Buna intelegere dintre soti. Ghid practic pentru problemele cuplului

Format: 13x20 cm
ISBN: 978-973-136-846-7
Status: in stoc

Buna intelegere dintre soti. Ghid practic pentru problemele cuplului

Colectia: Alte carti
Autor:
Editura: Sophia
Numar de pagini: 368

Cartea de faţă, aparținând unuia dintre cei mai apreciaţi psihologi de familie din Moscova, reprezintă o analiză cuprinzătoare şi profundă a problemelor ce se pot ivi într-o căsnicie. Pe de o parte, explică în mod sistematic şi extrem de limpede cauzele acestora, pe de alta, oferă soţilor numeroase soluţii şi abordări care pot duce la rezolvarea problemelor existente şi la o convieţuire aducătoare de bucurie. De asemenea, cuprinde sfaturi chiar şi în ce priveÈ™te cel mai grav deznodământ posibil – cel al despărţirii –, sfaturi ce pot reduce la minimum suferinţele şi daunele provocate de acesta atât adulţilor, cât şi copiilor.
Se recomandă oricărei perechi care doreşte să evite suferinţele inutile şi să facă din căsnicie un spaţiu al împlinirii şi mulţumirii sufleteşti.

***
Piotr Dmitrievski s‑a născut la Leningrad, în anul 1975. Prima sa calificare este cea de orientalist‑traducător (în anul 1999 a absolvit Institutul ţărilor Asiei şi Africii din cadrul Universităţii Lomonosov din Moscova). În anul 2009 a absolvit Universitatea municipală psihologico‑pedagogică din Moscova.
Din 2010 până în 2014 a lucrat ca psiholog consultant şi coordonator de grupuri la Centrul de adaptare şi dezvoltare social‑psihologică a adolescenţilor de pe lângă Universitatea municipală psihologico‑pedagogică din Moscova. Din anul 2014 dă consultaţii private ca psihoterapeut. Este căsătorit, are o fiică.

Pret: 40.00 LEI   
  Cumpara


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

    • Dacă în vremurile noastre – vremuri de sărăcie, de foamete şi de întunecare duhovnicească – mai sunt monahi ce au cât de cât dreaptă socotinţă duhovnicească adevărată, ei sunt aceia, foarte puţini la număr, care, fiind luminaţi cu rugăciunea minţii, şi‑au cunoscut amănunţit patimile, au cunoscut amănunţit lucrările duhurilor viclene şi, în fine, lucrarea Dumnezeiescului Duh, care începe prin revărsarea în sufletul omenesc a sfinţitei păci celei în Hristos – iar cine nu şi‑a văzut, în lumina rugăciunii minţii, patimile sale, cine n‑a cunoscut lucrările duhurilor necurate şi n‑a gustat din pacea lui Hristos, care adună laolaltă mintea, sufletul şi trupul, acela nici nu are idee despre dreapta socotinţă duhovnicească, chiar dacă, amăgit de slava deşartă, i se pare că o are... 
      Vrei să simţi uşurare de patimile care te luptă? Vrei să afli umilinţă în chilia ta, umilinţă fără de care gândul, răpit de vântul sălbatic ca o corabie fără ancoră, goneşte pe valurile închipuirii şi este aruncat în adâncul trândăvirii? Vrei să vezi lumină din Lumină? Vrei să guşti dragoste care iese din Dragoste şi duce la Dragostea veşnică? Ia gândul tău şi aruncă‑l la picioarele fraţilor şi surorilor, fără să faci deosebire între răi şi buni; spune‑i gândului tău şi repetă‑i cât mai des, ca din gând să se nască şi simţământul: „Aceştia sunt nişte îngeri ai lui Dumnezeu, numai eu mă asemăn diavolului prin păcat şi întunecare”. 

Volume apartinand de la aceeasi editura

    • În dialogul teologiei cu ştiinţele umaniste trebuie să fie clar că teologia nu‑și propune să înlocuiască ştiinţa, ci are obligaţia, pentru evitarea oricărei confuzii, de a defini abordarea teologică a științei. Pe această temelie s‑ar putea clădi un dialog de esenţă, liber de orice prejudecată şi cu consecinţe practice pozitive în slujirea omului aflat în suferinţă, pe care îl interesează nu discuțiile noastre în contradictoriu, ci o alianţă în folosul său. 
      Aşadar, psihoterapia ortodoxă este mai întâi un „botez” în în­văţăturile Părinţilor, îndeosebi ale isihaştilor, sub îndrumarea pas­torală a unei persoane cunoscătoare a teologiei patristice, asociat cu participarea cucernică la practicile liturgice şi duhovniceşti ale Bisericii. Biserica, fără să ignore nevoile ac­tuale ale omului suferind, doreşte ca evoluţia lui ascendentă să nu se limiteze la extinderea sinelui spre noi zone de gândire, trăire şi maturitate, ci să constituie o deschidere a persoanei spre Binele veşnic: spre Dumnezeu. Viaţa arată că boala grea şi suferinţa pe care o implică pot să‑l mişte pe om spre maturizare şi apropiere de Dumnezeu. 
      Pentru terapeutul ortodox, care nu susţine niciodată că oferă rezolvarea problemei existenţei, ci doar extinderea conştientizării şi asumării răspunderii personale, credinţa devine mobil, şi nu relaxare pasivă în ceva de natură magică, renunţare la asumarea răspunderii personale, eronat numită predare în mâna lui Dumnezeu. Prin urmare, credinţa terapeutului creştin nu este o ideologie ce trebuie apărată, ci o trăire personală care se cere cultivată. Terapeutul credincios exercită o morală pe care o slujeşte, apără au­tenticitatea persoanei pacienţilor săi, libertatea opţiunilor lor, şi nu doreşte ca, exploatându‑le poziţia vulnerabilă, să le impună opiniile sale, ci să lupte cu eternele întrebări existenţiale legate de căutarea sensului vieţii.

watch series