Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” de­spre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Dacă în vremurile noastre – vremuri de sărăcie, de foamete şi de întunecare duhovnicească – mai sunt monahi ce au cât de cât dreaptă socotinţă duhovnicească adevărată, ei sunt aceia, foarte puţini la număr, care, fiind luminaţi cu rugăciunea minţii, şi‑au cunoscut amănunţit patimile, au cunoscut amănunţit lucrările duhurilor viclene şi, în fine, lucrarea Dumnezeiescului Duh, care începe prin revărsarea în sufletul omenesc a sfinţitei păci celei în Hristos – iar cine nu şi‑a văzut, în lumina rugăciunii minţii, patimile sale, cine n‑a cunoscut lucrările duhurilor necurate şi n‑a gustat din pacea lui Hristos, care adună laolaltă mintea, sufletul şi trupul, acela nici nu are idee despre dreapta socotinţă duhovnicească, chiar dacă, amăgit de slava deşartă, i se pare că o are... 
Vrei să simţi uşurare de patimile care te luptă? Vrei să afli umilinţă în chilia ta, umilinţă fără de care gândul, răpit de vântul sălbatic ca o corabie fără ancoră, goneşte pe valurile închipuirii şi este aruncat în adâncul trândăvirii? Vrei să vezi lumină din Lumină? Vrei să guşti dragoste care iese din Dragoste şi duce la Dragostea veşnică? Ia gândul tău şi aruncă‑l la picioarele fraţilor şi surorilor, fără să faci deosebire între răi şi buni; spune‑i gândului tău şi repetă‑i cât mai des, ca din gând să se nască şi simţământul: „Aceştia sunt nişte îngeri ai lui Dumnezeu, numai eu mă asemăn diavolului prin păcat şi întunecare”. 

Arhimandritul Athanasie Mytilineos nu se poate împăca cu starea decadentă a lucrurilor de astăzi și, prin urmare, ne atenționează să nu ne lăsăm robiți de vicleniile duhului lumesc, iar dacă se întâmplă să și cădem în vreun păcat, să ne întoarcem iarăși prin pocăință la Hristos: „Un singur lucru vă mai aduc la cunoștință: dușmanul este înlăuntrul zidurilor! Înțelegeți, vă repet, cât de dificile sunt vremurile noastre și ce sarcină își asumă cei ce priveghează? Privegheați, însă, și voi! Am să repet; deviza lor este: apostazia, ateismul – pe care le vedem pretutindeni în epoca noastră –, iar, pe de altă parte, desfătări trupești, în sensul larg al cuvântului, în orice fel”! 
***
„Vedeți ce luptă se dă în epoca noastră ca să ne distrugem rădăcinile, să ne distrugem istoria? Vedeți strădania depusă în acest sens?... Și totuși, dacă ne tăiem rădăcinile, ce vom păți? Nu vom spori.
Prin urmare, la fel se întâmplă și cu Biserica: pentru a reînvia trebuie să se întoarcă la tezaurul ei, la tradiții, la izvoarele ei; acolo trebuie să se întoarcă Biserica, la Sfinții ei Părinți, și de acolo va lua tot ceea ce e autentic și se dovedește necesar reînnoirii sale”.
 Arhim. Athanasie Mytilineos

Ce anume înfăÈ›iÈ™ează, în realitate, cartea Apocalipsei prin vedeniile succesive consemnate de Sfântul Ioan Teologul? Cum se cuvin a fi interpretate È™i înÈ›elese toate simbolurile prezente în această carte? Este Apocalipsa o carte care zu­grăveÈ™te într‑o manieră alegorică sfârÈ™itul acestei lumi? Când se va întâmpla aceasta? Oare generaÈ›ia noastră va fi martora oculară a sfârÈ™itului?
Acestea sunt doar câteva dintre întrebările care se nasc în mintea celui ce a citit fie È™i o singură dată cartea Apocalipsei. Și pe bună dreptate se nasc astfel de întrebări în faÈ›a limbajului încifrat È™i plin de imagini simbolice al acestei cărÈ›i, unice în felul ei. Oricine îÈ™i poate da seama că Apocalipsa este o carte prorocească nu neapărat din analiza ei, ci mai ales pentru că nu È™tie ce sens È™i ce interpretare ar putea să dea acestei cărÈ›i. Realizează că are în faÈ›a sa o scriere care îi depăÈ™eÈ™te puterea de înÈ›elegere È™i intuieÈ™te că, pentru a‑i pătrunde corect înÈ›elesurile, are nevoie neapărat de o călăuză – dar nu de orice fel de călăuză, ci de una cu autoritate È™i neînÈ™elată, care să nu‑i ducă È™i pe alÈ›ii la înÈ™elare, ci la adevăr.
Părintele Athanasie ni se înfăÈ›iÈ™ează ca o adevărată ­că­lă­uză pentru vremurile de astăzi, atât de tulburi, în care se resimte acut nevoia de povăÈ›uitori duhovniceÈ™ti încercaÈ›i È™i cu dragoste pentru poporul lui Dumnezeu: „Cu siguranÈ›ă, Apocalipsa este înainte de toate o carte prorocească, care – fiÈ›i foarte atenÈ›i! – nu descoperă doar cele viitoare, ci È™i pe cele ­prezente.” 

Astăzi, poate mai mult decât în alte epoci, având în vedere È™i dificultăÈ›ile legate nu numai de supravieÈ›uirea noastră materială ci, în principal, de posibilitatea de a ne practica È™i mărturisi credinÈ›a, de a ne creÈ™te copiii în valorile tradiÈ›ionale creÈ™tine, de a ne exprima libertatea de conÈ™tiinÈ›ă etc., există un sentiment mai puternic al apropierii de acele vremuri de pe urmă, descrise simbolic în Apocalipsă. 
Părintele Athanasie vorbeÈ™te, cu discernământ, în favoarea unei înÈ›elegeri depline È™i exacte a momentului acum în care trăim È™i a felului cum se cuvine să‑l întâmpinăm, iar nu să ne preocupăm exclusiv de problemele care vor veni, È™i să cădem într‑un fel ghicire a viitorului, care este cu totul nefolositoare sufleteÈ™te. Părintele nu este un tâlcuitor È™tiinÈ›ific al textului Apocalipsei, ci un creÈ™tin care îÈ™i pune importanta problemă a modului cum vor trăi, mai exact cum vor rezista, în acele vremuri primejdioase, cei credincioÈ™i. Când vor fi acele presiuni de închinare la Antihrist, fără precedent în istorie, oare cum vor rezita creÈ™tinii? Chiar pe baza textului cărÈ›ii Apocalipsei, părintele răspunde:
„Cu adevărat, păzirea poruncilor È™i credinÈ›a în numele lui ­Iisus Hristos este acea axă bipolară pe care se sprijină această virtute atât de fundamentală È™i atât de necesară a răbdării. Păzi­rea poruncilor naÈ™te curăÈ›ia inimii, iar credinÈ›a în Iisus Hristos aprinde flacăra iubirii. Acestea două împreună atrag harul lui Dumnezeu, iar rezultanta tuturor acestora creează minunea răbdării, a rezistenÈ›ei”.

Prin tâlcuirea Apocalipsei verset cu verset, părintele Athanasie reu­È™eÈ™te să‑și È›ină cititorii cu sufletul la gură printr‑o adresare directă, oferindu‑le toate cunoÈ™tinÈ›ele necesare înÈ›elegerii acestei cărÈ›i profetice a Noului Testament. Explicarea Apocalipsei se află totdeauna în relaÈ›ie cu scrierile SfinÈ›ilor PărinÈ›i, dar È™i cu È™tiinÈ›ele, cultura È™i cu tot ce implică existenÈ›a omului în prezent. Discursul autorului este original È™i prin capacitatea de a asimila Scriptura în întregul ei, cultura È™i È™tiinÈ›ele profane, fără să obosească cititorul cu vreun fel de tratat academic.
De asemenea, părintele Athanasie È™tie să elimine din start orice curiozitate bolnăvicioasă È™i primejdioasă toto­dată în abor­darea Apocalipsei:
„Analizând cartea Apocalipsei, să nu vă aÈ™teptaÈ›i să vi se înfăÈ›iÈ™eze diferite elemente apocaliptice, adică ce se va întâmpla în viitor. Cartea Apocalipsei nu este doar o carte profetică, ci È™i una încurajatoare È™i, în acelaÈ™i timp, teologică. Cartea Apocalipsei are multe laturi, din acest motiv luaÈ›i seama la câte elemente ne raportăm, alinătoare, ajutătoare È™i susÈ›inătoare ale vieÈ›ii noastre duhovniceÈ™ti. Spun aceasta întrucât poate că vor exista fraÈ›i curioÈ™i să afle ce vom spune mai jos, dacă va începe al Treilea Război Mondial, când se va întâmpla... Această curiozitate este una bolnăvicioasă!
Cartea Apocalipsei îl sprijină pe om, îl ajută, îl călăuzeÈ™te, îi arată evenimentele în hotarele istoriei, dar înainte de orice îl întăreÈ™te duhovniceÈ™te. Din această perspectivă analizăm noi cartea Apocalipsei, È™i voi ruga dragostea voastră ca în felul acesta să o primiÈ›i È™i voi.”