Această lume îşi are începutul în minune, se păstrează prin minune şi se va încheia prin minune. Orice om cugetător când se eliberează din propria agonie şi frământare, şi începe să cugete despre toate câte există şi se găsesc în jurul lui, la această concluzie ar trebuie să ajungă.

Însă mărturia cea mai vrednică de crezare şi fără nicio umbră de îndoială ne-o oferă Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu, întărită şi completată de Sfânta Tradiţie.

La oameni, bunul cel mai mare este unul singur: smerenia inimii şi amintirea zilei morţii, vre­mea în care vom ieşi goi din această mare a vieţii şi vom vedea însoţindu-ne înfierările faptelor.

Prin urmare, să străbatem largul mării acestei vieţi curaţi de întinăciune şi să dobândim drept martor al faptelor bune zidirea. Să dezlegăm nodul cel slab care ne ţine legaţi de cele prezente, să îndepărtăm inima noastră de dezmierdarea cea trecătoare, să alungăm grija de multe care ne duce la pieire, să nu ne legăm sufletul cu legături pământeşti, să dispreţuim slava care vine de la cele trecătoare de aici, să dispreţuim floarea lu­crurilor deşarte, care este ca şi vopseaua care lesne îşi pierde culoarea, să străbatem viaţa ca şi cum ne-am îndrepta spre ceruri pe aripile rugăciunii. Noi, cei care păşim pe calea vieţii, să urmărim răsplata che­mării celei de sus a lui Hristos.

Acatistul Maicii Domnului la Icoana Prodromita - Minunile Sfintei Icoane Prodromita

Acatistul si Viata Sfantului Ioan Iacob Hozevitul de la Neamt

O, preacuvioase Parinte Ioane, care cu darul lui Dumnezeu din frageda copilarie ai mers pe calea cea sfanta a desavarsirii si pentru care Preabunul si Preainduratul Dumnezeu a binevoit sa te proslavesti pe pamant si in cer, te rugam, auzi-ne si pe noi, nevrednicii si pacatosii, care indraznim sa venim cu toata evlavia si umilinta catre tine, ca sa te rogi Preabunului Dumnezeu, ca si noua sa ne ajute cu mila si cu indurarile Sale si, prin rugaciunile tale, sa mergem pe calea cea sfanta a poruncilor Lui si din toata inima sa ne silim a lucra cele bune spre folosul sufletelor noastre. Fie ca, prin mila si indurarea lui Dumnezeu si prin sfintele tale rugaciuni, sa avem si noi mila si indurare in ceasul mortii noastre si in ziua Judecatii de apoi. Amin.

Evanghelia dupa Iuda - scrierea apocrifa promovata de National Geografic - este o carte care a facut multa valva. Fara sa o citeasca, multi oameni s-au bucurat de faptul ca au aflat un motiv in plus sa stea departe de Biserica. O Biserica mincinoasa, o Biserica in care oamenii sunt tinuti departe de Adevar, nu isi are rostul. Numai ca, la un studiu atent, se poate observa ca teza principala a "Evangheliei dupa Iuda" - Ca Hristos i-ar fi marturisit marile adevaruri doar apostului Iuda, iar ceilalti ar fi ramas la un stadiu inferior de cunoastere - nu sta in picioare. Dupa ce L-a vandut pe Hristos, Iuda s-ar fi sinucis. Cand ar fi avut timp sa scrie o Evanghelie? Cum ar fi putut fi propovaidor al adevaratei credinte in Hristos un Sinucigas? Nadajduiesc ca cititorii cartii de fata vor intelege falsitatea "Evangheliei dupa Iuda".

Anecdote duhovniceşti cu părintele Ioil Ianakopoulos

Neavând atunci timp suficient din cauza altor obligaţii să scriu ceva demn de acest bărbat, achitându-mă astfel de ceea ce îi datorez acestui preacinstit prieten şi învăţător, am recurs la o soluţie de mijloc: în loc să încerc să descriu eu personalitatea importantă a acestui părinte, m-am gândit să prezint – aceasta nu cere nici timp mult, nici efort – anumite „anecdote” caracteristice din viaţa părintelui Ioil.

Le-am numit caracteristice, întrucât din ele răzbat, cu foarte mare putere, multe din cali­tă­ţi­le minunate ale acestui rar părinte: prezenţă de spirit, agerime, demnitate, hotărâre, curaj, sin­ce­ri­tate – mai ales cea spusă pe şleau -, caracter integru, conservatorism, cugetare pur ortodoxă etc. (Părintele Epifanie Theodoropoulos)

Cartea de fata, alaturi de filmul „Avva Iustin”, regizat de Nenad Ilici, vine sa ni-l infatiseze pe marele teolog, profesor, calauzitor de suflete, asa cum a fost de fapt in viata.
Pentru a intregi imaginea marelui Avva, redata prin vizionarea filmului, am inclus in prima parte a acestei prezente editii si niste „Repere biografice”.  Partea a doua a cartii cuprinde predicile sale, adresate poporului lui Dumnezeu.
Ele sunt izvorate dintr-o inalta traire filocalica, trezind in inima dorinta de a merge pe drumul pe care ne povatuieste Biserica, pe drumul sfinteniei.  Pentru a veni in intampinarea dorintei unor credinciosi de a avea si textul liturgic pentru pravila lor de rugaciune, la aceste predici am adaugat si paraclisul, acatistul si slujba Cuviosului Iustin.

Sfinţii întruchipează răspunsul omenirii la iubirea lui Dumnezeu. Şi nu reprezintă doar un răspuns personal, ci unul venit din partea întregii făpturi.
Cu adevărat, fiecare dintre noi are cinstea de a se numi „creştin” şi de a purta numele unui sfânt. Or, sfinţii ocrotitori stau în faţa lui Dumnezeu şi se roagă să nu ajungă necinstit numele lor.

Sfinţii lui Dumnezeu susţin şi cuprind întreaga creaţie în iubirea, mijlocirea, rugăciunea şi prezenţa lor reală şi mijlocitoare.
Avem binecuvântarea de a face parte din această familie nenumărată de bărbaţi, femei şi copii care au înţeles planul lui Dumnezeu. Căci Domnul a coborât,
a trăit, a propovăduit şi a murit pentru noi!
De aceea, sfinţii au răspuns cu toată inima lor şi s-au deschis cu întreaga lor minte în faţa cuvântuluiEvangheliei. Întrucât au înţeles pronia divină şi au primit vestea cea bună, au hotărât să dezrădăcineze
în ei înşişi păcatul, cauza directă a răstignirii. Dacă măcar şi un singur om de pe pământ s-ar fi abătut şi ar fi căzut de la Dumnezeu, Hristos tot ar fi venit ca să-l mântuiască cu preţul propriei Sale vieţi. Hristos
mărturiseşte adevărul acesta.

Adevarata postire este instrainarea de rele, infranarea limbii, indepartarea de manie, despartirea de pofta, de grairea de rau, de minciuna, de juruintele mincinoase.

Cuvântul „Decalog” provine din grecescul „deca” (zece) şi „logos” (cuvânt, poruncă, lege, È™tiinÈ›ă). El este alcătuit din cele zece porunci primite de către Moise pe Muntele Sinai de la ÎnsuÈ™i Dumnezeu, fiind unul dintre cele mai vechi È™i bune colecÈ›ii de legi din istorie.Decalogul are un rolul îndrumător pentru toÈ›i oamenii. Cele zece porunci sunt darul iubirii lui Dumnezeu faÈ›ă de oameni. Ele ne învaÈ›ă respectul È™i dragostea faÈ›ă de Domnul È™i Creatorul tuturor, dar È™i faÈ›ă de semenii noÈ™tri.Decalogul are două părÈ›i. În prima parte (poruncile I-IV) sunt reglementate datoriile omului faÈ›ă de Dumnezeu. În a doua parte (poruncile V-X) este reglementată buna convieÈ›uire între oameni.

In cuprinsul lor, Proloagele nu sunt altceva decat o largire si o talcuire a Calendarului, care el insusi este numai o parte din Cartea cea tainica a Vietii (Apocalipsa 3:5).  Spun numai o parte, pentru ca nu sunt pomenite toate, ci numai o mica parte din multimea fara de numar a fericitelor suflete ce au urmat cu ravna lui Hristos, au implinit Legea Lui si au mostenit Imparatia Sa cea vesnics.  Toate numele lor, stiute si nestiute de noi, sunt scrise in Cartea cereasca a Vietii, iar Calendarul nostru este doar o mica parte din acea necuprinsa Carte a Vietii, cunoscuta intru totul numai de Judecatorul cel Vesnic si Atoatestiutor.

Credinţa în existenţa lui Dumnezeu – că El este infinit de bun şi atotputernic – ne spune că El ne-a creat pentru a fi fericiţi. El este Cel Care a pus în noi setea nestăvilită de a ne îmbunătăţi şi de a dobândi fericirea. Deci trebuie să existe o altă lume, mai bună şi mai perfectă decât a noastră. Dar unde este şi cum putem ajunge la ea? Creştinismul oferă un răspuns clar la această întrebare crucială care a preocupat omenirea din timpuri imemoriale.Acesta afirmă în mod clar că există cu adevărat o altă lume, mai bună, numită Cer sau Împărăţia Cerurilor, unde locuiesc îngerii şi sufletele celor drepţi. Lumea cerească este lipsită de contradicţiile şi nedreptăţile noastre, lipsită de crimă, violenţă, boală şi moarte. Viaţa neîncetată şi armonia desăvârşită domnesc în ea. Acolo, toate fiinţele simţitoare, luminate de lumina dătătoare de viaţă a Creatorului, contemplă neîncetat frumuseţea Sa şi se bucură de nenumăratele Sale binecuvântări. Şi lumea noastră materială a fost creată de Dumnezeu pentru bine, viaţă şi fericire, dar păcatul a pervertit şi corupt totul.