactitati...

Această carte adună în sine cuvinte, poveţe şi vieţi pilduitoare ale unor mari Bătrâni din Grecia, care au trăit şi au adormit în Domnul de‑a lungul veacului al XX‑lea. Scopul nostru a fost să înfăţişăm nişte modele reprezentative ale bogăţiilor duhovniceşti care, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, au fost cultivate şi păstrate chiar şi în vremurile noastre de necredinţă şi de decădere duhovnicească. Acestea sunt menite să aşeze într‑un context concret şi să dea mărturie veridică despre ceea ce multora le‑ar putea părea a fi povestiri de domeniul fantasticului şi învăţături care bulversează gândirea lumească a omului contemporan, aducându‑le cititorilor suflul vieţii înnoite, care îl ridică pe om deasupra grijilor lumeşti şi stresului zilnic, împrospătându‑l şi întărindu‑l cu suflarea de viaţă dătătoare a Împărăţiei lui Dumnezeu.
Părintele Amfilohie
Părintele Epifanie
Părintele Iacov
Părintele Iosif
Părintele Gheorghe
Părintele Filoteu
Părintele Porfirie
Părintele Paisie