Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

Cartea de fata doreste sa aduca marturie scrisa despre o mica parte dintre Sfintii care au stralucit in lume de la Pogorarea Duhului Sfant si pana in zilele noastre. Sunt cuprinse aici multe fapte pilduitoare si minuni ale lui Dumnezeu, ale Maicii Domnului si ale multora dintre Sfinti.

Toate istorisirile au fost invesmantate cu una sau mai multe ilustratii ale faptelor. In zilele pe care le traim, cand multe din cele ce ne incaonjoara ne vatama si vederea si mintea, ilustratiile acestei carti vor putea mijloci cititorilor-privitorilor o oarecare luminare launtrica si o samanta de arvuna duhovniceasca.

Cuvintele si faptele ce alcatuies aceasta carte au fost culese din multimea cartilor de suflet folositoare ale Bisericii. Pe alocuri istorisirile au fost indreptate in asa fel incat sa fie mai pe intelesul si la indemana copiilor.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” de­spre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

In aceasta carte, ca si in alte lucrari ale sale, Lossky cauta sa prezinte doctrina crestina in lumina Duhului Sfant si a energiilor necreate, ca punte di­na­mica intre Dumnezeu si lume.

Marele merit al In­troducerii in teologia ortodoxa con­sta in faptul ca isi propune si reuseste sa ne impartaseasca valo­rile nepieritoare ale Ortodoxiei rasaritene, cu ge­niul ei mistic inefabil, prin intermediul acelei cu­lturi animate de claritate si distinctie apar­ti­nand Occi­den­tului.

Pr. Prof. D. Gh. Popescu

Virtutea curatiei nu o are acela in care dorintele necurate au slabit ca urmare a batranetii, ori a bolii, ori din vreo alta pricina. Intr‑un astfel de om, chiar de ar mai vietui pacatul, trupul lui neputincios il impiedica de la fapte pacatoase. Curatia este silire continua in adancul sufletului si ucigatoare a urmelor miscarilor rusinoase ramase acolo. Cel ce s‑a lecuit astfel si a dobandit aceasta virtute a inradacinat intru sine curatia cea potrivnica pacatului.

(Sfantul Vasile cel Mare)

Traducere din limba bulgara de Gheorghita Ciocioi 

Vietuind intr‑o societate in care personalitatea este faramitata, intr‑o societate dominata de zgomot si de imagini ce il robesc pe om ratiunii, simturilor si stimulilor din afara, putem intelege marea insemnatate a acestui mijloc de tamaduire al Bisericii Ortodoxe: isihia (linistirea) mintii.  Este calea strabatuta de toti prorocii Vechiului Testament, de apostoli, mucenici si marturisitori, de asceti si cuviosi.

Fara isihie‑lucrare niptica, omul nu poate pasi impreuna cu Hristos pe calea dobandirii slavei Sale si nu poate ajunge la trairea Tainei Crucii si a Invierii Lui, care exprima duhul intregii Traditii isihaste.  Curatirea de patimi, implinirea poruncilor lui Hristos vadesc, in fapt, pogorarea in propriul iad, adica in „valea” mortii.  Odata cu luminarea mintii incepe insa invierea cea dintai, impartasirea de Pastile Domnului.  Predarea noastra in mainile lui Hristos, Biruitorul morÈ›ii, este insasi esenta vietii isihaste.

De vreme ce teologia reprezinta descoperirea lui Dum­nezeu in inima curata a omului, tot ceea ce tine de inchipuiri, ratiune omeneasca si este rupt de calea ascezei ortodoxe, prin care se curateste oglinda inimii, este mincinos si lipsit de ipostas.  Cei care filosofeaza astfel se afla in hotarele inchinarii la idoli, nu teologhisesc despre Cel Ce este, ci despre ceva lipsit de ipostas, produs al speculatiilor si al inchipuirii lor.  Tamaduirea omului consta in tamaduirea mintii sale (nous) prin curatire, luminare si desavarsire, cu alte cuvinte, prin vederea slavei lui Dumnezeu.

Matrona Dimitrievna Nikonova s‑a nascut în gubernia Tula, într‑o familie credincioasa de tarani. Fiind oarba din nastere, ea a primit din pruncie de la Dumnezeu darul înainte‑vederii, patrunderii tainelor dumnezeiestii Pronii. Harul ce‑l avea se arata prin darul rugaciunii, al dreptei socotinte si al vederii duhovnicesti.
Un torent nesfarsit de oameni veneau la Matronuska, oameni ce asteptau vindecare sufleteasca, povete, ajutor prin rugaciune. Prin rugaciunile ei se savarseau vindecari ale celor neputinciosi, slabi, suferinzi de pe urma bolilor sufletesti si trupesti. Prorocirile si prezicerile ei au ajutat multor oameni sa evite primejdiile si moartea, sa gaseasca adevarata cale în împrejura rile grele ale vietii. Påna în zilele noastre s‑au pastrat numeroase marturii despre aceste minuni.
Înca o stea a aparut pe cerul bisericesc, înca o placuta a lui Dumnezeu a fost adaugata în randul sfintilor rugatori pentru întreg poporul ortodox. În sir nesfårsit vin credinciosii ortodocsi în manastirea Sviato-Pokrovsk pentru a se închina fericitei, avand deplina credinta în puterea rugaciunilor ei catre Sfanta Treime.

Volumul de faÈ›ă reprezintă un neînsemnat prinos de cinstire adus Sfântului Daniil Katunakiótul (1846-1929), stareÈ›ul, călăuza duhovnicească neamăgită È™i unul dintre stâlpii renaÈ™terii monahale a Sfântului Munte în secolul al XIX-lea, de curând recunoscut È™i canonizat de Patriarhia Ecumenică (9 martie 2020).
Virtutea sa – îndeobÈ™te harisma înÈ›elep­ciunii È™i a discernământului –, ex­pe­rien­È›a duhovnicească, rugăciunea, smerenia È™i aplecarea asupra cărÈ›ilor i‑au dat cu îndestulare pricepere spre a recunoaÈ™te uÈ™or rătăcirea È™i a o îndrepta, a‑i vindeca pe cei demonizaÈ›i, a‑i călăuzi pe monahii căzuÈ›i în ispite, fie de‑a dreapta, fie de‑a stânga, ca neobosit, prin cuvântul viu sau epistolar, să aducă mângâiere celor în necazuri, dureri, dezamăgiri È™i deznădejde.
Textele selectate ne vor ajuta să înÈ›elegem chipul vieÈ›uirii acestui sfânt de curând canonizat, cu nădejdea de a‑l urma È™i a-i dobândi binecuvântarea în vremuri în care pilda bărbăÈ›iei È™i a curajului duhovnicesc este tot mai necesară.

„Asta e una din acele zile în care oamenii simt cu adevărat că trăiesc È™i fiecare adierede vânt e ca un prieten bun” sunt cuvintele prin care Anne ni se dezvăluie, o dată în plus, a fi rămas ea însăÈ™i. AceeaÈ™i pe care o iubim atât de mult È™i pe care ne bucurăm să o redescoperim într-un nou volum al îndrăgitei serii.

Al optulea volum din colecÈ›ie este o carte pe care simÈ›i cu adevărat că o citeÈ™ti È™i fiecare personaj din bogata galerie de chipuri È™i tipologii conturate atât de inspirat de L. M. Montgomery îÈ›i devine într-un fel tovarăÈ™ al propriei călătorii către tine însuÈ›i.

În ultimul ei an ca profesoară la È™coala din Summerside, Anne „vorbeÈ™te limba violetelor,” dar înÈ›elege, în acelaÈ™i timp, È™i sufletele oamenilor, adesea dincolo de cuvintele sau atitudinile de faÈ›adă sub care aceÈ™tia încearcă să-È™i ascundă suferinÈ›ele sau neputinÈ›ele. Anne simte, zâmbeÈ™te, trăieÈ™te cu adevărat Bucuria È™i influenÈ›ează în chip hotărâtor vieÈ›ile celor din jur, pe care îi tratează cu atâta delicateÈ›e, încât reuÈ™eÈ™te de fiecare dată să deschidă uÈ™ile inimilor lor.

Gemenii doamnei Raymond cu năzdrăvăniile lor, Katherine cea posacă pe care o trezeÈ™te la viaÈ›ă, Dovie È™i Jarvis pe care îi ajută să să se căsătorească, micuÈ›a Elizabeth căreia îi hrăneÈ™te visurile È™i nevoia de afecÈ›iune, Rebecca Dew È™i mătuÈ™a Chatty, gazdele ei de la Casa cu Plopi, sunt doar câteva nume din lungul È™ir de personaje ale căror vieÈ›i se vor schimba pentru totdeauna, atinse fiind de farmecul rafinat al Annei de la Green Gables.

Alături de fiecare personaj care se perindă prin paginile acestui volum, învăÈ›ăm că „nu È™tii niciodată ce te aÈ™teaptă după următoarea cotitură pe drumul vieÈ›ii,” că „nu eÈ™ti niciodată sărac atâta vreme cât iubeÈ™ti pe cineva” È™i mai ales „că toate drumurile duc către Dumnezeu.”