Gândurile, starea lăuntrică, dorinÈ›ele ne ocârmuiesc viaÈ›a. AÈ™a cum ne sunt gândurile cu care ne îndeletnicim, aÈ™a ne este È™i viaÈ›a. Dacă avem gânduri de pace, liniÈ™te, dragoste deplină, bunătate, virtute, curăÈ›ie, atunci È™i întru noi va fi pace, căci toate gândurile de pace aduc pace lăuntrică, care răzbate din noi – căci gândurile ne sunt pline de pace, liniÈ™te, dragoste È™i bunătate. Dacă purtăm întru noi gânduri rele, diavoleÈ™ti, atunci È™i pacea noastră lăuntrică se nimiceÈ™te.

SfinÈ›ii PărinÈ›i spun despre gânduri: „Orice gând care năruieÈ™te pacea È™i gândurile ce nu ne dau pace, acestea toate de la diavol sunt, È™i trebuie să le îndepărtăm È™i să nu le primim.” Trebuie să ne ostenim pentru binele nostru, ca să se întărească în noi pacea, bucuria, dragostea cea Dumnezeiască. Părintele nostru cel Ceresc voieÈ™te ca fiii Săi să aibă trăsăturile Lui DumnezeieÈ™ti: vrea să fim cu toÈ›ii plini de dragoste, pace, mângâiere, bucurie, adevăr, virtute.

StareÈ›ul Tadei de la Mănăstirea VitovniÈ›a

Cartea de faţă, intitulată modest „Cuvinte puţine oarecare din ceale multe, ale celor întru sfinţi părinţilor noştri Vasilie celui Mare şi Grigorie Cuvântătoriului de Dumnezeu,” a fost alcătuită de Grigorie Dascălul, Mitropolitul Ungrovlahiei (1765–1834), ca o anthologie a prieteniei celor doi mari Sfinţi Părinţi ai veacului al patrulea, precum mărturiseşte tipograful Pafnutie în prefaţa intitulată „Cătră cititoriul”: „Mitropolitul Grigorie, fiindcă marele Vasilie au fost ca un suflet în dooă trupuri cu Bogoslovul Grigorie, tălmăcind câteva Cuvinte, Epistolii, Stihuri de ale Bo¬goslovului Grigorie, le-au unit cu ale marelui Vasilie, ca să se cunoască că precum în viiaţă au fost iubiţi şi uniţi, aşa şi în Cartea aceasta să fie uniţi”. Grigorie Dascălul (proslăvit între sfinţi în anul 2006), este unul dintre vestiţii traducători ai scrierilor patristice din obştea Stareţului Paisie de la Neamţ. Numele lui Grigorie este legat de un alt mare traducător nemţean, Gherontie, care i-a fost şi duhovnic, şi cu care a tradus mai multe scrieri patristice. După moartea duhovnicului şi împreună-truditorului său, Grigorie, ajuns Mitropolit al Ungrovlahiei (1823-1834), va continua nevoinţa tălmăcirii şi tipăririi scrierilor patristice, reuşind să tipărească şi câteva manuscrise ale altor traducători nemţeni.

Anthologia Mitropolitului Grigorie, publicată în 1826 la Bucureşti, la trei ani după urcarea sa în scaunul Ungrovlahiei, nu este însă nici mică, şi nici neînsemnată în ce priveşte conţinutul. În cele 379 de pagini format mare (21x30,5 cm) ea adună câteva dintre cele mai reprezentative scrieri ale Sfântului Vasilie (cele nouă „Omilii la Exaimeron”, împreună cu cele două omilii „Despre Facerea Omului” şi cea „Despre Rai”; două lucrări ascetice, „Aşăzământuri călugăreşti” şi „Epistola către Hilon”; apoi încă optsprezece Omilii dintre cele mai cunoscute; la care se adaugă şase Omilii, optsprezece Epistole şi opt Poeme ale Sfântului Grigorie al Nazianzului. Cu excepţia „Omiliilor la Exaimeron”, a celor două omilii „Despre Facerea Omului” şi a celei „Despre Rai” (pe care doar le-a diorthosit), toate scrierile sânt traduse de Mitropolitul Grigorie Dascălul.

(lipsa text)

Ce este credinta Crestina?

Credinta Crestina este invatatura lui Hristos despre cele mai insemnate taine ale fiintei si ale vietii, invatatura pe care oamenii o pot primi numai prin credinta in El, si nu prin propriile stradanii.

Cuprins: 

TÂLCUIRE LA FACERE 
TÂLCUIRE LA CELE ZECE PORUNCI 
TÂLCUIRE LA TATĂL NOSTRU 
TÂLCUIRE LA FERICIRI 
TÂLCUIRE LA ZILELE SĂPTĂMÂNII 
TÂLCUIRE LA LUNILE ANULUI 
INIMA ÎN MARELE POST 
TÂLCUIRE LA SIMBOLUL CREDINÈšEI

Sfântul Nicolae Velimirovici este, fără putinÈ›ă de tăgadă, unul din marii scriitori bisericeÈ™ti ortodocÈ™i din veacul al XX-lea, de o mare prolificitate, lucru ce a făcut să fie socotit, pe bună dreptate, „Noul Gură-de-Aur al zilelor noastre... È™i dascăl sobornicesc al Bisericii.”1 Potrivit cuvintelor unui alt mare teolog È™i părinte duhovnicesc sârb, Arhimandritul Iustin Popovici, „el cugetă întru rugăciune, el filosofează întru rugăciune. PoÈ›i simÈ›i că, printr-însul, grăiesc sufletele purtătoare de lumină ale marilor nevoitori ortodocÈ™i, È™i mai ales minunatul suflet al Sfântului Simeon Noul Cuvântător-de-Dumnezeu. El îl află pe Dumnezeu întru rugăciune, È™i simte întreaga zidire. În rugăciunea sa, tuturor se face părtaÈ™.” În chip paradoxal, însă, abia în ultimele decenii publicul român a început să cunoască marea parte a scrierilor sale (chiar dacă, cu niÈ™te excepÈ›ii notabile, adesea prin intermediul unor traduceri la mâna a doua, din engleză sau franceză, È™i de o calitate mai îndoielnică).

Volumul Raiul se dobândeÈ™te aici întregeÈ™te viziunea duhovnicească pe care StareÈ›ul Tadei ne-a lăsat-o moştenire, spre mântuirea noastră. Suntem răspunzători de gândurile pe care le întreÈ›inem, iată un adevăr foarte greu de crezut È™i de primit pentru omul postmodern, obiÈ™nuit să relativizeze orice È™i, mai ales, să vadă în gând doar o putere psihologică. De obicei, în cărÈ›ile duhovniceÈ™ti întâlnim ideea că pacea sufletească este roada rugăciunii. Mai întâi trebuie să te rogi, iar pacea va veni de la sine. Dimpotrivă, Părintele Tadei aÈ™ează ca piatră de temelie a rugăciunii pacea inimii.

Alte arme din arsenalul războiului nevăzut, pe care ni le propune StareÈ›ul Tadei, sunt: smerenia, ascultarea, blândeÈ›ea, iertarea aproapelui, acceptarea necazurilor. Calea Cuviosului Tadei este una mărturisitoare. El se opune duhului materialist al lumii, se ridică împotriva prorocilor mincinoÈ™i care au apărut sau stau să apară, împotriva orientalismelor propagate de curentul New-Age. Mântuirea noastră stă numai în Domnul nostru Iisus Hristos pentru că prin El „firea noastră omenească a pătruns în taina Sfintei Treimi; este un dar nemăsurat.” Èšinta vieÈ›ii noastre este aceeaÈ™i pentru toÈ›i: „Aici ne este dat să ne pregătim pentru veÈ™nicie, să biruim răul, ca niciodată să nu cădem din dragostea Părintelui Ceresc.”
Daniel Mazilu

Prima ediÈ›ie a volumului a apărut cu titlul: Pace È™i bucurie în Duhul Sfânt în anul 2010.

Dragi cititori,
Avem în faÈ›ă o cărticică cu părÈ›i alese din câÈ›iva psalmi - cântări care Îl măresc pe Dumnezeu. Cea mai mare parte din psalmi este scrisă de Împăratul David. Cu totul sunt 151 la număr È™i sunt cuprinÈ™i într-o carte care se numeÈ™te Psalmii, ce face parte din Vechiul Legământ, unde Cartea Psalmilor are un loc de seamă între toate celelalte cărÈ›i. Mai mult, Psaltirea este cea mai mare carte de rugăciuni din întreaga Biblie.

Rugăciunea este tămâia cea mai bineplăcută lui Dumnezeu, cea mai trainică punte pentru a trece peste valurile ispitelor vieÈ›ii, stâncă neclintită a tuturor celor ce cred, liman neînviforat, veÈ™mântul cel Dumnezeiesc care îmbracă sufletul într-o mare bunătate È™i frumuseÈ›e; rugăciunea este maica tuturor faptelor bune, păzitoarea curăÈ›iei – adică a neprihănirii trupului –, pecetea fecioriei, îngrădire statornică împotriva tuturor înÈ™elătoriilor vrăjmaÈ™ului nostru dintotdeauna – diavolul. Ea îi izgoneÈ™te pe vrăjmaÈ™i cu Numele lui Hristos, căci nici în Cer, nici pe pământ nu se află altul mai puternic decât Acesta. Rugăciunea este cetatea lumii, milostivirea lui Dumnezeu pentru păcate, liman pe care valurile nu-l pot surpa, luminarea minÈ›ii, securea ce taie deznădejdea, naÈ™terea nădejdii, îmblânzirea mâniei, ocrotitoarea tuturor celor ce se judecă, bucuria celor din temniÈ›e, mântuirea celor ce pier.

Patriarhul Pavel al Serbiei

Avem în faÈ›ă o carte despre un teolog, un slujitor, un misionar, un scriitor, un poet, un apostol, un sfânt, un om al dialogului: această carte este despre Sfântul Nicolae Velimirovici, Episcopul Ohridei È™i Jicei, care, alături de multe alte atribute ale sale, poate fi socotit, pe bună dreptate, unul dintre Luminătorii Americii.

Interesul reînnoit pentru acest om È™i pentru operele sale a dus la materializarea acestei cărÈ›i pentru cititorii de limbă română care doresc să facă cunoÈ™tinÈ›ă cu această personalitate uriaÈ™ă.
Textele adunate oferă o viziune amplă asupra vieÈ›ii sale, prezintă mărturii importante despre personalitatea sa È™i oferă o perspectivă esenÈ›ială asupra teologiei sale. Autorii pătrund în adâncurile gândirii sale cu o precizie remarcabilă È™i, de asemenea, îi elucidează acÈ›iunile. 

Privindu-i în întregime opera, fapta È™i nevoinÈ›a, îl vom vedea pe Vlădica Nicolae ca pe o personalitate cu nenumărate È™i minunate virtuÈ›i: predicator cu gură de aur È™i poet dulce-glăsuitor; înÈ›elept văzător al tainelor È™i teolog văzător de Dumnezeu; tâlcuitor al Cuvântului lui Dumnezeu insuflat de Dumnezeu È™i pătrunzător al dramei cosmo-istorice dumnezeiesc-omeneÈ™ti; făcător de minuni plin de dragoste È™i slujitor minunat al tainelor; învăÈ›ător, întocmai cu apostolii, al căii care duce la ViaÈ›ă È™i jertfelnic iubitor de neam; fratele fiecărei zidiri È™i atotmilostiv Atot-om...

În acest volum al îndrăgitei serii, ne lăsăm purta?i în călătoria fascinantă a trecerii de la copilărie la maturitate. O regăsim cu bucurie pe Anne cea plină de via?ă, aceea?i ?i totu?i alta. O urmărim cum se preface delicat, filă cu filă, pe măsură ce aburul roz al speran?elor ?i iluziilor de odinioară se risipe?te, lăsând loc vie?ii pur ?i simplu.

La cei 20 de ani pe care îi are acum, Anne este cerută în căsătorie. În repetate rânduri! Acest fapt o smulge din poezia tabloului pe care singură ?i-l creionase ?i o pune brusc în fa?a nevoii dureroase de a alege. Bobocii prieteniei de-o via?ă s-au transormat în florile iubirii, dar va reu?ii ea oare să le culeagă pe cele adevărate, din hă?i?ul celor în?elătoare, plăsmuite de propriile sale a?teptări ?i închipuiri?

În această călătorie către ea însă?i, Anne regose?te casa părin?ilor. Scrisorile rămase de la mama vin să umple golul dureros al copilăriei sale. Nu mai este un copil al nimănui, ci un om care ?i-a găsit rădăcinile din care se poate acum înăl?a către ceea ce trebuie să devină.

Ni se pare că rugăciunile Sfântului Episcop Nicolae Velimirovici sunt când întrebare a omului, când răspuns al Duhului; când coborâre în sine, când înălÈ›are pe aripile harului; când teologie È™i conglăsuire cu SfinÈ›ii PărinÈ›i, când doxologie È™i împreună cântare cu Puterile cereÈ™ti. Și nu greÈ™im, dacă socotim astfel, pentru că în însăÈ™i taina sfinÈ›eniei lui se ascunde taina rugăciunilor sale.

ApropiaÈ›i-vă toÈ›i cei care simÈ›iÈ›i nevoia înnoirii lăuntrice! GustaÈ›i frumuseÈ›ile negrăite ale harului voi care aÈ›i înÈ›eles, de acum, ce este deÈ™ertăciunea deÈ™ertăciunilor! ÎmbărbătaÈ›i-vă fraÈ›ilor în Domnul, pe cărarea cea strâmtă a Crucii, È™i nu uitaÈ›i vreodată cuvintele Sfântului Nicolae: „Lumea se teme de voi, căci voi putere aveţi, iar ea este neputincioasă.”