Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” de­spre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Dacă în vremurile noastre – vremuri de sărăcie, de foamete şi de întunecare duhovnicească – mai sunt monahi ce au cât de cât dreaptă socotinţă duhovnicească adevărată, ei sunt aceia, foarte puţini la număr, care, fiind luminaţi cu rugăciunea minţii, şi‑au cunoscut amănunţit patimile, au cunoscut amănunţit lucrările duhurilor viclene şi, în fine, lucrarea Dumnezeiescului Duh, care începe prin revărsarea în sufletul omenesc a sfinţitei păci celei în Hristos – iar cine nu şi‑a văzut, în lumina rugăciunii minţii, patimile sale, cine n‑a cunoscut lucrările duhurilor necurate şi n‑a gustat din pacea lui Hristos, care adună laolaltă mintea, sufletul şi trupul, acela nici nu are idee despre dreapta socotinţă duhovnicească, chiar dacă, amăgit de slava deşartă, i se pare că o are... 
Vrei să simţi uşurare de patimile care te luptă? Vrei să afli umilinţă în chilia ta, umilinţă fără de care gândul, răpit de vântul sălbatic ca o corabie fără ancoră, goneşte pe valurile închipuirii şi este aruncat în adâncul trândăvirii? Vrei să vezi lumină din Lumină? Vrei să guşti dragoste care iese din Dragoste şi duce la Dragostea veşnică? Ia gândul tău şi aruncă‑l la picioarele fraţilor şi surorilor, fără să faci deosebire între răi şi buni; spune‑i gândului tău şi repetă‑i cât mai des, ca din gând să se nască şi simţământul: „Aceştia sunt nişte îngeri ai lui Dumnezeu, numai eu mă asemăn diavolului prin păcat şi întunecare”. 

Orice om îşi doreşte o viaÈ›ă fericită. E cu putinÈ›ă însă adevărata fericire fără Dumnezeu? Desigur, pentru o vreme ne putem ­simÈ›i relativ bine fără credinÈ›a în El. Fericirea ­autentică presupune, totuÈ™i, mult mai mult decât acest sentiment.
MulÈ›i încearcă să afle fericirea È™i văd în religie un set de reguli dure, ce condamnă plăcerea sau o otrăveÈ™te cu durerosul senti­ment al vinovăÈ›iei –, dar plăcerile pe care omul caută să le afle călcând poruncile lui Dumnezeu sunt otrăvite din capul locului  È™i, fără a aduce vreodată fericire, sfârÈ™esc întotdeauna într‑un chin fără înţeles. Oamenii „realizaÈ›i” – în sensul că au devenit bogaţi şi cu­noscuÈ›i – sunt adeseori nefericiÈ›i, fiindcă adevărata fericire presupune armonizarea cu adevăratul Bine. CredinÈ›a ortodoxă, pe de altă parte, nu ne învaÈ›ă doar cum să devenim buni cetăÈ›eni, ci mai ales cum putem ajunge în ÎmpărăÈ›ia cea veÈ™nică È™i fericită. Am putea fi fericiÈ›i încă de aici pe această cale? Cu siguranÈ›ă, da! 
Un răspuns la multe dintre frământările noastre în legătură cu acest subiect aflăm între filele cărÈ›ii de faÈ›ă...

 „Din mila lui Dumnezeu, cu prilejul împlinirii a 500 de ani de la sfințirea Bisericii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” a Mănăstirii, „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, a 500 de ani de la sfințirea Bisericii Mănăstirii „Duminica Tuturor Sfinților” - Părhăuți și a 400 de ani de la sfinţirea Mănăstirii Solca, s-a săvârşit tipărirea acestei Cărți de rugăciuni, la inițiativa, cu osteneala şi binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuților.      Textul rugăciunilor alcătuite pentru nevoile concrete din viața omului (112 creații imnografice) reprezintă un rod al ostenelilor Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic. De asemenea, textul rugăciunilor clasice a fost diortosit, revizuit și completat de Înaltpreasfinţia Sa, în colaborare cu Pr. Prof. Univ. Dr. Mihai Vizitiu și Arhim. Paraschiv Dabija, Vicar Administrativ. Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, să binecuvânteze pe toți cei care o vor folosi pentru a-I aduce laudă, mulțumire și închinare”.

Maica Domnului din Vladimir este cea mai cinstita icoana facatoare de minuni de pe intreg cuprinsul Rusiei pravoslavnice.  Inaintea acestei sfinte icoane s-au inchinat cu evlavie, veacuri de-a randul, milioane de crestini, alaturi de inalti ierarhi, patriarhi, cneji, tari.  Prin rugaciuni facute inaintea acesteia, au fost infrante puhoaiele pagane, s-au tamaduit boli incurabile, s-au alinat necazuri si au fost dobandite din belsug daruri spre slava lui Dumnezeu Cel in Treime marit si mantuirea rugatorilor cu inima infranta si smerita.

Istoria celei mai iubite icoane din Rusia, minuni de demult, dar si din zilele noastre, ca si acatistul icoanei Maicii Domnului din Vladimir – toate adunate in cartea de fata, talmacita acum pentru prima oara in romaneste – te cheama, cititorule, spre o lume a credintei, nadejdii si dragostei, in care, odata ancorat, vei capata prisos de roada duhovniceasca.

Acest volum se doreste a fi o lauda adusa neamului romanesc si Bisericii dreptmaritoare, care ne-au daruit pe acesti mari patimitori si poeziile ce ne stau inainte. S-a nascut din dorinta de a pune la indemana cat mai multora comoara aceasta de marturisire si simtire romaneasca si crestina.

Comornic este o culegere de acatiste şi canoane de rugăciune. Numele de comornic a fost dat de Sandu Tudor - cel care avea să devină ieroschimonahul Daniil, unul dintre sfinţii închisorilor - primului său volum de versuri. Termenul este folosit aici nu în sensul arhaic, de celar la strană, ci în sens figurat, de adunare de comori duhovniceşti. Pentru că rugăciunile comori sunt pentru cei ce le rostesc cu evlavie şi le simt folosul. 
 
Comornic reuneşte rugăciuni - fie acatiste, fie canoane - care au fost citite şi recitite de monahi sau de mireni. Întrucât în prima ediţie în limba română cele mai multe texte au apărut în volume care conţineau şi vieţi de sfinţi sau învăţături duhovniceşti, am considerat că este potrivită adunarea lor la un loc.