Cel mai mare dusman al sufletului nostru nu este diavolul, ci duhul lumeac, pentru ca ne atrage in chip placut si in cele din urma ne amareste vesnic. 

Pentru ca daca il vom vedea pe diavol ne vom cutremura de frica si ne vom ruga lui Dumnezeu sa ne scape. In schimb, duhul lumesc ne infasoara tainic si placut in mrejele sale si pentru aceasta nu dorim sa scapam de el. 

Trebuie sa lucram la curatirea si despatimirea noastra. Altfel, robiti de lume si de pacate, vom sta la coada pentru a fi pecetluiti de slujitorii lui Antihrist.

(lipsa text)

(lipsa text)

(lipsa text)

(lipsa text)

Cuprins:

1. Paraclisul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu de Dimitrie Suceveanu
2. Fecioara Curata, glas 5
3. Polieleul Maicii Domnului - Cuvant Bun de Theodor Fokaefs, glas 8

Notatie psaltica.

Traducerea s-a facut tinand canoanele imnografiei bisericesti, adica respectand forma prozodica proprie fiecarei specii a genului imnografic.

Acest Paraclis- aducator de multa strapungere , care, la randu-i, naste indrazneala cea buna inaintea lui Dumnezeu- se canta la vreme de grea incercare sau intristare sufleteasca sau de asuprire a deznadejdii ori nevoi ori griji. In Postul Adormirii Maicii Domnului, se canta, intr-o zi, acesta, iar in cealalta, Paraclisul Mic. De-a lungul anului, se obisnuieste sa se cante duminica seara.

Cartea contine paraclisul in notatia bizantina . . . pe Doamna a toata lumea in imne s-o laudam!

Cartea are trei părţi – minunile făcute de sfinţii închisorilor, mărturii ale celor care au trecut prin închisori şi diferite texte despre cinstirea noilor mucenici.

„Toti acestia care au patimit in inchisori au fost mielul de jertfa pentru iertarea pacatelor poporului roman. Ei au fost aruncati in gura celor fara de Dumnezeu, ca sa ispaseasca pacatele noastre, ale tuturor. Ei s-au jertfit pentru noi. Si chiar daca acuma se pune problema ca sa fie trecuti in randul sfintilor, ei nu trebuie sa fie trecuti in randul sfintilor. Ei sunt sfinti, prin sacrificiul lor.” (IPS Arhiepiscop Justinian Chira) 

Rugăciunea este legătura permanentă a sufletului cu Dumnezeu. Dar È™tim cum să ne ­ru­găm? Să luăm o carte de rugăciuni, să citim la Psaltire, să deschidem Ceaslovul, să facem Rugăciunea inimii sau să ne rugăm cu propriile cuvinte? Suntem oare conÈ™tienÈ›i că rugăciunea săvârÈ™ită în biserică, în cadrul dumnezeieÈ™tii ­Liturghii, are o mai mare în­sem­nătate decât cea particulară? Punem îndeajuns preÈ› pe milostenie, pe frângerea inimii ori smerenie?
Dincolo de gândurile È™i căutările noastre, e necesar să aflăm È™i ceea ce spun PărinÈ›ii Bisericii despre rugăciune.
Îndrumarul de faÈ›ă răspunde la multe dintre frământările noastre legate de rugăciune. Un ade­vărat ghid, cu totul folositor creÈ™tinului zilelor noastre!

Stoina a fost ucenică credincioasă a sfântului Ioanichie, care a fondat mănăstirea Devici în sec. XV.
Stoina s-a născut în satul Lopizhi, lângă Sienica, în familia Zaric, care acum s-a mutat sau va trebui să se mute din Serbia din cauza harţuielilor musulmane. De mic copil şi până la adolescenţa sa, Stoina a păscut oile. Gospodăria tatălui ei era foarte mare şi bogată. Familia trăia într-o casă veche, unde locuise pe vremuri preotul satului; dar tatăl Stoinei nu a fost preot...

Spovedania este mai mult decât o simplă mărturisire a păcatelor în fața preotului, este o recunoaștere a capacității sau a incapacității noastre, o autocritică, o întoarcere a noastră către Dumnezeu. Această cărticică ne ajută să intrăm mai ușor în rânduială, în acea ordine sau curățenie duhovnicească care se cere de cel ce dorește prin spovedanie să dobândească iertare și îndreptare pentru ca, mai apoi, să se împărtășească cu Trupul și Sângele Mântuitorului.

Rânduiala Sfintei Spovedanii cuprinde sfaturi, îndemnuri și șase canoane de rugăciuni în ceea ce privește pregătirea noastră pentru Taina Sfintei Mărturisiri.