Teologia post‑patristica si experienta bisericeasca a Sfintilor Parinti

Format: 17x24 cm
ISBN: 978-973-136-677-7
Status: in stoc

Teologia post‑patristica si experienta bisericeasca a Sfintilor Parinti

Colectia: Alte carti
Autor:
Editura: Sophia
Numar de pagini: 240

Experiența vederii lui Dumnezeu (θεοπτία) de către Sfinți, tradiția isihastă È™i filocalică, precum È™i cultul Bisericii nu sunt în acord cu concepțiile teologiei post‑patristice, care discreditează cele trei dimensiuni ale vieții bisericeÈ™ti – experiența vederii, isihasmul È™i cultul – È™i, în esență, nu fac altceva decât să protestantizeze teologia ortodoxă. 

Teologia post‑patristică aspiră să tâlcuiască Scripturile folosind ca instrument rațiunea, închipuirea È™i gândirea speculativă, iar nu inima. Vrea dumnezeiasca Euharistie fără arderea inimii, fără Rugăciunea inimii, se referă la „on­tologia persoanei”, iar nu la urcuÈ™ul omului de la după chip la după asemănare, adică la îndumnezeire. Vorbeşte despre întâi‑stătătorul adunării euharistice, iar nu despre proroc, vorbeşte despre Învierea lui Hristos fără trăirea tainei Răstignirii, care reprezintă tradiţia isihastă de nevoință. Aspiră să răspundă la subiectele pe care le lansează cultura contemporană şi nu se referă la biruința lui Hristos, la biruința creÈ™tinului prin puterea lui Hristos împotriva diavolului, a stricăciunii şi a morții. Se preocupă de lume, şi nu de transfigurarea omului, vorbeşte de estetică şi artă şi trece cu vederea asceza rânduită de Părinți. Doreşte să primească răspunsuri la întrebări ale culturii contemporane şi nu se interesează de împărtăÈ™irea omului de slava tainei Crucii şi a Învierii lui Hristos. 

Aceasta este problema teologiei post‑patristice È™i a oricărei alte teologii care nu este bisericească. 

Mitropolitul Ierótheos 
al Nafpaktosului È™i Sfântului Vlasie

Pret: 40.00 LEI   
  Cumpara


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

    • Dacă în vremurile noastre – vremuri de sărăcie, de foamete şi de întunecare duhovnicească – mai sunt monahi ce au cât de cât dreaptă socotinţă duhovnicească adevărată, ei sunt aceia, foarte puţini la număr, care, fiind luminaţi cu rugăciunea minţii, şi‑au cunoscut amănunţit patimile, au cunoscut amănunţit lucrările duhurilor viclene şi, în fine, lucrarea Dumnezeiescului Duh, care începe prin revărsarea în sufletul omenesc a sfinţitei păci celei în Hristos – iar cine nu şi‑a văzut, în lumina rugăciunii minţii, patimile sale, cine n‑a cunoscut lucrările duhurilor necurate şi n‑a gustat din pacea lui Hristos, care adună laolaltă mintea, sufletul şi trupul, acela nici nu are idee despre dreapta socotinţă duhovnicească, chiar dacă, amăgit de slava deşartă, i se pare că o are... 
      Vrei să simţi uşurare de patimile care te luptă? Vrei să afli umilinţă în chilia ta, umilinţă fără de care gândul, răpit de vântul sălbatic ca o corabie fără ancoră, goneşte pe valurile închipuirii şi este aruncat în adâncul trândăvirii? Vrei să vezi lumină din Lumină? Vrei să guşti dragoste care iese din Dragoste şi duce la Dragostea veşnică? Ia gândul tău şi aruncă‑l la picioarele fraţilor şi surorilor, fără să faci deosebire între răi şi buni; spune‑i gândului tău şi repetă‑i cât mai des, ca din gând să se nască şi simţământul: „Aceştia sunt nişte îngeri ai lui Dumnezeu, numai eu mă asemăn diavolului prin păcat şi întunecare”. 

Volume apartinand de la aceeasi editura

    • Copiii noÈ™tri, odată cu intrarea în această lume, se află cu adevărat în primejdia de a urma una dintre aceste căi greÈ™ite: fie nu se împotrivesc lumii È™i, acceptând valorile ei false, rămân în aparenÈ›ă creÈ™tini, îndărătul unei „măÈ™ti” a bunei credinÈ›e, fie, dimpotrivă, se separă de aceasta într-un fel de „ghetou ortodox”, luând o poziÈ›ie ostilă faÈ›ă de tot ce îi înconjoară. In general, ne stabilim singuri astfel de obiective: ori ne străduim să‑i adaptăm pe copii la această lume cu orice preÈ›, ori, dimpotrivă, îi facem incapabili să se adapteze, încât ajung să simtă teamă faÈ›ă de lume sau dispreÈ› şi superioritate faÈ›ă de cei ce nu fac parte din comunitatea lor. Aceste atitudini sunt distructive. Trebuie să ne dăm seama că scopul educaţiei creştine nu poate fi decât unul singur: cel de a pregăti pentru Hristos mădulare vii ale Bisericii. Aici apare problema noastră cea mai dureroasă: cum să facem în aşa fel încât copiii noştri, ieşind în societate, să rămână creştini adevăraÈ›i.
      Preot Alexei Uminski
      Aceasta carte, ca un rezultat al reunirii binecuvântate dintre experienţa duhovnicilor ortodocşi şi ştiinţa psihologică şi pedagogică modernă, vă oferă explicaţii şi răspunsuri privitoare la unele dintre problemele fundamentale ale educaţiei. În ea sunt tratate, accesibil şi limpede, „puncte nevralgice” cum ar fi: integrarea copiilor în lumea secularizată, formarea autenticei religiozităţi, agresivitatea copiilor, relaţia lor cu duhovnicul, problema pedepsei, controlul parental, dezvoltarea corectă a copiilor în primii ani de viaţă.

    • De câte ori, iubite cititorule, mic sau mai mare, nu te-ai aflat în clipe de cumpănă, de îndoială È™i încercare? De câte ori nu te-a copleÈ™it tristeÈ›ea din diferite motive, unele serioase, altele mai puÈ›in? Nici nu mai contează, ajunge că È›i-au întunecat privirea È™i È›i-au răpit zâmbetul. Mărturisesc că È™i mie mi s-a întâmplat de multe ori.
      Există însă oameni cărora Cerul le-a zâmbit, făcându-i martori ai unor uimitoare răsturnări de situaÈ›ii care le-au redat zâmbetul pentru a înfrunta ceea ce părea de netrecut È™i fără ieÈ™ire. Câteva astfel de întâmplări sunt adunate în această cărticică. Vei afla cum turcul, sau orice alt duÈ™man, poate fi alungat din È›ară fără arme È™i armate, cum un crocodil uriaÈ™ îÈ›i poate servi pe post de taxi sau că Sfântul Nicolae poate să fie È™i un foarte bun brutar pentru cei lipsiÈ›i de pâine în vremuri defoamete È™i război. Mie, uneia, cel mai mult mi-a plăcut să văd cum hoÈ›ul se poate vindec3a de hoÈ›ie sau păgânul de rătăcirea sa. 
      Întrebarea este însă cum pot face unii Cerul să le zâmbească, în timp ce nouă nu ne prea reuÈ™eÈ™te, nu-i aÈ™a? Cum de lumea le e plină de o asemenea Lumină care alungă orice întristare È™i orice frică? Care să fie taina? 

      Tatiana Petrache 

watch series