Poezia Lidiei Stăniloae este expresia căutării lui Dumnezeu, a întrebării despre El şi a întâlnirii cu El. Dar căutarea Lui şi întrebarea despre El nu încetează nici după întâlnirea cu El. Căci Dumnezeu rămâne mereu necuprins, abis neînţeles în infinitatea Lui. Aşa ni se face simţit câtă vreme îl căutăm, dar îl căutăm şi după ce L-am întâlnit. Propriu-zis, ni se revelează ca taină şi în căutarea Lui, ba chiar în căutarea care nu ştie încă de El. Ne rămâne însă taina şi după ce L-am aflat. Cu cât îl cunoaştem mai mult, cu atât ni se revelează şi mai mult în minunaţia Lui necuprinsă. Poezia Lidiei Staniloae izvoarăşte integral şi unitar din această trăire a lui Dumnezeu ca taină inepuizabilă, echivalentă cu existenţa supremă, cu Cel ce este, fără nici o lipsă şi putinţă de diminuare, dar şi din necesitatea nesfârşită a căutării Lui şi a întâlnirii în El. E o poezie dominată de simţirea existenţei plenare, trăită ca taină inepuizabilă în înţelegere şi cuprindere.

Fragment din amplul studiu introductiv semnat de Pr. prof. Dumitru Staniloae

Bizantul, biserica si cultura romaneasca, Alexandru Elian - editura Doxologia

Acum, la implinirea a cinci ani de la adormirea in Domnul a Profesorului Alexandru Elian (1998- 2003), publicam in Editura Trinitas a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei un volum de studii si articole elaborate cu multa acrivie de acest vrednic cercetator al istoriei Bizantului si al istoriei Ortodoxiei romanesti.

Binecuvântăm cu multă bucurie duhovnicească iniţierea Colecţiei tematice „Comorile Filocaliei”, la Editura TRINITAS a Patriarhiei Române, în anul 2019, Anul comemorativ al traducătorilor de cărţi bisericeşti în Patriarhia Română, aducând astfel un omagiu pios Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae, traducătorul inspirat al Filocaliei românești, cel mai mare teolog ortodox român şi unul dintre cei mai talentaţi traducători şi comentatori de texte patristice în limba română.
Noua colecţie reprezintă o însemnătate deosebită pentru fiecare familie ortodoxă românească. Această colecţie conţine o selecție din cele mai frumoase texte filocalice, dar și unele maxime sau cugetări ale Părinţilor a căror înţelepciune duhovnicească a fost întotdeauna încălzită de flacăra dumnezeieştii Iubiri şi de adierea harului Sfântului Duh.
„Comorile Filocaliei” ne ajută să adunăm lumini în suflet și „comori în cer”! Aici vom găsi hrană duhovnicească și multă pace pentru sufletele noastre. Vom găsi sfaturi și îndemnuri sfinte ca să ne înnoim mintea atrasă tot mai mult de grijile cotidiene, să ne curăţim de patimi şi să cultivăm virtuţi, cu ajutorul lui Hristos, Cel Ce este „Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14, 6), Calea dreaptă, Adevărul deplin şi Viaţa veşnică.
Primul volum din noua colecție este dedicat Postului, ca ofrandă liberă a iubirii smerite a omului față de Dumnezeu – Dăruitorul vieţii. Postul adevărat are ca scop eliberarea omului de lăcomia faţă de bunurile
materiale, limitate şi trecătoare sau pământești, pentru a se uni, prin rugăciune și împărtășire euharistică mai deasă cu Dumnezeu Cel Milostiv, Izvorul vieții și al bucuriei veșnice din Împărăția cerurilor. Postul
este nu numai material, ci și spiritual, adică postul de bucate și de păcate, mai precis înfrânarea ochilor de la priviri urâte, înfrânarea gurii de la cuvinte jignitoare și înfrânarea simțurilor de la porniri posesive
sau pătimașe.
Postul adevărat produce o schimbare a modului de a fi al omului, o trecere de la lăcomia sau iubirea pătimașă de lucruri materiale la căutarea de valori sau virtuți spirituale, pentru a cultiva mai intens rugăciunea sau comuniunea de iubire cu Dumnezeu Cel nematerial, nelimitat și netrecător, Dăruitorul vieții și al fericirii veșnice.
Postul pacifică patimile egoiste, luminează mintea, sfințește simțirile, schimbă atitudinea și comportamentul nostru față de oameni și față de natură, înțelegându-le pe toate în lumina prezenței iubitoare a lui Dumnezeu – Creatorul universului și al omului1. În acest sens, nădăjduim ca acest volum, care reunește mai multe texte filocalice, maxime și cugetări despre Post şi care inaugurează Colecția „Comorile Filocaliei”, să constituie un sprijin duhovnicesc pentru perioada Postului Mare, ca urcuș duhovnicesc spre prăznuirea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, întrucât rugăciunea unită cu postul și cu milostenia ajută sufletul să învieze din moartea spirituală pricinuită de păcat. Prin urmare, postul adevărat este școală a despătimirii și a sfințirii vieții, izvor de pace și de bucurie sfântă!
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

De ce, oare, această iniÈ›iativă care comportă multă muncă, dificultăÈ›i, timp È™i investiÈ›ie materială? Răspunsul este simplu. Poporul cel dreptcredincios are nevoie de „chipuri de pocăinÈ›ă” cum rosteÈ™te o rugăciune din canonul de pregătire pentru primirea Sfintei ÎmpărtăÈ™anii. Poporul lui Hristos din România este însetat de „apa cea vie”, este înfometat după „pâinea cea spre fiinÈ›ă”.
„Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim în viaÈ›a sfinÈ›ilor din primele veacuri creÈ™tine, în viaÈ›a sfinÈ›ilor cu care Dumnezeu a binecuvântat neamul românesc.
„Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim, de asemenea, în viaÈ›a bineplăcuÈ›ilor lui Dumnezeu care au odrăslit în sânul altor popoare. CuvioÈ™ii StareÈ›i de la Optina se numără printre aceste „chipuri de pocăinÈ›ă”, printre „geniile sfinÈ›eniei” spre care se îndreaptă omul contemporan în căutare de odihnă sufletească.
IntenÈ›ia publicării unei colecÈ›ii dedicate vieÈ›ii mănăstireÈ™ti de la Optina are È™i un alt scop È™i anume: tot ceea ce s-a petrecut ca viaÈ›ă monahală autentică timp de peste 100 de ani la Optina se datorează influenÈ›ei exercitate asupra Lavrei de Sfântul Paisie Velicicovski de la Mănăstirea NeamÈ›. În viaÈ›a celor 14 stareÈ›i ai Optinei, canonizaÈ›i de Biserica Ortodoxă Rusă în 1996, se descoperă amprenta geniului paisian.
După moartea Sf. Paisie, ucenicii săi au mers în Rusia È™i prin intermediul lor s-a născut fenomenul numit „Optina”. Timp de peste 100 de ani după moartea Sfântului Paisie Velicicovski, monahismul din Èšările Române, din Rusia È™i din alte părÈ›i ale Bisericii Ortodoxe a fost influenÈ›at de lucrarea duhovnicească a Mănăstirii NeamÈ› de la sfârÈ™itul secolului al XVIII-lea.
Vremurile au fost grele pentru Rusia în tot veacul XX, iar pentru România nu tocmai uÈ™oare. InfluenÈ›a vieÈ›ii duhovniceÈ™ti rezultată din lucrarea Sfântului Paisie s-a diminuat considerabil.
Redescoperirea Filocaliei prin traducerile Părintelui Dumitru Stăniloae, revigorarea monahismului atonit, traducerile din SfinÈ›ii PărinÈ›i, redobândirea libertăÈ›ii în spaÈ›iul Europei răsăritene după 1990 au oferit cadrul necesar redescoperirii cu mai multă vigoare a influenÈ›ei Sfântului Paisie asupra vieÈ›ii creÈ™tine ortodoxe.
Publicarea colecÈ›iilor dedicate stareÈ›ilor mănăstirii Optina se doreÈ™te a fi, aÈ™adar, È™i un omagiu adus Sfântului Paisie de la NeamÈ›.
Prin intermediul acestei colecÈ›ii creÈ™tinul de azi intră în legătură cu un izvor de viaÈ›ă care-l adapă autentic în setea lui după sens, lumină, în setea lui după Dumnezeu. ViaÈ›a È™i învăÈ›ăturile stareÈ›ilor de la Optina arată, dincolo de locul È™i timpul în care ei au trăit, că existenÈ›a omului fără Hristos È™i fără Evanghelie, fără Biserică, este un non-sens, o confuzie, o disperare fără leac. Spre stareÈ›ii de la Optina, în veacul al XIX-lea È™i începutul veacului XX, se îndreptau pentru cuvânt duhovnicesc mulÈ›imi de călugări, È›ărani È™i moÈ™ieri, prinÈ›i È™i intelectuali. De ce? Pentru că trăiau dramatic golul din ei È™i simÈ›eau că la umbra sfinÈ›ilor de la Optina găseau izvorul umplerii vieÈ›ii lor cu duh È™i adevăr.
Astăzi, omenirea trăieÈ™te È™i mai dramatic decât în veacurile XIX È™i XX, tragedia singurătăÈ›i, a disperării, a lipsei de libertate lăuntrică. Unde să alerge omul de azi pentru a-È™i regăsi echilibru vieÈ›ii interioare È™i, prin aceasta, să redescopere sensul existenÈ›ei sale?
Răspunsul nu este È™i nu poate fi altul decât: HRISTOS. „VeniÈ›i la mine toÈ›i cei osteniÈ›i È™i împovăraÈ›i È™i Eu vă voi odihni pe voi.” (Matei 11, 28) Numai trăirea întru Hristos umple existenÈ›a omului.
Spre Hristos ne conduce Liturghia, ne conduce Filocalia, ne conduce bucuria lăuntrică a rugăciunii minÈ›ii È™i a inimii, ne conduce lupta cu mândria, ne conduce iubirea de vrăjmaÈ™i. Toate aceste căi ne conduc spre Hristos È™i călăuză avem pe cei ce au parcurs acelaÈ™i drum: pustnicii din Egipt sau cei din CarpaÈ›i, cuvioÈ™ii din Athos sau cei de la Optina.
Rog pe Dumnezeu să binecuvinteze strădania traducătorului, Părintele Profesor Teoctist Caia È™i a ostenitorilor din cadrul Editurii È™i Tipografiei Mitropoliei Moldovei È™i Bucovinei care fac posibilă publicarea colecÈ›iei „CuvioÈ™i stareÈ›i de la Optina”.
Dumnezeu să te binecuvinteze È™i pe tine, cititorule al acestei cărÈ›i, conducându-te prin pocăinÈ›ă, rugăciune È™i iubire, la viaÈ›a în Hristos, singura care-È›i va oferi bucurii adevărate, libertate reală È™i lumină în viaÈ›ă. († TEOFAN, Mitropolitul Moldovei È™i Bucovinei)

Volumul "Brâncusi - sculptor crestin ortodox" este în acelasi timp un omagiu pios adus memoriei celebrului sculptor român, de mult timp intrat în lumina marilor artisti ai umanitatii, si un apel la o cunoastere mai ampla si mai profunda a semnificatiilor spirituale cuprinse în opera artistica a acestui fiu credincios si întelept al Bisericii Ortodoxe Române, care a facut cunoscute la nivel mondial valente nebanuite ale sufletului românesc. (I.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei)
Continutul ideatic si de imagini se desfasoara sub forma a patru capitole: "Spiritualitate crestina ortodoxa în viata si gândirea lui Brâncusi", "Materia sculptata - epifanie a luminii Creatorului", "Lumini ale universului liturgic ortodox in Masa tacerii, Poarta Sarutului si Coloana fara sfârsit", "Arta adevarata - transfigurare a vietii si bucurie a sufletului", la care se adauga o edificatoare Cronologie (reflectare a impletirii dintre evolutia sa profesionala si viata sa duhovniceasca) si , in final, 20 de planse reprezentând locul nasterii sculptorului, aspecte din viata sa si multe dintre operele sale (Pasarea in vazduh, Maiastra, Ansamblul monumental de la Târgu Jiu s.a.

Binecuvântăm cu multă bucurie duhovnicească iniţierea Colecţiei tematice „Comorile Filocaliei”, la Editura TRINITAS a Patriarhiei Române, în anul 2019, Anul comemorativ al traducătorilor de cărţi bisericeşti în Patriarhia Română, aducând astfel un omagiu pios Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae, traducătorul inspirat al Filocaliei românești, cel mai mare teolog ortodox român şi unul dintre cei mai talentaţi traducători şi comentatori de texte patristice în limba română.
Noua colecţie reprezintă o însemnătate deosebită pentru fiecare familie ortodoxă românească. Această colecţie conţine o selecție din cele mai frumoase texte filocalice, dar și unele maxime sau cugetări ale Părinţilor a căror înţelepciune duhovnicească a fost întotdeauna încălzită de flacăra dumnezeieştii Iubiri şi de adierea harului Sfântului Duh.
„Comorile Filocaliei” ne ajută să adunăm lumini în suflet și „comori în cer”! Aici vom găsi hrană duhovnicească și multă pace pentru sufletele noastre. Vom găsi sfaturi și îndemnuri sfinte ca să ne înnoim mintea atrasă tot mai mult de grijile cotidiene, să ne curăţim de patimi şi să cultivăm virtuţi, cu ajutorul lui Hristos, Cel Ce este „Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14, 6), Calea dreaptă, Adevărul deplin şi Viaţa veşnică.
Primul volum din noua colecție este dedicat Postului, ca ofrandă liberă a iubirii smerite a omului față de Dumnezeu – Dăruitorul vieţii. Postul adevărat are ca scop eliberarea omului de lăcomia faţă de bunurile
materiale, limitate şi trecătoare sau pământești, pentru a se uni, prin rugăciune și împărtășire euharistică mai deasă cu Dumnezeu Cel Milostiv, Izvorul vieții și al bucuriei veșnice din Împărăția cerurilor. Postul
este nu numai material, ci și spiritual, adică postul de bucate și de păcate, mai precis înfrânarea ochilor de la priviri urâte, înfrânarea gurii de la cuvinte jignitoare și înfrânarea simțurilor de la porniri posesive
sau pătimașe.
Postul adevărat produce o schimbare a modului de a fi al omului, o trecere de la lăcomia sau iubirea pătimașă de lucruri materiale la căutarea de valori sau virtuți spirituale, pentru a cultiva mai intens rugăciunea sau comuniunea de iubire cu Dumnezeu Cel nematerial, nelimitat și netrecător, Dăruitorul vieții și al fericirii veșnice.
Postul pacifică patimile egoiste, luminează mintea, sfințește simțirile, schimbă atitudinea și comportamentul nostru față de oameni și față de natură, înțelegându-le pe toate în lumina prezenței iubitoare a lui Dumnezeu – Creatorul universului și al omului1. În acest sens, nădăjduim ca acest volum, care reunește mai multe texte filocalice, maxime și cugetări despre Post şi care inaugurează Colecția „Comorile Filocaliei”, să constituie un sprijin duhovnicesc pentru perioada Postului Mare, ca urcuș duhovnicesc spre prăznuirea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, întrucât rugăciunea unită cu postul și cu milostenia ajută sufletul să învieze din moartea spirituală pricinuită de păcat. Prin urmare, postul adevărat este școală a despătimirii și a sfințirii vieții, izvor de pace și de bucurie sfântă!
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Bizantul, biserica si cultura romaneasca, Alexandru Elian - editura Doxologia

Acum, la implinirea a cinci ani de la adormirea in Domnul a Profesorului Alexandru Elian (1998- 2003), publicam in Editura Trinitas a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei un volum de studii si articole elaborate cu multa acrivie de acest vrednic cercetator al istoriei Bizantului si al istoriei Ortodoxiei romanesti.

Poezia Lidiei Stăniloae este expresia căutării lui Dumnezeu, a întrebării despre El şi a întâlnirii cu El. Dar căutarea Lui şi întrebarea despre El nu încetează nici după întâlnirea cu El. Căci Dumnezeu rămâne mereu necuprins, abis neînţeles în infinitatea Lui. Aşa ni se face simţit câtă vreme îl căutăm, dar îl căutăm şi după ce L-am întâlnit. Propriu-zis, ni se revelează ca taină şi în căutarea Lui, ba chiar în căutarea care nu ştie încă de El. Ne rămâne însă taina şi după ce L-am aflat. Cu cât îl cunoaştem mai mult, cu atât ni se revelează şi mai mult în minunaţia Lui necuprinsă. Poezia Lidiei Staniloae izvoarăşte integral şi unitar din această trăire a lui Dumnezeu ca taină inepuizabilă, echivalentă cu existenţa supremă, cu Cel ce este, fără nici o lipsă şi putinţă de diminuare, dar şi din necesitatea nesfârşită a căutării Lui şi a întâlnirii în El. E o poezie dominată de simţirea existenţei plenare, trăită ca taină inepuizabilă în înţelegere şi cuprindere.

Fragment din amplul studiu introductiv semnat de Pr. prof. Dumitru Staniloae