Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

Cartea de fata doreste sa aduca marturie scrisa despre o mica parte dintre Sfintii care au stralucit in lume de la Pogorarea Duhului Sfant si pana in zilele noastre. Sunt cuprinse aici multe fapte pilduitoare si minuni ale lui Dumnezeu, ale Maicii Domnului si ale multora dintre Sfinti.

Toate istorisirile au fost invesmantate cu una sau mai multe ilustratii ale faptelor. In zilele pe care le traim, cand multe din cele ce ne incaonjoara ne vatama si vederea si mintea, ilustratiile acestei carti vor putea mijloci cititorilor-privitorilor o oarecare luminare launtrica si o samanta de arvuna duhovniceasca.

Cuvintele si faptele ce alcatuies aceasta carte au fost culese din multimea cartilor de suflet folositoare ale Bisericii. Pe alocuri istorisirile au fost indreptate in asa fel incat sa fie mai pe intelesul si la indemana copiilor.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” de­spre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Hristoase Preadulce, Iisuse al meu Atotbune, plineÈ™te‑mi, rogu‑mă, inima de dragostea Ta nestinsă È™i de pomenirea Ta necontenită ca să ard în dulceaÈ›a iubirii Tale asemenea unei flăcări aprinse pe care mulÈ›ime de ape n‑o va putea stinge.

Mântuitorule, Ziditorule, al tuturor Luminătorule, ridică‑mă, trezeÈ™te‑mă spre frica de Tine; dă‑mi a Te‑ndrăgi, pregustând din a Ta iubire, dă‑mi aripi spre a mă înălÈ›a, în zbor, la nepătimire.

Alături de Ora 25, Nemuritorii de la Agapia e una dintre capodoperele scriitorului‑sacerdot ­Constantin Virgil Gheorghiu (1916‑1992). Cartea – la prima ve­de­­­re cu tramă poliÈ›istă – are mai degrabă o miză so­cia­lă sub raportul pro­ble­maticii abordate, cu profunde implicaÈ›ii reli­gioase. UrmaÈ™ii Nemuritorilor din CarpaÈ›i, în plin veac XX, trăind un creÈ™tinism popular, prefac na­­ra­È›iunea într‑o cuprinzătoare apologie a Ortodoxiei româneÈ™ti de astăzi.
Sub pana măiastră a lui Gheorghiu, lumea Adevă­rului È™i DreptăÈ›ii, sub imperiul grelei poveri a Istoriei, nu e dis­­pusă nicicum să facă vreun compromis cu veacul de acum, lucrând spre mântuirea unui întreg neam. 
Neîntrecutul scriitor al exilului românesc – ale cărui opere sunt traduse astăzi în aproape toate limbile pământului – ne propune, prin fresca de faÈ›ă, o adevărată carte a regăsirii de sine la cumpănă de milenii.

Sfântul Ioan Rusul a fost un om simplu, cu inima deschisă către Dumnezeu È™i semeni, È™i către întreaga făptură, iar dragostea dumnezeiască ce i-a umplut sufletul l-a proslăvit întru îndelunga sa răbdare È™i iubire de osteneală. AÈ™a se face că astăzi el îi cuprinde È™i îi îmbrăÈ›iÈ™ează în rugăciunile sale pe toÈ›i cei care îÈ™i îndreaptă inima spre el, făcându-li-se întâmpinare dătătoare de nădejde, sănătate È™i dragoste tuturor celor apăsaÈ›i de poverile vieÈ›uirii pe acest pământ.

Sfinte Ioane, primeÈ™te întru blândeÈ›ea ta dumnezeiască toate frământările, durerile È™i sfâÈ™ierile noastre lăuntrice È™i, unindu-ne cu Crucea Mântuitorului, tămăduieÈ™te-ne mulÈ›imea neputinÈ›elor sufleteÈ™ti È™i trupeÈ™ti, dăruindu-ne luminarea cea sfântă a minÈ›ii È™i a inimii ca, astfel împuternicindu-ne în trecerea prin pătimirile veacului acesta, să rămânem nedespărÈ›iÈ›i de Hristos Dumnezeu È™i, biruind cu El moartea noastră lăuntrică, să ne învrednicim a-L vedea veÈ™nic întru strălucirea cea minunată a dragostei Sale.

Trei sfinÈ›i tămăduitori – trei ­doctori fără de arginÈ›i, ajutători È™i în bolile tru­pului, È™i în neputinÈ›ele sufletului – ies întru întâmpinarea celui a cărui nădejde este la Dumnezeu, spre a-i descoperi ajutorul haric.

Acatistele È™i canoanele închinate celor trei CuvioÈ™i vor lumina minÈ›ile È™i inimile credincioÈ™ilor, făcând să se pogoare ajutorul de Sus asupra celor ce le citesc cu evlavie.

Cartea de faÈ›ă Din Manhattan în Sfântul Munte este o poveste reală, plină de viaÈ›ă È™i adevăr, care, asemenea unui sinaxar modern, ne înfăÈ›iÈ™ează treptele unei convertiri – nu de la necredinÈ›ă la credinÈ›ă, ci de la viaÈ›a lumească la descoperirea lăuntrică. Un tânăr, dând ascultare chemării din adâncul inimii sale, părăseÈ™te centrul împărăÈ›iei pământeÈ™ti – Manhattan‑ul – spre a locui în anticamera Raiului – Sfântul Munte. O poveste de viaÈ›ă pe care fie­care dintre noi o parcurge prin lectura acestei cărÈ›i, al cărei mesaj e simplu: învaÈ›ă să‑ți gestionezi viaÈ›a, învaÈ›ă să‑ți gestionezi veÈ™nicia!

* * *

ViaÈ›a este imprevizibilă. Nu este dreaptă, nici netedă. Cădem cu uÈ™urinÈ›ă, ne încovoiem, suntem târâÈ›i, ne entuziasmăm, capitulăm. Ceea ce este important È™i ceea ce ni se cere în fiecare caz este să fim în stare să ne ridicăm, să stăm iarăÈ™i drepÈ›i. Căderea nu este sfârÈ™itul. Este prilejul învierii noastre.

* * *

Am cerut de la Dumnezeu să‑mi dea putere, È™i mi‑a dat greutăÈ›i pe care să mă străduiesc să le depăÈ™esc.
Am cerut înÈ›elepciune, È™i mi‑a dat probleme pe care să învăÈ› să le rezolv.
Am cerut bunăstare, È™i mi‑a dat minte È™i capacitatea de a munci.
Am cerut bucurii, È™i mi‑a dat prilejuri pe care să le valorific.
Am cerut curaj, È™i mi‑a dat primejdii prin care să trec.
Am cerut dragoste, È™i mi‑a dat oameni cu gre­u­tăÈ›i pe care să‑i ajut.
Primim ceea ce ne este cu adevărat de trebuinÈ›ă, È™i nu ceea ce cerem.
Thodoris Spiliotis

Sfântul Luca al Crimeii este viu. Aceasta e mărturia unor oameni care au simÈ›it ocrotirea, liniÈ™tea, bucuria sfinÈ›ilor lui Dumnezeu È™i mai ales ale Sfântului Luca al Crimeii. Aceasta este puterea de Sus, dătătoare de curaj, dăruită tuturor celor ce cu credinţă trec prin nenumărate încercări. Care învaÈ›ă că minunea nu poate avea loc decât dacă cineva se face părtaÈ™ durerii, suferinÈ›ei aproapelui întru iubirea lui Hristos.
„MulÈ›umită acestei încercări am învăÈ›at multe È™i, mai ales, să‑L iubesc pe Dumnezeu, să mă rog cu adevărat, cu credinÈ›ă È™i străpungere de inimă È™i să nădăjduiesc (ceva ce uitasem înainte de a mă îmbolnăvi, când le vedeam pe toate în negru, zadarnice, fără rost, când mă împotriveam continuu căii Sale È™i renunÈ›asem la propria viaÈ›ă). 
De atunci am început să preÈ›uiesc din nou viaÈ›a. ­Cuprins de dragoste faÈ›ă de Sfântul Luca, i‑am citit viaÈ›a, minunile, m‑am dus în pelerinaj la bisericile închinate lui È™i mi l‑am luat ca pildă, mulÈ›umită vieÈ›uirii sale virtuoase, pline de dăruire, iubire, jertfă, tăgăduire de sine, răbdare È™i rugăciune. AÈ™adar, Îi aduc mulÈ›umire lui Dumnezeu, Care prin mijlocirea sfinÈ›ilor Săi ne dă nouă, nevrednicilor, vindecarea sufletelor È™i trupurilor ori de câte ori I‑o cerem.”

În anii de acum te‑ai arătat credincioÈ™ilor, Sfinte Luca, 
neostoită mângâiere È™i negrăită; 
drept aceea, nu înceta, Sfinte, ca cel ce ai îndrăznire în Ceruri, aleasa ta purtare de grijă s‑o reverÈ™i asupra celor ce te cheamă 
în a lor smerită rugă cu sfântă È™i dreaptă dorire.