Cel mai mare dusman al sufletului nostru nu este diavolul, ci duhul lumeac, pentru ca ne atrage in chip placut si in cele din urma ne amareste vesnic. 

Pentru ca daca il vom vedea pe diavol ne vom cutremura de frica si ne vom ruga lui Dumnezeu sa ne scape. In schimb, duhul lumesc ne infasoara tainic si placut in mrejele sale si pentru aceasta nu dorim sa scapam de el. 

Trebuie sa lucram la curatirea si despatimirea noastra. Altfel, robiti de lume si de pacate, vom sta la coada pentru a fi pecetluiti de slujitorii lui Antihrist.

(lipsa text)

(lipsa text)

(lipsa text)

(lipsa text)

După o veche tradiţie a Bisericii, Sfântul Evanghelist Luca a zugrăvit chipul Maicii Domnului încă din timpul vieţii ei pământeşti. Terminând de zugrăvit icoana, apostolul a arătat‑o pe ea Pururea Fecioarei, care a spus: „Harul Celui Care S‑a născut din mine şi harul meu să fie cu această icoană!” Binecuvântarea Maicii Domnului a făcut ca icoana să se umple de har, devenind îndrumătoare a oamenilor pe calea mântuirii, dăruind celor ce cred mulÈ›ime de binefaceri È™i izbăvire de păcate.
Icoana Maicii Domnului „Caută la smerenie”, apar­È›i­nând tipului iconografic al Maicii Domnului Hodighitria, s‑a arătat pentru prima oară în părÈ›ile Pskovului, în anul 1420, într‑o vreme în care asupra acelui loc se abătuseră necazuri fără seamăn, poporul, deznădăjduit, cerând atunci în rugăciuni ajutorul Împărătesei cerurilor.
CredincioÈ™ii care se roagă astăzi, plini de evlavie, înaintea acestei icoane făcătoare de minuni a Maicii Domnului, cerând mângâiere în necazuri ori tămăduire în felurite boli trupeÈ™ti È™i sufleteÈ™ti, dau mărturie că Născătoarea de Dumnezeu, luând aminte la toată inima „înfrântă È™i smerită”, după cum Cel Preaînalt „a căutat la smerenia roabei Sale” spre a mântui neamul omenesc, le împlineÈ™te fără zăbavă rugăciunile.

Aceasta carte este prima încercare de traducere în limba română a câtorva dintre cele mai vechi È™i autentice texte hagiografice despre Sfântul Ioan de Rila.  Prin intermediul ei, cititorul român se apropie de simplitatea chipului Sfântului Ioan, luând puteri de viaÈ›ă dătătoare din puterea făcătoare de minuni, din înălÈ›imea duhovnicească È™i din mijlocirea pentru noi a acestui bineplăcut cuvios al lui Dumnezeu. 
MoaÈ™tele întregi ale Preacuviosului Ioan se află È™i astăzi în Bulgaria, în Mănăstirea Rila.  Aici vin pe tot parcursul anului zeci de mii de pelerini, acesta fiind locul cel mai cinstit de către ortodocÈ™ii bulgari.  Multe minuni se întâmplă la racla sfântului: cei care se închină cu credinÈ›ă se tămăduiesc de bolile lor, află ajutor în necazuri È™i sporesc în dragostea de Hristos.

Timpurile sunt vitrege; un singur lucru ne mai rămâne: smerenia. Trebuie să te smereÈ™ti! Acesta este lucrul cel mai de preţ şi cel mai de folos! GrăieÈ™te prorocul David: „Jertfa lui Dumnezeu – duhul umilit; inima înfrântă È™i smerită Dumnezeu nu o va urgisi.”
Mai bine un păcătos smerit decât un drept plin de mândrie! Trebuie să petreci împreună cu Domnul prin rostirea Rugăciunii lui Iisus. În mintea ta, în inima ta, în cugetul tău È™i pe buzele tale pururea să fie: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieÈ™te‑mă pe mine, păcătosul.”
Cât de fragile sunt cele pământeÈ™ti: È™i frumuseÈ›ea, È™i sănătatea! Să-I aducem mulÈ›umită Domnului È™i să ne mărturisim înaintea Lui neputinÈ›a È™i nevrednicia, să Îi mulÈ›umim cu smerenie.
Ieromonahul Nikon

EdiÈ›ia de faÈ›a face parte din volumul "Jurnalul ultimului duhovnic de la Optina" apărut în 2005.

Măria Sa Neagoe Basarab... nu este in totalitate, asa cum poate o sugerează titlul, o lucrare de istorie, nici o fictiune literală È™i cu atât mai putin o scriere aghiografică. Nefiind exclusiv vreuna din acestea, cuprinde totuÈ™i câte ceva din fiecare.

Lucrarea de istorie poate fi socotită în măsura în care urmăreÈ™te firul cronologic al domniei lui Neagoe Basarab, aÈ™a cum l-am găsit înfăÈ›iÈ™at - cu controversele de rigoare - în cele două vechi izvoare, LetopiseÈ›ul Cantacuzino È™i ViaÈ›a Sfântului Nifon scrisă de Gavriil Protul, precum È™i în alte documente È™i studii de specialitate, toate indicate în bibliografia orientativă de la sfârÈ™itul cărÈ›ii. Scriere aghiografică nu cutezăm a o numi, căci cele sfinte se cuvin a fi scrise de cei sfinÈ›i. Gândul nostru a fost doar acela de a înfăÈ›iÈ™a - într-o societate a modelelor de tot felul - chipul unui domn român care a trăit în mod isihast.

Aici, sursa principala de inspiraÈ›ie ne-a fost cartea ÎnvăÈ›ăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, o scriere în felul ei autobiografică, fiindcă toate sfaturile date prinÈ›ului moÈ™tenitor au în ele greutatea cuvântului cercat cu fapta. ÎnvăÈ›ăturile ne arată că viaÈ›a voievodului muntean a cuprins cele trei dimensiuni nedespărÈ›ite ale spiritualităÈ›ii ortodoxe, aÈ™a cum ni le înfăÈ›iÈ™ează teologia răsăriteană: dogmatica, eclesiastica si ascetica. Domnul Neagoe a cunoscut dogmele credintei pravoslavnice si le-a pazit cu sfintenie. De asemenea, a avut nemarginita evlavie si dragoste pentru Biserica, pentru randuielile si slujitorii ei adevarati, episcopi, preoti sau monahi. Si nu in ultimul rand a dus o viata de asceza, unind nevointele trupesti cu trezvia mintii.

Invataturile cuprind pagini minunate de Filocalie privind stiinta duhovniceasca a curatirii omului de patimi si a unirii sale cu Dumnezeu.

Minunile săvârÈ™ite în timp în jurul raclei cu moaÈ™tele Sf. Ioan cel Nou de la Suceava au avut È™i au loc în chip tainic. Acesta însă nu este un motiv pentru a fi tăinuite, drept pentru care, la iniÈ›iativa È™i cu binecuvântarea ÎnaltpreasfinÈ›itului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei È™i RădăuÈ›ilor, vede lumina tiparului prezenta lucrare, al cărei obiectiv e3ste popularizarea actelor minunate pe care Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, străjerul Bucovinei, le-a săvârÈ™it în decursul timpului cu cei care i s-au rugat cu credinÈ›ă. 

Arhid. Vasile M. Demciuc  

Familia Imperială Romanov. Pe calea dragostei È™i a jertfei
De ce au fost canonizaÈ›i Împăratul Nicolae al II-lea È™i familia sa

Toată mizeria È™i scârnăvia, tot păcatul cuibărit ca un È™arpe în inima omului, balaurul cel vechi din adâncuri, a fost slobozit È™i asmuÈ›it împotriva Èšarului È™i a Rusiei. Iar fiara s-a ridicat È™i a sfâÈ™iat Coroana, a sfâÈ™iat pe cel care purta crucea împărăteÈ™tii slujiri, fiindcă slujba unui Èšar aceasta este – să poarte Crucea.

Totul a fost săvârÈ™it în aÈ™a fel încât, în ceasul cel cumplit, Împăratul cel mai blând, cu inima cea mai curată È™i mai iubitoare din câÈ›i a cunoscut Rusia, să rămână cu desăvârÈ™ire singur. Minciunile murdare È™i calomniile au fost răspândite mai dinainte pe seama lui È™i a familiei lui, astfel încât dragostea poporului să se răcească, iar aceÈ™tia să-È™i părăsească Suveranul. (...)

ExistenÈ›a unui asemenea Monarh nu a putut fi acceptată, aÈ™adar, cu nici un chip, de vrăjmaÈ™ii credinÈ›ei È™i de cei care se străduiesc prin toate mijloacele să aÈ™eze raÈ›iunea È™i gândirea minÈ›ii omeneÈ™ti mai presus de orice.
(Sfântul Ioan Maximovici)