Savatie (Ştefan) Baştovoi este autorul unui halucinant roman despre efectele manipulării comuniste asupra minţii copilului – "Iepurii nu mor" – apărut la editura Polirom, care l-a situat printre primii cinci cei mai vînduţi autori români într‑un top făcut de Tîrgul Internaţional de Carte Gaudeamus (2007). În anul 2008 a fost premiat de Consiliul Europei pentru romanul "Nebunul" şi volumul de eseuri "Cînd pietrele vorbesc – Biserica faţă în faţă cu propria imagine". Este deţinătorul mai multor premii pentru poezie (fiind prezent în antologii din Franţa, SUA, Germania ş.a.) şi al Premiului pentru Eseu, acordat de Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova în 2007 pentru volumul "Ortodoxia pentru postmodernişti". 

"Audienţă la un demon mut" este o carte perfectă pentru toţi cei pasionaţi de istoria ideilor, de polemicile purtate între marile religii, de uneltirile organizaţiilor oculte şi teoria conspiraţiei. Documente hotărîtoare, începînd de la scrisorile secrete ale lui Lenin cu privire la exterminarea preoţilor şi pînă la dezbaterile recente din cadrul întrunirilor Consiliului Mondial al Bisericilor, fac obiectul cercetărilor unui profesor de fizică de la Chişinău, fost agent KGB, care, în anul 1987, a participat la şedinţa secretă de la Kremlin unde au fost impuse noile strategii de infiltrare a agenţilor securităţii statului în rîndurile ierarhiei bisericeşti. Acţiunea se desfăşoară pe axa Moscova-Chişinău-Bucureşti-Bruxelles. 

Ortodoxia rusă a suferit două lovituri majore din partea ideologiei masonice: prima, cînd Lenin a scos religia din È™coli, È™i a doua, cînd Kuraev a readus-o.” 
„Trebuie să avem în vedere È™i faptul că de la Lenin ­încoace, adică timp de aproape un secol, statul rus nu È™i-a revizuit politica faÈ›ă de studiul religiei în È™colile de stat.” 
„Nici una dintre religiile înregistrate pe teritoriul FederaÈ›iei Ruse nu va avea de cîÈ™tigat de pe urma ­introducerii studiului religiei în È™coli, pentru simplul fapt că nici o religie nu are voie să fie reprezentată în punctele sale esenÈ›iale. Corectitudinea politică faÈ›ă de culte atinge în cazul Rusiei lui Putin aceleaÈ™i limite diabolice pe care le-a tratat Rusia leninistă.” 
„Manualul numit Bazele culturii ortodoxe al cărui ­autor este diaconul Andrei Kuraev propune un creÈ™tinism fără sfinÈ›i, o biserică fără preoÈ›i È™i o «sfinÈ›enie» fără Dumnezeu. De aceea, toată epopeea readucerii religiei în È™colile din Rusia, prezentată ca o corectare a unei nedreptăÈ›i istorice săvîrÈ™ite cîndva de Lenin, este o mascaradă. Religia pe care o aduce Kuraev în È™coli nu este cea pe care a scos-o Lenin, ci una de modă nouă, întocmită în aÈ™a fel încît È™i Lenin È™i-ar face cruce în faÈ›a ei.” 

O carte unică în spaţiul ortodox, în care tema predicii şi a predicatorului este tratată din perspectivă imagologică. Autorul analizează principalele hibe ale misiunii creştine, aşa cum sînt oglindite ele de către propaganda ateistă, începînd de la Iluminismul Francez şi pînă la afişul anticlerical din perioada stalinistă. Totodată, tradiţia predicii ortodoxe este prezentată în splendoarea ei prescolastică, oferindu-se o clasificare originală a tipurilor de predicatori, de la Proroci pînă la Nebunii în Hristos, şi a tipurilor de predică posibile în condiţiile manipulării şi a dezinformării universale. 

Nonconformist, dar nu teribilist, nu abandonează scrisul, ci îl pune în relaţie cu practica ortodoxă, publicînd sub numele monahal Savatie mai multe volume de succes [...] Tînărul călugăr nu întoarce, aşadar, spatele lumii noastre, ci o asumă, iar mărturisirile sale publice - inclusiv cele literare - arată maturitate cultivată, echilibru şi o anume înţelepciune. (Paul Cernat, Bucureştiul Cultural) 

Precocitatea şi fecunditatea, manifestate anterior pe plan literar, s-au manifestat în ultimii ani pe plan misionar şi mărturisitor. „Schimbat la faţă”, fratele Savatie a pornit, cu pana sau prin viu grai, „în căutarea aproapelui pierdut”. Te surprind la el inteligenţa, realismul şi cultura teologică agonisită în doar cîţiva ani. De la regretatul N. Steinhardt (părintele Nicolae de la Rohia), predica ortodoxă n-a mai nimerit atît de bine calea de mijloc între tradiţie şi actualitate, între literă şi duh. (Răzvan Codrescu) 

Articolele reunite în acest volum nu pot fi numite altfel decît „cronici”, deoarece surprind evenimentele în timp real. Multe dintre ele au apărut în ziarele naÈ›ioale de la BucureÈ™ti È™i ChiÈ™inău. Întîmplări precum revolta anti­co­munistă de la ChiÈ™inău, alegerile de patriarh în Rusia, scandalul în jurul paradelor gay, războiul din Georgia, dar È™i multe altele, au devenit deja istorie. Noi catastrofe È™i tragedii umane ne surprind aproape în fiecare zi. Este cu neputinÈ›ă să le urmăreÈ™ti pe toate È™i cu atît mai mult să le răspunzi pe măsură. Există totuÈ™i lucruri pe care le putem prevedea È™i le putem împiedica să se întîmple. 

Cartea de faţă cuprinde volumele Despre credinţă şi îndoială şi De­spre întâlnirea cu Dumnezeu, apărute la Editura Cathisma, care au reprezentat prima traducere în limba română a cuvântărilor mitropolitului Antonie al Surojului (Anglia), spicuite din celebrul ciclu Omul în faţa lui Dumnezeu, răspândit în alte limbi în aproximativ un milion de exemplare.

„Eutanasia va fi un instrument esenÈ›ial al societăÈ›ii noastre viitoare”, scria socialistul Jacques Attali (director al Băncii Centrale Europene È™i consilier privat al lui ­Mitterand, în volumul colectiv Viitorul vieÈ›ii, Ed. Seghers, Paris, 1991). „[…]din clipa în care a fost depăÈ™ită vîrsta de 60-65 de ani, omul trăieÈ™te mult prea îndelungat fără a produce È™i costă foarte scump societatea […]. Într-adevăr, din punctul de vedere al societăÈ›ii, este mult mai preferabil ca maÈ™ina umană să se oprească brutal decît să se deterioreze progresiv. […] Logica socialistă este libertatea È™i libertatea fundamentală este sinuciderea. În consecinÈ›ă, dreptul la sinucidere, directă sau indirectă, este o valoare absolută în acest tip de societate”, conchide cinicul politician-profet.

Cum ar arăta lumea dacă un astfel de scenariu ar deveni realitate? Diavolul este politic corect constituie o proiecÈ›ie în viitor a unor legi, proiecte de legi sau afirmaÈ›ii ale unor politicieni È™i formatori de opinie despre ceea ce ar dori ei să fie lumea. Falsele „valori” ale lumii moderne, precum avortul, distrugerea familiei nucleare, promovarea homosexualităÈ›ii, reducerea populaÈ›iei – toate pe fondul unui ateism agresiv – îÈ™i arată adevărata lor faÈ›ă într-un roman plin de cruzime È™i candoare, care se citeÈ™te mai uÈ™or decît ai privi un film.

Carte de‑suflet‑folositoare despre multele chipuri în care tristeÈ›ea se abate asupra omului, cu pilde È™i cugetări din viaÈ›a mea

Acum douăzeci de ani, cînd m‑am gîndit să scriu o carte despre tristeÈ›e, credeam că m‑am întristat destul la viaÈ›a mea ca să È™tiu totul despre subiect. Am întors pe toate feÈ›ele tristeÈ›ea mea È™i toate tristeÈ›ile văzute, auzite È™i citite, pînă cînd am înÈ›eles că tristeÈ›ea nu este o simplă stare care se abate asupra noastră È™i nici măcar un motiv care poate sta închis între coperÈ›ile unei cărÈ›i, ci este, mai degrabă, un personaj care ne bîntuie în cele mai nepotrivite ceasuri ale vieÈ›ii, apărînd sub diferite chipuri È™i înfăÈ›iÈ™ări. Uneori, tristeÈ›ea convieÈ›uieÈ™te cu noi ca animalele sălbatice care se furiÈ™ează fără să le vedem, ca o pasăre ascunsă sub acoperiÈ™, ca È™oarecele care fuge cînd se aprinde lumina. SimÈ›im că este pe undeva, dar nu È™tim în care ascunziÈ™ al sufletului petrece. Alteori, tristeÈ›ea e ca o degerătură într‑o noapte de primăvară, despre care nu È™tim dacă a stricat floarea copacilor sau nu. DeÈ™i, între toate arătările tristeÈ›ii, există È™i cea pe care ÎnsuÈ™i Dumnezeu o trimite, odată cu fericirea lacrimilor celor curăÈ›itoare de păcate.

Dumnezeu n-a voit nimic altceva de la noi in schimb pentru dragostea pe care ne-a dat-o, ci a voit ca si noi, fiecare la randul nostru, sa facem acelasi lucru cu ­aproapele nostru… Daca este sa ne asemanam cu ­Dumnezeu in ceva, aceasta este puterea de a ierta. Dumnezeu ne-a chemat sa fim ­asemenea Lui, si asemenea lui ­Dumnezeu suntem atunci cand iertam. ­Puterea de a ­ierta este insusire ­dumnezeiasca. ­Iertand celor ce ne gresesc, ne facem partasi la ­dragostea cu care iubeste Dumnezeu lumea.

Savatie Bastovoi

Aceasta editie a cartii A iubi inseamna a ierta, a cincea la numar, este diferita de precedentele prin faptul ca insumeaza si volumul Singuri in fata libertatii. Am recurs la acesta solutie editoriala deoarece conferintele publicate in cele doua carti reprezinta de fapt cuvantari rostite in aceeasi perioada, Postul Craciunului din 2004, in mai multe orase din Romania, la invitatia sau cu binecuvantarea ierahilor locului. Cartea a capatat o mare raspandire, mai ales pentru ca este recomandata spre lectura de catre multi duhovnici, atat in Romania, cat si in Sfantul Munte.

Fuga spre cîmpul cu ciori este povestea unei iubiri zbuciumate dintre un tată propagandist al ateismului stiintific si un fiu monah. Jertfa avraamică este răsturnată: tatăl renuntă la fiul devenit credincios pentru a rămîne fidel ateismului pe care l-a slujit toată viata. Povestea, scrisă la persoana întîi, abundă în detalii de mare intimitate si sinceritate, motiv pentru care publicarea ei a devenit posibilă doar după moartea tatălui.

Cartea apare în aceeasi perioadă în care un alt roman semnat Savatie Bastovoi, tratînd tema copilăriei si a propagandei, Iepurii nu mor, apare la Paris, la prestigioasa editură Jacqueline Chambon (Actes Sud). Cele două cărti nu se intersectează, ci doar se completează reciproc. Fuga spre cîmpul cu ciori nu este asadar o continuare la Iepurii nu mor, ci mai degrabă o carte soră, zugrăvind împreună tabloul vietii într-o lume din care Dumnezeu a fost izgonit.

De la bun început, trebuie sa spunem ce este un Pateric. Cuvîntul pateric provine de la grecescul pater, adica parinte. Prin urmare Patericul este o carte care cuprinde cuvinte ale Sfintilor Parinti adunate pentru folosul credinciosilor.

Patericul de fata, numit de noi „mic”, nu este o prescurtare a vreunuia dintre patericele mari, ci o culegere de texte din mai multe izvoare, cum ar fi: Lavsaiconul, Patericul Egiptean, Limonariul, Proloagele, Vietile Sfintilor. Pe lînga acestea, am preluat istorisiri din Vietile Sfintilor Italieni cuprinse în Dialogurile Sfîntului Grigorie cel Mare. 

Micul Pateric este denumit astfel atît din cauza dimensiunilor sale, cît si pentru faptul ca se adreseaza celor mici. Am cautat sa selectam povestiri care sa trezeasca interesul copiilor. Ele au fost repovestite, pentru a fi cît mai clare si mai usor de urmarit. 

Ortodoxia rusă a suferit două lovituri majore din partea ideologiei masonice: prima, cînd Lenin a scos religia din È™coli, È™i a doua, cînd Kuraev a readus-o.” 
„Trebuie să avem în vedere È™i faptul că de la Lenin ­încoace, adică timp de aproape un secol, statul rus nu È™i-a revizuit politica faÈ›ă de studiul religiei în È™colile de stat.” 
„Nici una dintre religiile înregistrate pe teritoriul FederaÈ›iei Ruse nu va avea de cîÈ™tigat de pe urma ­introducerii studiului religiei în È™coli, pentru simplul fapt că nici o religie nu are voie să fie reprezentată în punctele sale esenÈ›iale. Corectitudinea politică faÈ›ă de culte atinge în cazul Rusiei lui Putin aceleaÈ™i limite diabolice pe care le-a tratat Rusia leninistă.” 
„Manualul numit Bazele culturii ortodoxe al cărui ­autor este diaconul Andrei Kuraev propune un creÈ™tinism fără sfinÈ›i, o biserică fără preoÈ›i È™i o «sfinÈ›enie» fără Dumnezeu. De aceea, toată epopeea readucerii religiei în È™colile din Rusia, prezentată ca o corectare a unei nedreptăÈ›i istorice săvîrÈ™ite cîndva de Lenin, este o mascaradă. Religia pe care o aduce Kuraev în È™coli nu este cea pe care a scos-o Lenin, ci una de modă nouă, întocmită în aÈ™a fel încît È™i Lenin È™i-ar face cruce în faÈ›a ei.” 

Articolele reunite în acest volum nu pot fi numite altfel decît „cronici”, deoarece surprind evenimentele în timp real. Multe dintre ele au apărut în ziarele naÈ›ioale de la BucureÈ™ti È™i ChiÈ™inău. Întîmplări precum revolta anti­co­munistă de la ChiÈ™inău, alegerile de patriarh în Rusia, scandalul în jurul paradelor gay, războiul din Georgia, dar È™i multe altele, au devenit deja istorie. Noi catastrofe È™i tragedii umane ne surprind aproape în fiecare zi. Este cu neputinÈ›ă să le urmăreÈ™ti pe toate È™i cu atît mai mult să le răspunzi pe măsură. Există totuÈ™i lucruri pe care le putem prevedea È™i le putem împiedica să se întîmple.