Aceasta carte ni-l prezinta pe Cuviosul Irodion - "Luceafarul de la Lainici", asa cum la numit Sf. Calinic de la Cernica pe duhovnicul sau -, care nu a dorit prietesugul acestei lumi, ci, ferindu-si viata de orice intinare, a cautat doar dreptatea lui Dumnezeu.

(lipsa text)

Acest volum aduna intre copertele sale texte despre Eminescu publicate in ultimii 20 de ani. Au fost cu precadere textele care se refera la raporturile lui Eminescu cu traditia,spiritualitatea si credinta.

Cartea de fata - alcatuita in trei sectiuni (Ortodoxia Sfintei Rusii si a intregului Est Salbatic, Ortodoxia mioritica si Ortodoxia sud-dunareana), una mai ispititoare decat cealalta si toate trei distins si subtil revelatoare ale unei Ortodoxii contemporane pestrit intrupate in viul vietii si mereu hranite din adancuri de o traditie mai reavana decat pare - este, as zice, de doua ori o oglinda: a spatiului sud-est european, pe de o parte, si a scrisului reportericesc al autorului, pe de alta parte.

Fragmente din carte:

Maica Siluana:
Când ai gustat iadul în tine şi nu îl mai proiectezi pe ceilalţi, nu mai poţi să uiţi şi nu mai poţi să-L cauţi decât pe Dumnezeu şi cum uiţi să zici Doamne ajută-mă, Doamne miluieşte-mă, cum năpădeşte groaza aceea pe tine din nou şi o vezi în tine. Chiar când te uiţi la celălalt care face ceva rău, tot înlăuntrul tău o simţi.

Pentru lumea secularizată în care trăim „iadul” este un cuvânt „de groază” care face parte mai degrabă din terminologia hollywoodiană, decât a vieţii reale.

Pentru omul creştin însă, iadul este o realitate de la care, de multe ori, porneşte chiar viaţa noastră duhovnicească. Şi dacă pentru lumea secularizată „iadul” este un capăt de drum, pentru lumea creştină iadul poate fi chiar începutul unui drum a cărui continuare este, paradoxal, bucuria.

Toată lumea ştie că bucuria este darul lui Dumnezeu, dar e paradoxal felul în care l-am dobândit, cum l-am primit, căci Dumnezeu îl dă tuturor şi ne cheamă pe toţi să-l luăm.

A fost un moment în care am realizat că eu nu pot să fac nimic bun, că eu nu pot să fiu fericită, că orice aş face nu iese bine si că oricât m-aş strădui şi că oricât m-aş ambiţiona şi oricât m-aş ruga, sfârşesc prin a face ceva care mă întristează, care mă face să-mi fie ruşine, care mă face să mă simt stingherită, cel puţin în fata mea, dacă nu în faţa celorlalţi, unde să zicem că-mi făceam rost de o justificare.

Eu m-am întors în biserică târziu după ce am trăit mult şi profund în această lume, gustând din toate durerile ei, din toate deznădejdile ei, dar şi din toate bunătăţile, frumuseţile câte puţin, cât am putut, dar din toate dimensiunile creaţiei omeneşti am gustat.

Autoarea acestei carti, din propria si deloc usoara sa experienta, trecuta prin urechile acului, a inteles esentialul, pe care s-a straduit sa-l impartaseasca si altora: nici cancerul, nici vreo alta boala trupeasca nu se afla neaparat sub semnul incurabilului, ci la Dumnezeu toate sunt cu putinta.  Medicina - limitata, ca toate lucrurile omenesti - nu trebuie desconsiderata, ci complinita prin recursul cu buna incredintare la ajutoarele de Sus. Cine are urechi de auzit, sa auda!

ȘtiÈ›i că sunt minunate cuvitele care se pun în seama Sfântului Andrei, acela ca: "Am aflat pe Domnul!" È™i "Vino È™i vezi!". Și voi L-aÈ›i aflat pe Domnul! MergeÈ›i È™i spuneÈ›i È™i celorlalÈ›i să vină È™i să-L vadă cu noi sau faceÈ›i în aÈ™a fel încât să-L vadă prin noi pe Hristos, Dătătorul de ViaÈ›ă! Sărbătoarea de astăzi este sărbătoarea acelui "Vino È™i vezi!", adică a acelui "Vino, lasă tot È™i vezi ceea ce este esenÈ›ial, adică pe Hristos Domnul È™i Dumnezeul nostru."
LuaÈ›i seama că în spatele fiecăruia dintre noi, în veacul acesta, la ceasul acesta al istoriei, È™ade umbra Crucii prelungită peste noi. Și dacă nu vom È™ti să o purtăm cu credinÈ›ă, cu nădejde È™i cu dragoste, ne vom face vinovaÈ›i È™i pentru misiunea aceasta minunată a lui Andrei pe teritoriul românesc. Sigur noi suntem urmele Sfântului Apostol Andrei în sufletul strămoÈ™ilor noÈ™tri. SIgur suntem roada lacrimilor lui la ALtarul Ceresc al Tatălui.

Părintele Profesor Constantin Necula

AsistenÈ›a religioasă oferită credincioÈ™ilor, spovedania È™i împărtăÈ™irea cu Trupul È™i Sângele Domnului, nu au încetat nici o zi, cu toate acÈ›iunile de ostilitate È™i chiar agresivitate promovate de unele instituÈ›ii media, cucerite de ideologiile globaliste, progresiste È™i neomarxiste, care au lansat ideea atee È™i întunecată că oamenii s-ar putea infecta de la împărtăÈ™irea cu Trupul È™i Sângele Domnului Iisus Hristos, de la Potir È™i LinguriÈ›ă. A fost o adevărată bătălie, pe argumente, între atei È™i creÈ™tini - între slujitorii lui Hristos È™i proorocii progresiÈ™ti ai secolului XXI. Ce e val ca valul trece! Nu s-a dovedit din punct de vedere È™tinÈ›ific È™i medical că mersul la biserică, ori împărtăÈ™irea cu Trupul È™i Sângele Domnului, închinarea la icoane È™i venerarea Sfintelor MoaÈ™te ar fi surse de infectare. Dimpotrivă, sunt mijloace de întărire, de liniÈ™tire, de comuniune È™i pace È™i, în cele din urmă, de vindecare È™i izbăvire de frică È™i îngijorare.

Iustin, Episcopul MaramureÈ™ului È™i Sătmarului

Este impresionant şi astăzi să vedem cu câtă încredere aleargă creştinii, de toate vârstele şi profesiile, să-i sărute cinstitele moaşte. Şi nu doar să-i ceară ajutor pentru multele nevoi, dramatice uneori, ci mărturisindu-i şi dorinţa de a-şi îndrepta viaţa, de a imita faptele ei de milostenie, de a dobândi răbdarea ei în suferinţe, curăţia ei, râvna ei de a se ruga pentru alţii, dragostea ei nelimitată ş.a. Pentru toate acestea suntem cu toţii mângâiaţi, având simţământul că în situaţia dificilă materială şi spirituală prin care trecem noi, românii de astăzi, nu suntem, iată, singuri!... Înţelegem şi noi mai bine, credem, câte binefaceri au primit şi primesc creştinii care-i cer ajutorul astăzi. Binefaceri nu numai prin rugăciunile Sfintei Cuvioase Parascheva înaintea lui Dumnezeu, ci şi prin exemplul felului ei de a fi, în aşa fel încât chipul ei senin şi curat se proiectează pilduitor înaintea ochilor minţii noastre.

Părintele Vasile Gordon

Lucrarea de de față are o arhitectură de biserică gotică, clădită după reguli clasice.
E de remarcat și de lăudat efortul autorului de a se mișca în hățișul unei producții scrise derulate pe cel puțin două secole, în cadrul căreia, nu de puține ori, domină controversele, interpretările diferite și chiar diametral opuse, spiritul partizan și confesionalizat etc. Să remarcăm, de asemenea, aplecarea nu doar spre motivațiile creștine fundamentale, ci și spre cele islamice, în condițiile în care ținta cruciaților erau în chip natural păgânii, prigonitorii numelui lui Hristos. Se desprinde și tratarea echilibrată a raporturilor aparent armonice, dar destul de convulsionate în secret dintre taberele cruciate, marcate de câteva poluri de putere, din rândul cărora se desprind Papalitatea, Veneția și Cavalerii Occidentali.

AdmiraÈ›ia pentru monahul Efrem - acest om harnic, talentat È™i smerit - mi-a crescut în mod vizibil pe măsură ce l-am cunoscut, ce l-am descoperit. Dar, în mod particular, m-a surprins prin surâsul bonom, prin implicarea directă la "coada cratiÈ›ei", prin varietatea propunerilor culinare, prin simplitatea reÈ›etelor, prin costurile reduse de a obÈ›ine respectivele feluri de mâncare, prin timpul de execuÈ›ie scăzut.
O minune de om (e bun la desert!) care răspândeÈ™te arome, care-È™i colorează proximităÈ›ile cu pastelul combinaÈ›iilor sale culinare È™i care face mănăstirea un loc al împăcării cu semenii È™i cu lumea, în care îÈ›i doreÈ™ti să (îÈ›i) revii. Da, împăcarea se poate face È™i prin masa de obÈ™te, prin "liturghia după liturghie", prin comuniunea în jurul unui blid aburind. Mâncarea călugărească în sine, cât ar fi de bună ca gust, dacă nu are o È›âră de rugă în spate, e doar o efemeridă calorică. Rugăciunea, ca ingredient duhovnicesc, îi dezvoltă partea nebănuită, o face "hrană vie", o îmbogăÈ›eÈ™te sufleteÈ™te, o transformă în energie comunitară. Iar aici părintele Efrem este stăpânul acestei transformări, are know-how-ul respectivei tehnici culinar-duhovniceÈ™ti!
Răzvan Bucuroiu

Leacuri din Èšara Sfântă – primul ghid terapeutic de pe Pământul Sfânt

112 ceaiuri, tincturi, Siropuri, uleiuri, creme È™i alte remedii naturale pentru întreaga familie

Bonus - 10 reÈ›ete din bucătăria arabă

După ani È™i ani de peregrinări în Èšara Sfân­tă, am înÈ›eles că orice popas te luminează pe dinăuntru È™i îÈ›i întăreÈ™te sufletul. PăÈ™ind pe urmele Mântuitorului, m-am oprit dintru început în Grădina Ghetsimani, aco­lo unde adierea măslinilor în floare vindecă orice gând. Acolo Dumnezeu a rânduit să întâlnesc măicuÈ›e de la Eleon care tocmai culegeau măslinele din livadă È™i de la care am aflat cât de folositoare pot fi aceste fructe biblice.
Am cunoscut apoi oameni din toate naÈ›iile pământului, am stat la sfat cu călugări îmbunătăÈ›iÈ›i, cu mireni care mi‑au împărtăÈ™it cât de lesne poÈ›i găsi vindecarea oricărei boli doar cu ajutorul plantelor, fructelor È™i mirodeniilor care abundă în acele locuri. Pentru că toate acestea au ajuns È™i pe meleagurile noastre, m-am gândit să adun într-o carte toate tainele leacurilor aflate în popasurile mele prin Israel, Palestina È™i Iordania.
Și pentru că am poposit È™i în casele beduinilor, mi-am zis că ar fi o bucurie să le dăruiesc cititorilor noÈ™tri È™i câteva reÈ›ete sănătoase È™i foarte gustoase din bucătăria arabă. 
Mariana Borloveanu