Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” de­spre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Dacă în vremurile noastre – vremuri de sărăcie, de foamete şi de întunecare duhovnicească – mai sunt monahi ce au cât de cât dreaptă socotinţă duhovnicească adevărată, ei sunt aceia, foarte puţini la număr, care, fiind luminaţi cu rugăciunea minţii, şi‑au cunoscut amănunţit patimile, au cunoscut amănunţit lucrările duhurilor viclene şi, în fine, lucrarea Dumnezeiescului Duh, care începe prin revărsarea în sufletul omenesc a sfinţitei păci celei în Hristos – iar cine nu şi‑a văzut, în lumina rugăciunii minţii, patimile sale, cine n‑a cunoscut lucrările duhurilor necurate şi n‑a gustat din pacea lui Hristos, care adună laolaltă mintea, sufletul şi trupul, acela nici nu are idee despre dreapta socotinţă duhovnicească, chiar dacă, amăgit de slava deşartă, i se pare că o are... 
Vrei să simţi uşurare de patimile care te luptă? Vrei să afli umilinţă în chilia ta, umilinţă fără de care gândul, răpit de vântul sălbatic ca o corabie fără ancoră, goneşte pe valurile închipuirii şi este aruncat în adâncul trândăvirii? Vrei să vezi lumină din Lumină? Vrei să guşti dragoste care iese din Dragoste şi duce la Dragostea veşnică? Ia gândul tău şi aruncă‑l la picioarele fraţilor şi surorilor, fără să faci deosebire între răi şi buni; spune‑i gândului tău şi repetă‑i cât mai des, ca din gând să se nască şi simţământul: „Aceştia sunt nişte îngeri ai lui Dumnezeu, numai eu mă asemăn diavolului prin păcat şi întunecare”. 

Scriitoarea Amelia Sophia Le Feuvre (1861-1929) s-a născut la Londra, în anul 1861. Multe dintre cărțile ei sunt dedicate copiilor, fiind impregnate cu principiile creștine care stau la temelia unei educații în spiritul credinței. Pe nesimțite, prin intermediul unor povestiri frumoase și atrăgătoare, copiii sunt familiarizați cu cele mai importante idei și noțiuni, de care nu se vor despărți mai târziu niciodată.
Cartea de față ne propune cea mai frumoasă istorisire din lume – aceea a vieții Mântuitorului, rezumând episoadele majore relatate de Sfintele Evanghelii și reformulând în cuvinte la îndemână și accesibile conținutul câtorva parabole. Este, așadar, o carte care nu ar trebui să lipsească din mica bibliotecă a copiilor, ca o introducere la lectura de mai târziu a textului biblic.
***
Vă ofer această povestire în cuvinte cât mai simple a vieții pă­mân­tești a Mân­tu­i­torului, în speranța că i‑ar putea captiva și pe cei mici. Am încercat să o scriu așa cum mi‑ar plăcea să li se citească unor copii la vârsta de patru-cinci ani sau mai mari. 
De aceea, nu am insistat prea mult asupra con­­ținutului doctrinar al învățăturilor Domnului, ci I-am redat pur și simplu cuvintele, povestind câteva dintre pildele pe care copiii le pot înțelege cu ușurință.
M‑am străduit să descriu viața Mântuitorului pe înțelesul tu­turor. Desigur, cel care o citește copi­ilor poate adăuga și alte lucruri. Speranța mea este că, istorisindu-le celor mici viețuirea pământească a lui Iisus, El va fi mai bine înțeles și mai iubit de cei care I‑au fost la rândul lor atât de dragi.
Amy Le Feuvre

Nemurirea înalÈ›ă mintea deasupra celor pământeÈ™ti, dând naÈ™tere gândurilor È™i faptelor măreÈ›e, simÈ›ăminte­lor nobile. Din nemurire odrăsleÈ™te acea încredinÈ›are tainică ce îi vorbeÈ™te omului de veÈ™nicie È™i de viaÈ›a de după moarte, făcându-l să le jertfească pe cele prezente È™i văzute pentru cele viitoare È™i nevăzute. Nemurirea îl îndeamnă pe om să iubească binele È™i să respingă răul, insuflându-i nevoia – niciodată îndestulată – de desăvârÈ™ire.
Ea îi aduce mângâiere celui în suferinÈ›ă È™i varsă bal­sa­mul alinării pe rănile inimilor prigonite; rodeÈ™te răb­darea, stăruinÈ›a, pacea sufletească, seninătatea inimii, alungă deznădejdea, făcând loc nădejdii, întăreÈ™te credinÈ›a în ajutorul dumnezeiesc È™i risipeÈ™te norii întristărilor din sufletul È™i inima omului.
Nemurirea sufletului duce la adevărata fericire, pe când pierderea credinÈ›ei în ea înseamnă distrugerea tuturor È™i ni­micirea umanităÈ›ii.
Sfântul Nectarie din Eghina

EdiÈ›ia de faÈ›ă reproduce partea a III-a din volumul Sfântului Nectarie din Eghina, "Un portret al omului", apărut la Editurile Sophia È™i Metafraze în anul 2015.

Am pornit în alcătuirea acestei cărţi cu gândul că viaţa noastră şi împrejurările de fiecare zi sunt pline de o neîncetată noutate, pe care, dacă ne dorim, putem să o întâmpinăm cu prospeţime şi uimire. Aceasta e una dintre căile prin care ne putem ancora viaţa în „prezent", în inefabila clipă a lui „acum", întru care putem sta înaintea Celui Care a mărturisit despre Sine: „Eu sunt Cel Ce sunt" (Ieşirea 3, 14). Trecutul e trecut şi a trecut. Viitorul e viitor şi nu a venit. Doar „aici" şi „acum" rămân pentru a ne trece în vecii vecilor. Astfel, pentru noi viaţa devine fascinantă, un nesecat izvor de prospeţime şi uimire, tocmai pentru că Dumnezeu Se sălăşluieşte în „aici" şi „acum". În oricare „aici". În oricare „acum". În oricare „noi".

Cartea de faţă reprezintă o culegere de poveţe ale multor sfinţi vechi şi noi, învăţători ai întregii lumi şi stareţi cu viaţă îngerească, din care poate primi mare folos orice creştin, dar mai ales începătorul ce vrea să înţeleagă limpede, dintr-o sursă sigură, temeiurile mântuitoare ale vieţii creştine. De la cei trei mari ierarhi din vechime până la Serafim din Sarov, Teofan Zăvorâtul şi stareţii de la Optina, ea aşterne o cărare nerătăcită spre mântuire, alcătuită din înţelepciunea a două mii de ani de trăire şi nevoinţă adevărate, deschide înaintea cititorilor o şcoală a Ortodoxiei unde fiecare va găsi, negreşit, ceva spre folosul său.

Pe calea pe care ne-o descoperă Sfântul Tihon È™i pe care însuÈ™i ne È™i povăţuieÈ™te a călători, lucrurile din jurul nostru È™i întâmplările cotidiene pot să depăÈ™ească banalul lor previzibil, plictisitor È™i aducător de uzură È™i de moarte sufletească, făcându-ni-se, dimpotrivă, izvor de viaţă È™i strădanie pentru a cuprinde în duhul nostru lumea cea de taină a cuvintelor dumnezeieÈ™ti din făpturi. 
Deoarece tâlcuirile pe care Sfântul Tihon le cuprinde în cele 146 de pilde sunt cu prisosinţă practice – fiind o adevărată È™coală duhovnicească –, s-a alcătuit un indice al lucrurilor, al însuÈ™irilor È™i al întâmplărilor descrise, tocmai pentru ca această carte să fie mai uÈ™or de întrebuinţat ori de câte ori va cere nevoia lăuntrică a fiecăruia. 
Pentru o mai bună apropiere de taina È™i de viaţa Sfântului Tihon,în acest volum au fost cuprinse atât viaţa, cât È™i acatistul acestui mare Ierarh al Bisericii lui Hristos, prin ale cărui sfinte moaÈ™te s-au săvârÈ™it multe minuni. Prin osteneală duhovnicească È™i dobândirea statornică a harului Duhului Sfânt, încă din această viaţă pământească Preasfinţitul Tihon a intrat în ceata celor limpezi cu inima È™i senini cu mintea. 
Fie ca, pentru rugăciunile È™i mijlocirile Sfântului Ierarh Tihon, să ne învrednicim È™i noi prin pocăinţă a vedea cu inimă curată raza strălucirii celei de Sus, tăinuită de Cuvântul Tatălui în cuvintele DumnezeieÈ™ti din făpturi. 

Traducere din limba rusă de Olga Bersan 
Ediţie îngrijită È™i cuvânt înainte de L. S. Desartovici 

Anul aparitiei 2011