A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

Cartea cuprinde o selectie de texte din scrisorile Sfantului Teofan Zavoratul, cu explicatii si sfaturi despre boala si moarte. Sfantul explica motivul si intelesul bolii si mortii in lumina iubirii lui Dumnezeu.

Rugăciunea în vremea bolii 

Vă simţiţi foarte slăbită şi credeţi că vă apropiaţi de ieşirea sufletului din trup. Boala aminteşte de moarte, însă nu proroceşte ceasul ei. Totuşi, de vreme ce aţi primit aducerea-aminte de moarte, nu e nepotrivit să vă pregătiţi de ea. Dat fiind că sunteţi mereu bolnavă, nu vă este greu să vă însuşiţi gândul la ieşirea din trup, după pilda Cuviosului Nicanor – şi această ieşire nu vă va lua pe neaşteptate. Fericită este pomenirea morţii; ea, împreună cu aducerea-aminte de Domnul, e temelia tare a bunei rânduieli creştineşti a duhului. 
Vă plângeţi de dumneavoastră înşivă că vă rugaţi prost şi nu vă ţineţi de nevoinţe. În această privinţă vă lămureşte Sfântul Tihon de Zadonsk, care a zis: „Ce rugăciune îi trebuie bolnavului? Mulţumire şi suspinare.“ Acestea înlocuiesc orice nevoinţă. Deci, fiţi senină! 
Nu puteţi merge la biserică din pricina bolii, aşa încât aţi rămas la pravila de chilie. Împliniţi-o după putere. Să ştiţi că pravila este de trebuinţă din pricina neputinţei noastre, nu pentru rugăciunea în sine, care se poate face şi fără pravilă... Staţi cu gândul la Liturghie – nu ca un săvârşitor, ci ca unul ce e de faţă (prin mutarea cu gândul) la Liturghia săvârşită de altul. 
Nu aveţi gânduri prea vesele în ce vă priveşte? Era în Egipt un bătrân duhovnicesc – Apollo, mi se pare... Acesta le spunea cu tărie tuturor fraţilor, şi străinilor, de asemenea: „Nouă, creştinilor, nu ni se cuvine să ne mâhnim... Să se mâhnească păgânii şi jidovii. Iar noi, cei mântuiţi de Domnul... al nostru este raiul, a noastră este împărăţia Cerurilor. Cu noi sunt Hristos, harul Sfântului Duh, Maica lui Dumnezeu, oştirile cereşti şi sfinţii toţi...“ 

În tratarea Sfântului Ioan Gură de Aur, patimile È™i virtuÈ›ile nu sunt simple instrumente retorice.  ÎnÈ›elese terapeutic, ca boală È™i sănătate, stricăciune È™i nemurire, ele reprezintă coordonate ce definesc traiectoria noastră prin această viaţă È™i punctul ei final din cea viitoare.  De cele mai multe ori ne dorim sănătatea virtuÈ›ii doar atunci când ne confruntăm cu manifestările evidente ale îmbolnăvirii fiinÈ›ei noastre.  Abia atunci înÈ›elegem tragismul condiţiei noastre de oameni căzuÈ›i È™i adevărul că Hristos este singurul dătător nemincinos al sănătăÈ›ii È™i nemuririi. 
Din imensa operă a unuia dintre cei mai mari îndrumători duhovniceÈ™ti ai tuturor timpurilor, lucrarea de faÈ›ă sintetizează o sumă de repere practice, uÈ™or de înÈ›eles È™i însuÈ™it pentru omul contemporan. 

Traducere din limba rusa de Adrian Tanasescu-Vlas 

Într-un colţ de rai din împrejurimile Kievului, numit Teofania de către mitropolitul de obârşie românească Gavriil Bănulescu, s-a nevoit unul dintre marii Cuvioşi ai Ucrainei secolului al XIX-lea. Cuviosul Bonifatie, pe care Biserica Rusă se pregăteşte să-l proslăvească în ceata Sfinţilor, a fost părintele săracilor Kievului, care îşi găseau la el întotdeauna mângâierea şi adăpostul. 
Din inima plină de dragoste dumnezeiască a acestui ascet a cărui teologie era izvorâtă nu din cărţi, ci din multa iubire pentru Dumnezeu şi făptura Lui, vă aducem, prin cartea de faţă, o comoară de sfaturi şi învăţături despre bucuria de a fi ortodox. 

Traducere din limba engleza de Anca Popescu 

Natura icoanei nu poate fi înteleasa cu ajutorul criticii de arta, dar nici cu ajutorul sentimentalismului. Formele sale se întemeiaza pe întelepciunea cuprinsa în textele teologice si liturgice ale Bisericii Ortodoxe rasaritene si sunt strâns legate de experienta vietii contemplative. Lucrarea de fata este prima de acest gen care ofera o introducere serioasa în contextul spiritual al acestei arte. 
Prin introducerea lui Uspensky în cadrul sensului si limbajului icoanelor ne împartasim într-un mod uimitor de conceptiile spirituale ale Bisericii Ortodoxe fara de a caror cunoastere nu putem întelege deloc lumea icoanei. 

Omul trebuie neapărat să se teamă de abaterea la stânga, adică spre amăgirile păcatului, şi de cea la dreapta, adică spre nevoinţele din cale-afară de aspre, şi să nu cadă în trufie; el trebuie să meargă pe calea împărătească, adică pe calea vieţii cu măsură, a nevoinţei cu măsură. Sfântul Ioan Gură de Aur ne dă o pildă potrivită: „Când povara drepţilor e prea grea, corabia lor se cufundă, iar când povara lor este cu măsură, corabia pluteşte cu bine. Cu adevărat, viaţa noastră seamănă cu plutirea unei corăbii, lumea – cu o mare, trupul – cu o corabie; sufletul este în trup ca un om în corabie, iar faptele sunt ca o încărcătură. Dacă corabia este goală, se porneşte vântul şi ea se răstoarnă în scurtă vreme. Dacă este împovărată peste măsură, este aproape de înec chiar şi atunci când nu sunt valuri şi nu e vânt – iar dacă se pornesc valurile şi vântul, se va cufunda fără întârziere. Doar încărcând cu măsură corabia vei putea pluti fără de necazuri, se va cufunda fără întârziere”. 
La fel să gândeşti şi cu privire la nevoinţe. Dacă n-ai nimic din faptele cele bune, te vei răsturna în noianul ispitelor. Dacă vei începe să ridici povară mai presus de puterile tale, curând te vor strivi istovirea sau trufia. Dacă te vei osteni şi te vei ­nevoi însă după putere, vei rămâne slobod de nenorociri. 
Să ştii: calea împărătească înseamnă nevoinţe cu măsură, viaţă cu măsură şi conştiinţă curată. Astfel, câte puţin, din virtute în virtute, vei urca la Cer ca pe o scară şi vei ajunge în Rai.
Sfântul Dimitrie al Rostovului 

Hristos este Capul Bisericii, fiii Bisericii sunt mă­dularele Lui credincioase. Deci, se cuvine nouă, dacă voim a fi adevărate mădulare ale Lui, să fim ne­despărțiți de El, uniți cu El prin credință și dragoste, și ceea ce face El să facem și noi, și unde merge El să Îl urmăm și noi, fiindcă mădularele nu sunt despărțite de capul lor, precum vedem la trupul cel material. 
Hristos este Că­lă­u­za cea credincioasă și înțeleaptă, Care pe căile acestei lumi îi călăuzește pe credincioșii Săi la Împărăția cerurilor; așadar, datori suntem să Îl urmăm, dacă nu vrem să rătăcim pe calea pierzării. Hristos este Păstorul cel bun; așadar, datori suntem să ascultăm de glasul Lui, prin care El ne cheamă în urma Sa, și să Îl urmăm: „de slujește cineva Mie, Mie să‑Mi urmeze” (Ioan 12, 26). Hristos este Învățătorul și Povățuitorul nostru, Ce ne învață și ne povățuiește la calea adevărului; așadar, datori suntem a învăța de la Dânsul ceea ce ne învață prin cu­vân­tul și prin chipul vieții Lui neprihănite, și să rămâ­nem întru cuvântul Lui, de vrem să fim ucenicii Săi. Hristos este Lumina lumii; așadar, dacă nu vrem să fim întru întuneric, datori suntem a urma acestei Lumini, ca întunericul să nu ne cuprindă. Hristos e Mirele sufletelor credincioase; așadar, credincioșii sunt datori a se lipi de El prin credință și dragoste, a face voia Lui. Hristos este Adevărul și Viața; așadar, datori suntem a ne ține de El, de nu vrem să ne înșelăm și să murim.

Sfântul Tihon din Zadonsk 

Asa cum negustorul aduna felurite marfuri din diferite tari si le aduce, si le pastreaza la el acasa, tot asa si crestinul poate sa adune din aceasta lume ganduri folositoare de suflet, sa le puna in inima lui si prin aceastea sa se zideasca sufletul sau. Crestine, de ne vom indrepta cu toata inima catre Dumnezeu, El ne va lumina cu a Lui lumina si ne va incalzi cu a Lui dragoste. Nu il poate vedea pe Dumnezeul cel vesnic sufletul bolnav de viclenie, de mandrie, de ingamfare, de iubire de sine, de iubirea acestei lumi. Numai ochii simpli si sanatosi ai sufletului Il pot vedea pe Dumnezeu. Dar si aceasta vedere tot de la Dumnezeu este, caci, fara ajutorul Lui, sufletul nu are putinta sa-l cunoasca si sa-L vada. El insa se descopera pruncilor simpli si lipsiti de rautate. "Caci ai ascuns acestea de cei intelepti si priceputi si le-ai descoperit pruncilor" (Matei 11:25).

Îndatorirea creÈ™tinului faÈ›ă de sine însuÈ™i stă în aceea ca el să nu slăbească, cu ajutorul lui Dumnezeu, în nevoinÈ›a credinÈ›ei, È™i astfel să primească mântuirea cea veÈ™nică, pe care Hristos ne‑a agonisit‑o prin moartea Sa. Că, deÈ™i credincioÈ™ii primesc în dar, numai prin har, viaÈ›a veÈ™nică, după cuvântul Scripturii: „darul lui Dumnezeu este viaÈ›a veÈ™nică întru Hristos Iisus, Domnul nostru” (Romani 6, 23), totuÈ™i se cere nevoinÈ›ă necontenită împotriva diavolului, a lumii, a trupului, care le pun piedici creÈ™tinilor È™i nu le îngăduie să ajungă la fericirea cea veÈ™nică.

Cel ce vrea să se mântuiască are nevoie de multă osteneală împotriva acestor vrăjmaÈ™i, de­oarece pe cât este de mare È™i de înalt CreÈ™­ti­nismul, pe atât de multe ispite È™i necazuri are a suferi. Drept aceea, cu ochi neadormit trebuie păzit. 

Sf. Tihon din Zadonsk

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul şi Înnoitorul lumii învechite de răutatea ­păcatului! Înnoieşte‑mă pe mine cu harul Duhului Tău Făcător de viaţă. Dă‑mi minte ca să pricep puterea mântuitoarei Tale veniri. Dă‑mi inimă ca să Te iubesc pe Tine, Iubirea cea Veşnică, Mângâierea şi Bucuria Sfinţilor. Dă‑mi ochi ca să văd neîncetat patimile Tale. Dă‑mi urechi ca să aud sfântul Tău cuvânt. Dă‑mi gură ca să grăiesc cele plăcute Ţie, de folos mie şi aproapelui. Dă‑mi picioare ca să umblu pe cărarea poruncilor Tale, şi ia de la mine, rogu‑mă, tot ce‑i al meu, dăruindu‑mi ceea ce e al Tău; ia cele vechi şi dă‑mi numai cele noi, că Tu eşti Cel ce faci toate şi fără Tine nimic nu putem face, că binecuvântat eşti în veci. Amin. 

Pe calea pe care ne-o descoperă Sfântul Tihon È™i pe care însuÈ™i ne È™i povăţuieÈ™te a călători, lucrurile din jurul nostru È™i întâmplările cotidiene pot să depăÈ™ească banalul lor previzibil, plictisitor È™i aducător de uzură È™i de moarte sufletească, făcându-ni-se, dimpotrivă, izvor de viaţă È™i strădanie pentru a cuprinde în duhul nostru lumea cea de taină a cuvintelor dumnezeieÈ™ti din făpturi. 
Deoarece tâlcuirile pe care Sfântul Tihon le cuprinde în cele 146 de pilde sunt cu prisosinţă practice – fiind o adevărată È™coală duhovnicească –, s-a alcătuit un indice al lucrurilor, al însuÈ™irilor È™i al întâmplărilor descrise, tocmai pentru ca această carte să fie mai uÈ™or de întrebuinţat ori de câte ori va cere nevoia lăuntrică a fiecăruia. 
Pentru o mai bună apropiere de taina È™i de viaţa Sfântului Tihon,în acest volum au fost cuprinse atât viaţa, cât È™i acatistul acestui mare Ierarh al Bisericii lui Hristos, prin ale cărui sfinte moaÈ™te s-au săvârÈ™it multe minuni. Prin osteneală duhovnicească È™i dobândirea statornică a harului Duhului Sfânt, încă din această viaţă pământească Preasfinţitul Tihon a intrat în ceata celor limpezi cu inima È™i senini cu mintea. 
Fie ca, pentru rugăciunile È™i mijlocirile Sfântului Ierarh Tihon, să ne învrednicim È™i noi prin pocăinţă a vedea cu inimă curată raza strălucirii celei de Sus, tăinuită de Cuvântul Tatălui în cuvintele DumnezeieÈ™ti din făpturi. 

Traducere din limba rusă de Olga Bersan 
Ediţie îngrijită È™i cuvânt înainte de L. S. Desartovici 

Anul aparitiei 2011