In fiecare zi avem aceasta oportunitate, avem acces la calea sfinteniei, putem porni pe drumul spre sfintenie.

Trecem rascrucile drumurilor, alegandu-l de fiecare data pe celalalt, fara sa ne pese unde ne ducem.

Mersul nostru a pierdut calea dreapta - oricare dintre drumuri ne poate parea cel drept.  Si totusi in fiecare rascruce unul dintre drumuri este cel drept.  Nu facem altceva in fiecare zi decat sa refuzam acest drum, mai mult sau mai putin explicit, mai mult sau mai putin constient.  Refuzul sfinteniei este integral opera modernaitatii, a pseudo-modernitatii, sau poate cu o expresie mai potrivita a post-umanitatii.

Post-omul poate refuza, din vocatia sa de apartenenta la clasa sau la regnul modern sau post-modern - si nu la cel dumnezeiesc -, poate refuza - si o face - singura sa salvare: mantuirea.

Crunta ironie a facut ca Romania sa aiba, dupa 23 august 1944, o cu totul alta schimbare la fata decat visase Cioran, in cartea din 1936, impreuna cu generatia lui. Romania a avut parte de fata comunista. Iar cand aceasta parea ca o sa dispara in 1989, incat pana si scepticii Emil Cioran si Eugen Ionescu au tresarit intorcandu-si privirile catre tara, dupa atata amar de vreme, cu mare speranta, s-a dovedit ca noua schimbare la fata e tot una aberanta, dar cu mult mai parsiva decat cea veche, caci ar putea sa insemne nu schimbarea la fata, ci disparitia insasi a Romaniei.

Autorul

Omul are atata sfintenie cata rugaciune are in el. Omul nu traieste pentru sine, omul este binecuvantat sa traiasca pentru celalalt.

Cartea de fata(care valorifica texte risipite prin reviste sau din Eminesciene, 2012, altele inedite) isi propune sa faca o concesie "corectilor politici": sa arate de ce Eminescu este incorect politic.  Si asta deoarece un domn ca Patapievici s-a grabit sa puna diagnosticul, dar uitand, in izbucnirea sa in bocet, sa si-l argumenteze.  Ii venim, aici, in ajutor.

Ne cerem scuze de la parintele-scriitor Stefan Bastovoi ca am parafrazat, in oglinda, titlul unei carti a dumisale din 2010: Diavolul este corect politic.

Diavolul, da!  Insa nu si Eminescu!

O carte subţire, precum aceasta, nu poate cuprinde nici pe departe ceea ce a izbutit sa faca parintele pentru Biserica zilelor nostre.  De aceea, marturiile scrise sunt insotite de numeroase fotografii, ajungandu-se la forma unei carti ilustrate in care cuvintele si imaginile se intregesc unele pe altele, in dorinta de a face cat de cat cunoscuta aceasta pilda de lucrare crestina a calugarului si preotului lui Dumnezeu Justin Parvu.

Dacă nu treci prin suferinţă nu ştii să te rogi. Dacă nu suferi nu ştii să iubeşti, iar dacă nu ştii să iubeşti, nu vine harul lui Dumnezeu.

Noi, creÈ™tinii, Îl urmăm pe Hristos, Care ne‑a spus: „Voi sunteţi din lumea aceasta. Eu nu sunt din lumea aceasta” (Ioan 8, 23). Adevărata patrie È™i sensul cel adevărat al vieÈ›ii noastre sunt într‑o altă lume, la care nu se poate ajunge decât pe calea descoperită nouă de Domnul, care nu e atât de departe, dincolo de constelaÈ›ii, nici un misticism lipsit de sens, cum cred unii, ci înlăuntrul nostru. A năzui către această lume nu înseamnă să ne grăbim, aÈ™adar, către stele, în spaÈ›iul infinit, în necunoscutul de sori È™i constelaÈ›ii.
Cartea de faÈ›ă e lămuritoare pe deplin, pentru orice creÈ™tin, în privinÈ›a vieÈ›ii veÈ™nice È™i a învierii, a faptului că prin Hristos moartea este biruită. Ea ne arată că nu trebuie să ne ­temem vreodată de moarte câtă vreme vieÈ›uim în lumina harului È™i a poruncilor celor dumnezeieÈ™ti, împreună cu Hristos, Biruitorul ei atotputernic.

Din cartea pe care o aveti in fata veti afla cum se numesc acum locurile in care s-au nascut sfintii, prin ce incercari au trecut ei, ce minuni au facut, cum a continuat lucrarea lor dupa ce au murit si cum au devenit cunoscuti in toata lumea.

Cand veti termina aceasta carte, veti avea o multime de noi prieteni puternici, intelepti si plini de dragoste.  Nu uitati ca prieteniile sunt pentru vesnicie. Odata primiti in inim a voastra, prietenii raman acolo pentru totdeauna.  Bucurati-va de aceasta intalnire cu ei si aduceti-va aminte sa apelati la prietenii pe care ii castigati acum oricand veti avea nevoie de ajutor de-a lungul vietii.

Colecția Materikon 
 
Prin firea lor, femeile sunt chemate să oglindească duhul nelumesc în lumea aceasta vremelnică. Deși adeseori ascunse de privirea obișnuită, prin virtutea smereniei lor, sfintele și dreptele femei au luminat duhovnicește calea către tărâmul ceresc în toate timpurile. Între ele strălucește chipul acestei eroine din zilele noastre, Fericita Eufemia de la Ravanița (Serbia), așa cum este înfățișată în biografia de față, scrisă cu dragoste de credincioasele ei fiice duhovnicești. 
Maica Eufemia a avut un minunat farmec și tărie a duhului. Înfățișarea sa din afară era oglin­direa înclinației sale spre rugăciune. Lucra­rea sa din afară nu avea limite. Ca tânără ne­voi­toare mireană ea a propovăduit Cuvântul lui Dumnezeu din sat în sat; a călăuzit marea ei obște și sute de mireni printre primejdiile trupești și duhovnicești ale celor Două Războaie Mon­dia­le și sub jugul comunist; a întemeiat orfe­li­na­te, a educat tineri și a tradus scrieri patristice pen­tru învățătura duhovnicească a poporului său. 
Lăuntric, stareța Eufemia a trăit în duhul vechilor Părinți ai pustiei: în post, în priveghere de toată noaptea și dormind doar așezată. Pentru aceasta Dumnezeu i‑a dăruit darul înainte‑vederii și al tămăduirii. 
Înnoitoare a șase mănăstiri, ea a reîntemeiat viața mo­nahală chi­no­vială în țara sa în așa măsură, încât rânduiala monahală așezată de ea s‑a folosit în mănăstirile de maici din întrea­ga Serbie. 
 
Ediția de față reprezintă reeditarea volumului "Fericita Eufemia a Serbiei. Viata unei starete apostolice" apărut la Editura Sophia în 2010.

Sfântul Ierarh Martir Neofit Cretanul, Mitropolitul Țării Românești (1738-1753)În lucrarea de față sunt prezentate viața și activitatea Sfântului Ierarh Martir Neofit Cretanul, mitropolit al Țării Românești între anii 1738 și 1753.Prin cultura și dedicarea sa, Sfântul Neofit a contribuit la îmbunătățirea vieții sociale și religioase din Țara Românească. A susținut inițiativele reformatoare ale domnitorului Constantin Mavrocordat, dintre care semnificativă a fost desființarea rumâniei. A fost un bun administrator al proprietăților Mitropoliei și s-a preocupat de viața clerului său. Din însărcinarea domnitorilor, a îndrumat școlile din Țara Românească. De asemenea, Sfântul Neofit a impulsionat activitatea tipografică, fiind un iubitor de carte. Nu în ultimul rând, mitropolitul a însuflețit viața duhovnicească și a sprijinit renașterea isihastă, inițiată de Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului.Pe lângă versiunea în limba română, cartea include traducerea în limba engleză a textului, realizată de Lect. Univ. dr. Anca Popescu și traducerea în limba greacă, semnată de Conf. Univ. dr. Ion-Marian Croitoru.