Intr-o seara - sunt doua mii de ani de atunci - trei astronomi din Persia observa pe cer o stea noua, alba si stralucitoare, cum nu mai vazusera niciodata.  Pe loc inteleg ca este un semn ceresc, care vesteste nasterea unui mare rege.  A doua zi in zori pregatesc daruri, le incarca pe camile si pornesc spre necunoscut, incotro ii va duce steaua.  Se anunta o calatorie iesita din comun...

Un om avea doi fii.  Si a zis cel mai tânăr dintre ei tatalui sau: Tata, da-mi partea ce mi se cuvine din avere.  Asa incepe cea mai frumoasa parabola pe care a rostit-o Mantuitorul.  In fata fiului se deschide o viata noua, intr-o tara indepartata, plina de promisiuni de fericire. Tatal insa nu inceteaza sa spere ca mezinului ii va veni intr-o zi mintea la cap si se va intoarce acolo unde este iubit.  Nu trece zi sa nu se uite lung in zare, parandu-i-se ca il vede venind, asa cum l-a vazut plecand.  Sa fie oare asteptarea lui zadarnica?

Acum multe sute de ani, pe campurile din jurul satului Betleem, un copil de vreo zece ani pastea turmele de oi ale tatalui sau.  Il chema David, era frumusel, blond, curajos si canta minunat la lira, desi nu il invatase nimeni.  Intr-o buna zi, soseste in sat batranul prooroc Samuel, care, fara sa ii spuna altceva, il unge pe cap cu ulei parfumat.  Sa fie oare semnul ca va  fi rege?  Dar cum ar putea un ciobanas ca el sa ii ia locul temutului Saul, stapanul tarii? Poate lira sa-i fie de folos...

Chipul Sfintei Paraschiva, din icoana cea veche a bunicii, ii fascineaza pe Cristofor si Veronica.  Cand bunica deapana povestea, livada bunicilor ramane departe in urma, iar Cristofor si Veronica sunt, cat ai clipi, alaturi de Sfanta Paraschiva la portile Constantinopolului ori ale Ierusalimului.  Dar miezul povestii le descopera copiilor ca drumul sfintei duce nu inspre cetati minunate, ci inspre bunatati nebanuite.

Cristofor si Veronica patrund in lumea tainica a icoanei Sfantului Nicolae si descopera frumusetea sfinteniei, calauziti de bunicul Nichifor, iconarul.  Dincolo de text si ilustratii, veti drumeti inspre Bine si Frumos.

Dumnezeu pe toate le-a făcut „bune foarte” (Facerea 1, 31). Pe toate le-a făcut gingaÈ™e, frumoase, în armonie. Chiar È™i fiarele cele mai înfricoÈ™ătoare la arătare, la început, erau È™i ele blânde È™i smerite. Omul, „nepricepând”, a antrenat însă, în căderea sa È™i creaÈ›ia, iar de atunci „toată făptura împreună suspină şi împreună are dureri până acum” (Epistola către Romani 8, 22). Conflict în loc de armonie È™i sălbăticie în loc de gingăÈ™ie, frică È™i durere în loc de bucurie. Slavă lui Dumnezeu însă, că nu ne-a lăsat într-o astfel de lume, ci trimiÈ›ând pe Fiul Său, ne-a deschis prin Cruce, calea către răscumpărare. Și, pentru toÈ›i cei care-i vor urma lui Hristos, răscumpărarea lucrează nu doar asupra oamenilor, ci È™i asupra întregii creaÈ›ii. Pilda vieÈ›ii Sfântului Gherasim È™i a „ucenicului” său, leul Iordan, scrisă cu un frumos talent de povestitor în ediÈ›ia de faÈ›ă, este revelatorie în acest sens. Pentru că omul nu sfinÈ›eÈ™te doar locul, dacă vieÈ›uieÈ™te întru Hristos, ci È™i „toată făptura” creată de Dumnezeu

Nu numai noi, ci intreaga lume ortodoxa isi marturiseste in zilele noastre aceeasi credinta si aceeasi evlavie fata de Sfanta intregii Ortodoxii si asteapta de la ea puterea data candva celor adunati langa racla sa, in 1642: puterea de a face din Ortodoxie si din solidaritatea ortodoxa aluatul unei lumi pentru care ziua de maine sa nu mai apara la orizont ca o gaura neagra, capabila sa inghita totul.  In felul acesta incepatorul rautatii va fi inca o data invins de catre aceea care a primit de la Dumnezeu aceasta nemarginita putere si aceasta suprema misiune, precum si de catre cei ce cu credinta i se roaga ei si Maicii Domnului: Din valul ce ne bantuie, inalta-ne, ne mantuie.

Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului Eu sunt cu voi si nimeni impotriva voastra este una dintre cele mai noi icoane facatoare de minuni ale Bisericii Ortodoxe.  Pictata la Manastirea Leusino, icoana fost daruita de catre egumena Taisia Sfantului Ioan de Kronstadt.  Prin aceasta icoana Nascatoarea de Dumnezeu a savarsit o multime de minuni, chiar si o inviere din morti.  Multa vreme ascunsa, ea a devenit astazi cunoscuta de la un capat al lumii la celalalt.  Prin ea, Preacinstita Nascatoare de Dumnezeu ii incurajeaza pe credinciosi, ii mangaie pe cei intristati, ii sprijina pe cei cazuti, ii tamaduieste pe cei bolnavi si intoarce la credinta pe cei ce ratacesc departe de Dumnezeu.  Milostiva Mijlocitoare se arata prin icoana sa ca o blanda mangaietoare si ca o puternica incurajatoare, spunand lumii: Nu te teme, turma mica!  Eu sunt cu voi si nimeni impotriva voastra!

CălăuziÈ›i de adolescentul Dimitrie, păÈ™im pe firul narativ ce ne conduce, surprinzător, spre Tărâmul de Dincolo. Întâmplările prin care trece Dima, înaripat de dragostea profundă pentru aleasa inimii sale, Marinka, È™i întrupările Binelui È™i ale maleficului sunt atât de vii, de sugestive, încât cititorul parcurge febril paginile, iar la capăt – cum se întâmplă cu toate cărÈ›ile scrise cu măiestrie – regretă că povestea a ajuns la sfârÈ™it.

Deschizând acest roman al părintelui Alexandru Torik, tinerii vor afla multe lucruri, esenÈ›iale, despre credinÈ›a ortodoxă: cât de folositoare este rugăciunea în situaÈ›iile primejdioase, cum ne apără semnul Sfintei Cruci de prezenÈ›a È™i de uneltirile duhurilor malefice, cât de important este pentru mântuire să conÈ™tientizăm că Dumnezeu ne‑a dăruit un Vestitor, un înger păzitor, care ne poate însoÈ›i cu succes spre Raiul cel de necuprins în cuvinte. ÎnvăÈ›ăm sau ne reamintim că dragostea adevărată are un preÈ›: sacrificiul. Iubim atât cât jertfim – o învăÈ›ătură binevenită la orice vârstă.

Romanul ne îndeamnă la meditaÈ›ie. EsenÈ›a sa, sâmburele din care a crescut arborescent întreaga poveste, este învăÈ›ătura Mântuitorului: acolo unde este comoara noastră, acolo va fi È™i inima noastră. De noi depinde: ne vom strânge comori, aici, jos, pe pământ sau acolo, în tării, în veÈ™nicie?

Èšara aceasta e mică, e nouă, dar e o È›ară care mi-e dragă. Îmi trebuie ca È™i altora să le fie dragă; de aceea ascultaÈ›i câteva cuvinte despre dânsa. ÎngăduiÈ›i-mă să zugrăvesc câteva icoane, să fac câteva schiÈ›e aÈ™a cum le-am văzut cu ochii întâi, apoi cu inima.

N-am să mă apuc a povesti de aÈ™ezămintele È›ării mele, de politica ei, de nume cunoscute lumii întregi. AlÈ›ii au făcut aceasta cu mai multă pricepere decât aÈ™ fi putut. Îmi trebuie numai să vorbesc de sufletul ei, de atmosfera ei, de È›ăranii È™i ostaÈ™ii ei, de lucruri care m-au făcut să iubesc È›ara aceasta, care au făcut ca inima mea să bată odată cu inima ei.

Aceasta carte, tradusa acum pentru prima oara in limba romana, a fost scrisa la Bucuresti,in anul 1805, de catre Episcopul Sofronie de Vrata - canonizat de Biserica Bulgara in 1964- refugiat pe atunci la nord de Dunare. Mai multi istorici, dar si cateca arghiografii mai vechi, sunt de parere ca episcopul bulgar a fost cel caere la hirotonit ierodiacon pe Sfantul Calinic de la Cernica. Sofronie de Vrata afost, dupa unii cercetatori romani si bulgari vituitor o vreme la Manastirea Marcuta, iar mai apoi egumen al Manastirii Mihai Voda - ambele din Bucuresti. A trecut la cele vesnice in 1813, fiind inmormantat in biserica metocului Manastirii Cotroceni, din incinta hanului Serban Voda - astazi disparut.

Marele ierarh si cartura a trait intr-o perioada de nedreptati fara seaman, fiind umilit, batjocorit in fel si chip, stramtorat si asuprit din toate partile. Cununa sfinteniei sale avea sa fie impletita insa tocmai dinaceste impilari si stramtorari ale "pacatosului Sofronie", cum obisnuia sa-si spuna, toate descrise cu o adanca sinceritate si smerenie in paginile acestei carti.

CUPRINS

Nerecunoştinţă

Lupta pentru existenţă

Pomenirea celui drept

Ajutorul la Dumnezeu

Căsătorie

Învăţător

Cântecele învăţătorului

Discernământ

Dreptate

Accident şi harul lui Dumnezeu

Părăsirea soţului

Crima unui tânăr

Răzbunare

Avort

Intervenţia lui Dumnezeu

Episcop

Păstorul cel bun

Recunoştinţă

Binecuvântarea mamei

Moarte

Doctor

Preot

Preoţi

Simplitate

Cuvântul lui Dumnezeu

Melancolie

Pocăinţă

Mamă

Ura între fraţi

Singurătate

Mănăstire

Familie

Vederea lui Hristos

Orfani

Droguri.

Tovărăşii (rele)

Tată

Ispită

Credinţă

Pronia lui Dumnezeu

Rugăciune

Mită

Severitate faţă de părinţi

Studii

Afecţiune

Soţi

Peţire

Cinste

Nădejde

Invidie

Prietenie

Ospitalitate

Îndelungă vorbire

Joc de cărţi