Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” de­spre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Dacă în vremurile noastre – vremuri de sărăcie, de foamete şi de întunecare duhovnicească – mai sunt monahi ce au cât de cât dreaptă socotinţă duhovnicească adevărată, ei sunt aceia, foarte puţini la număr, care, fiind luminaţi cu rugăciunea minţii, şi‑au cunoscut amănunţit patimile, au cunoscut amănunţit lucrările duhurilor viclene şi, în fine, lucrarea Dumnezeiescului Duh, care începe prin revărsarea în sufletul omenesc a sfinţitei păci celei în Hristos – iar cine nu şi‑a văzut, în lumina rugăciunii minţii, patimile sale, cine n‑a cunoscut lucrările duhurilor necurate şi n‑a gustat din pacea lui Hristos, care adună laolaltă mintea, sufletul şi trupul, acela nici nu are idee despre dreapta socotinţă duhovnicească, chiar dacă, amăgit de slava deşartă, i se pare că o are... 
Vrei să simţi uşurare de patimile care te luptă? Vrei să afli umilinţă în chilia ta, umilinţă fără de care gândul, răpit de vântul sălbatic ca o corabie fără ancoră, goneşte pe valurile închipuirii şi este aruncat în adâncul trândăvirii? Vrei să vezi lumină din Lumină? Vrei să guşti dragoste care iese din Dragoste şi duce la Dragostea veşnică? Ia gândul tău şi aruncă‑l la picioarele fraţilor şi surorilor, fără să faci deosebire între răi şi buni; spune‑i gândului tău şi repetă‑i cât mai des, ca din gând să se nască şi simţământul: „Aceştia sunt nişte îngeri ai lui Dumnezeu, numai eu mă asemăn diavolului prin păcat şi întunecare”. 

Referindu-se la cea mai cunoscută rugăciune creştină – Rugăciunea Domnească –, Părintele Alexander Schmemann oferă câte un scurt comentariu la fiecare cerere cuprinsă în ea. Abordarea cunoscutului teolog este deopotrivă provocatoare şi profundă, dar, mai ales, de o surprinzătoare actualitate.

Discutând în cheie inedită teme precum iubirea, iertarea, păcatul, împărăţia cerurilor sau voia divină, autorul reuşeşte să „deranjeze” comoditatea şi egoismul omului modern şi să readucă la lumină mesajul evanghelic autentic.

Aceste minunate povestiri din fondul clasic al literaturii ruse şi universale îl fac părtaş pe cititor la bucuria Paştelui şi la iubirea de oameni a Celui înviat.

Aflate sub semnul Învierii Domnului, textele din această antologie nu sunt doar purtătoare ale strălucitoarei bucurii ­pascale, ci şi aducere-aminte de suferinţa oamenilor, pentru care Domnul S-a întrupat, a pătimit şi a înviat.

Discreditat de modernitate (mai ales de spiritul con­sumist), postul se dovedeÈ™te a fi o practică ancestrală, de aceeaÈ™i vârstă cu omenirea, însumând funcÈ›ii ascetice, religioase È™i (cel mai important!) medicale, terapeutice.
Reunind rezultatele cercetărilor ultimilor decenii, cartea de faÈ›ă ne prezintă concluziile demersurilor È™tiinÈ›ifice, care ne confirmă valabilitatea È™i justeÈ›ea practicii bisericeÈ™ti a postului (È™i e probabil singura situaÈ›ie în modernitate când È™tiinÈ›a susÈ›ine cu atâta forÈ›ă modul de viaÈ›ă propus de Biserică), demonstrându-ne că sensul său uitat nu e acela de a consuma „mân­căruri de post”, ci de a ne abÈ›ine de la hrană.
Prin „redescoperirea” soluÈ›iei tradiÈ›ionale a postului bise­ri­cesc autentic (abandonat nu doar de modernitate, ci È™i de toate celelalte culte aÈ™a-zis creÈ™tine), È™tiinÈ›a ne arată că, în pofida demersului său privativ, acest efort as­cetic ascunde, asemenea unui adevărat panaceu, o mulÈ›ime de beneficii, printre care se numără pier­de­rea în greutate, reglarea hormonală, optimizarea ca­pa­­cităÈ›ii regenerative a celulelor, dar È™i a sănătăÈ›ii cre­ierului, precum È™i a sistemelor cardiac È™i digestiv, efec­tul anticancerigen È™i, nu în ultimul rând, sporirea longevităÈ›ii.
"Postul intermitent" este un îndrumar esenÈ›ial pentru creÈ™tinul contemporan, care‑l va ajuta să‑și afle calea ascetică proprie, la măsura evlaviei È™i a dorului după Dumnezeu, dar È™i a vigorii sale somatice.

Autorul binecunoscutei istorisiri a lui Iannis cel nebun pentru Hristos ne înfățișează cu măiestria sa literară un destin ce dovedește că sfințenia vieții nu este o utopie sau un vis irealizabil, ci, pentru creștinul ortodox conștient, însuși scopul vieții. Mărturisirea lui Hristos în lumea con­temporană este singura cale care dă sens existenței omenești, umplând-o de binecuvântare și mai ales de puterea de a învinge orice obstacol trupesc sau sufletesc. 
Angela – o adevărată eroină a credinței creștine – este o stewardesă care alege să înfrunte haosul pe care boala cancerului îl abate asupra vieții într-un chip vrednic de chemarea pe care Hristos ne-o adresează tuturor. 
*  *  *
Când omul acceptă planul lui Dumnezeu, lăsându-le la o parte pe ale sale, atunci fiecare suferință e învinsă, fiecare boală – vindecată, întunericul – risipit de lumina Învierii Domnului nostru! Planul omenesc, dominat de interese personale și egoisme, conduce la necredință, distrugere și pierzare. Cu o exactitate matematică te împinge în iad! Dimpotrivă, planul lui Dumnezeu, oricât de greu ar fi de împlinit, te face părtaș vieții în Hristos. Și în viața lui Hristos, Golgota – înțeleasă drept jertfă, iubire sublimă, suferință, boală cruntă, precum, de pildă, cancerul – se desăvârșește prin Înviere și viață veșnică. 

De-a lungul vieÈ›ii sale, Sfântul Luca, arhiepiscopul Crimeii (1877-1961), a tratat un număr foarte mare de pacienÈ›i fără nici o speranÈ›ă de vindecare. Și de nenumărate ori i-a vindecat nu numai mulÈ›umită priceperii medicale, ci È™i prin rugăciunile sale.
Aceasta se petrece È™i astăzi, la multe decenii de la adormirea sa, prin harul Sfântului Duh care, odată să­lăÈ™luit întru SfinÈ›i, nu se mai desparte de ei nicicând, arătându‑i asemenea Mângâietorului: dătători de viaÈ›ă, făcători de minuni È™i tămăduitori, ce adeveresc fericirea cerească în care sufletele lor vieÈ›uiesc.
* * *
„MulÈ›i creÈ™tini fac confuzie între minune È™i magie. Magia este o lucrare diabolică. Impresionează, dar nu durează. Se aseamănă unui foc de artificii. Minunile Domnului au ca scop mântuirea omului. Sunt o chemare adresată de Dumnezeu omului spre a da răspuns iubirii Sale, spre a fi călăuzit la pocăinÈ›ă È™i întoarcerea către El.”
(Mitropolitul Nectarie al Argolidei)
* * *
Sfinte Luca, al lui Hristos ierarh plin de slavă,
nu înceta a ne aduce grabnică vindecare,
la Iubitorul de oameni mijlocind pentru cei care îÈ›i cer,
apăsaÈ›i de întristare, în rugi stăruitoare, harul ceresc.
Drept aceea, alungă de la noi primejdia È™i nevoia,
izbăvire È™i vindecare hărăzindu-ne cu solirile tale.

Prin această carte frumos ilustrată, cititorii se vor cufunda în traiul de zi cu zi al ursoaicei Bucurie È™i în întâmplările vieÈ›uirii ei alături de pustnicul drag – Sfântul Serafim din Sarov. Pe cititorii tineri îi va cuceri viaÈ›a sfântului È™i a prie­tenilor lui necuvântători. Cititorii mai maturi, îndeosebi părinÈ›ii, vor redescoperi prin ochii ursoaicei asceza, rugăciunea deasă, lacrimile pocăinÈ›ei È™i apriga luptă cu duhurile răutăÈ›ii. Plină de duioÈ™ie È™i căldură este È™i experienÈ›a întâlnirilor cu Maica Domnului pentru aceeaÈ™i ursoaică, Bucurie, care îÈ™i găseÈ™te – la măsura celor care nu cuvântă – pacea È™i rostul.

O carte despre nesfârÈ™ita armonie. A naturii, cu toate sălbăticiunile ei, dar mai cu seamă a duhului curăÈ›it printr-o viaÈ›ă creÈ™tină.

Georgia Briggs este originară din Alabama (SUA) È™i este pasionată de scris È™i desen încă din copilărie. S-a convertit la Ortodoxie la maturitate, găsind în ea deplinătatea frumuseÈ›ii È™i a tainei după care a tânjit toată viaÈ›a. Georgia este mamă, iconograf È™i autoare a romanului Icoana. O poveste despre puterea credinÈ›ei, apărută la Editura Sophia în 2017.