Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

De ce, oare, această iniÈ›iativă care comportă multă muncă, dificultăÈ›i, timp È™i investiÈ›ie materială? Răspunsul este simplu. Poporul cel dreptcredincios are nevoie de „chipuri de pocăinÈ›ă” cum rosteÈ™te o rugăciune din canonul de pregătire pentru primirea Sfintei ÎmpărtăÈ™anii. Poporul lui Hristos din România este însetat de „apa cea vie”, este înfometat după „pâinea cea spre fiinÈ›ă”.
„Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim în viaÈ›a sfinÈ›ilor din primele veacuri creÈ™tine, în viaÈ›a sfinÈ›ilor cu care Dumnezeu a binecuvântat neamul românesc.
„Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim, de asemenea, în viaÈ›a bineplăcuÈ›ilor lui Dumnezeu care au odrăslit în sânul altor popoare. CuvioÈ™ii StareÈ›i de la Optina se numără printre aceste „chipuri de pocăinÈ›ă”, printre „geniile sfinÈ›eniei” spre care se îndreaptă omul contemporan în căutare de odihnă sufletească.
IntenÈ›ia publicării unei colecÈ›ii dedicate vieÈ›ii mănăstireÈ™ti de la Optina are È™i un alt scop È™i anume: tot ceea ce s-a petrecut ca viaÈ›ă monahală autentică timp de peste 100 de ani la Optina se datorează influenÈ›ei exercitate asupra Lavrei de Sfântul Paisie Velicicovski de la Mănăstirea NeamÈ›. În viaÈ›a celor 14 stareÈ›i ai Optinei, canonizaÈ›i de Biserica Ortodoxă Rusă în 1996, se descoperă amprenta geniului paisian.
După moartea Sf. Paisie, ucenicii săi au mers în Rusia È™i prin intermediul lor s-a născut fenomenul numit „Optina”. Timp de peste 100 de ani după moartea Sfântului Paisie Velicicovski, monahismul din Èšările Române, din Rusia È™i din alte părÈ›i ale Bisericii Ortodoxe a fost influenÈ›at de lucrarea duhovnicească a Mănăstirii NeamÈ› de la sfârÈ™itul secolului al XVIII-lea.
Vremurile au fost grele pentru Rusia în tot veacul XX, iar pentru România nu tocmai uÈ™oare. InfluenÈ›a vieÈ›ii duhovniceÈ™ti rezultată din lucrarea Sfântului Paisie s-a diminuat considerabil.
Redescoperirea Filocaliei prin traducerile Părintelui Dumitru Stăniloae, revigorarea monahismului atonit, traducerile din SfinÈ›ii PărinÈ›i, redobândirea libertăÈ›ii în spaÈ›iul Europei răsăritene după 1990 au oferit cadrul necesar redescoperirii cu mai multă vigoare a influenÈ›ei Sfântului Paisie asupra vieÈ›ii creÈ™tine ortodoxe.
Publicarea colecÈ›iilor dedicate stareÈ›ilor mănăstirii Optina se doreÈ™te a fi, aÈ™adar, È™i un omagiu adus Sfântului Paisie de la NeamÈ›.
Prin intermediul acestei colecÈ›ii creÈ™tinul de azi intră în legătură cu un izvor de viaÈ›ă care-l adapă autentic în setea lui după sens, lumină, în setea lui după Dumnezeu. ViaÈ›a È™i învăÈ›ăturile stareÈ›ilor de la Optina arată, dincolo de locul È™i timpul în care ei au trăit, că existenÈ›a omului fără Hristos È™i fără Evanghelie, fără Biserică, este un non-sens, o confuzie, o disperare fără leac. Spre stareÈ›ii de la Optina, în veacul al XIX-lea È™i începutul veacului XX, se îndreptau pentru cuvânt duhovnicesc mulÈ›imi de călugări, È›ărani È™i moÈ™ieri, prinÈ›i È™i intelectuali. De ce? Pentru că trăiau dramatic golul din ei È™i simÈ›eau că la umbra sfinÈ›ilor de la Optina găseau izvorul umplerii vieÈ›ii lor cu duh È™i adevăr.
Astăzi, omenirea trăieÈ™te È™i mai dramatic decât în veacurile XIX È™i XX, tragedia singurătăÈ›i, a disperării, a lipsei de libertate lăuntrică. Unde să alerge omul de azi pentru a-È™i regăsi echilibru vieÈ›ii interioare È™i, prin aceasta, să redescopere sensul existenÈ›ei sale?
Răspunsul nu este È™i nu poate fi altul decât: HRISTOS. „VeniÈ›i la mine toÈ›i cei osteniÈ›i È™i împovăraÈ›i È™i Eu vă voi odihni pe voi.” (Matei 11, 28) Numai trăirea întru Hristos umple existenÈ›a omului.
Spre Hristos ne conduce Liturghia, ne conduce Filocalia, ne conduce bucuria lăuntrică a rugăciunii minÈ›ii È™i a inimii, ne conduce lupta cu mândria, ne conduce iubirea de vrăjmaÈ™i. Toate aceste căi ne conduc spre Hristos È™i călăuză avem pe cei ce au parcurs acelaÈ™i drum: pustnicii din Egipt sau cei din CarpaÈ›i, cuvioÈ™ii din Athos sau cei de la Optina.
Rog pe Dumnezeu să binecuvinteze strădania traducătorului, Părintele Profesor Teoctist Caia È™i a ostenitorilor din cadrul Editurii È™i Tipografiei Mitropoliei Moldovei È™i Bucovinei care fac posibilă publicarea colecÈ›iei „CuvioÈ™i stareÈ›i de la Optina”.
Dumnezeu să te binecuvinteze È™i pe tine, cititorule al acestei cărÈ›i, conducându-te prin pocăinÈ›ă, rugăciune È™i iubire, la viaÈ›a în Hristos, singura care-È›i va oferi bucurii adevărate, libertate reală È™i lumină în viaÈ›ă. († TEOFAN, Mitropolitul Moldovei È™i Bucovinei)

ercetările contemporane au evidenÈ›iat impactul pe care îl are consumul excesiv de zahăr asupra organismului nostru. Dincolo de bucuria momentană pe care o aduce o prăjitură sau un desert cu zahăr, consecinÈ›ele pe termen lung pot fi serioase. Din fericire, opÈ›iunile precum deserturile fără zahăr devin o alegere tot mai populară È™i benefică pentru sănătatea noastră.
Consumul excesiv de zahăr este asociat cu diverse probleme de sănătate, precum creÈ™terea riscului de obezitate, diabet de tip 2 È™i afecÈ›iuni cardiace. Cercetările au arătat că zahărul adăugat în exces poate duce la inflamaÈ›ii cronice în organism, afectând în mod negativ funcÈ›iile sistemului imunitar È™i ale organelor interne.

Optarea pentru deserturi fără zahăr reprezintă o modalitate de a ne satisface pofta de dulce fără a compromite sănătatea. Aceste deserturi sunt adesea realizate cu îndulcitori naturali, precum mierea, ştevia sau fructele, oferindu-ne gustul dulce fără a recurge la efectele negative ale zahărului rafinat.

Pe lângă beneficiile evidente pentru sănătate, deserturile fără zahăr se încadrează perfect într-un stil de viaÈ›ă echilibrat È™i într-o dietă sănătoasă. Ele pot fi o sursă valoroasă de nutrienÈ›i esenÈ›iali È™i pot contribui la menÈ›inerea unui nivel constant de
energie, evitând creÈ™terile bruÈ™te È™i scăderile de zahăr din sânge.
Astfel, alegerea deserturilor fără zahăr nu este doar o opÈ›iune delicioasă, ci È™i o decizie înÈ›eleaptă pentru sănătatea noastră pe termen lung.

În bucătărie, explorarea È™i adoptarea unor reÈ›ete creative fără zahăr devin o oportunitate de a experimenta cu ingrediente sănătoase È™i de a încorpora gusturi noi È™i inovative în dieta noastră. Astfel, putem transforma modul în care privim È™i selectăm deserturile, contribuind la un stil de viaÈ›ă mai echilibrat È™i plin de vitalitate.

Notatie psaltica.

Acest Acatist ne indeamna sa fim uniti prin tainice legaturi de iubire cu cei ce au incheiat strabaterea cailor lumesti prin jertfa suprema. Sa cerem ajutor eroilor si martirilor nostri sa ne invete taina rabdarii, pentru ca atunci cand vom fi chemati sa depunem propria noastra marturie sa nu sovaim, sa fim hotarati si puternici, ca sa fim biruitori in duh, asa cum au fost ei. 

Cuviosul Siluan (Simeon Ivanovici Antonov) s-a născut în 1866 într-o familie modestă de ţărani ruşi, alcătuită – pe lângă părinţi – din cinci băieţi şi două fete. Tatăl lui Simeon, un om plin de adâncă credinţă, blândeţe şi de multă înţelepciune, îi este primul model în viaţa sa lăuntrică. Încă de mic copil, Simeon şi-a pus în gând – avea doar patru ani – ca atunci „când va fi mare să caute pe Dumnezeu în tot pământul”. Auzind mai apoi de viaţa sfântă şi minunile săvârşite de Ioan Zăvorâtul (un sfânt rus contemporan) tânărul Simeon şi-a dat seama că „dacă există Sfinţi, înseamnă că Dumnezeu e cu noi şi n-am nevoie să străbat tot pământul să-L găsesc”. De îndată ce şi-a dat seama că a găsit credinţa – împlinise 19 ani – Simeon, înflăcărat de dragostea lui Dumnezeu, simte o prefacere interioară şi atracţia pentru viaţa monahală. Tatăl său este însă categoric: „Fă-ţi mai întâi serviciul militar, apoi eşti liber să te duci”. Această stare excepţională a durat trei luni, după care l-a părăsit. Tânărul Simeon, viguros şi chipeş, începe să ducă o viaţă asemenea celorlalţi tineri
de vârsta lui; o viaţă departe de sfinţenia fiorului divin care îl cercetase. Dotat cu o fire robustă şi cu excepţională forţă fizică, trece prin multe ispite ale tinereţii; într-o zi loveşte pe un flăcău din sat atât de puternic, încât acesta de-abia rămâne în viaţă. În vâltoarea acestei vieţi de păcat, prima chemare la viaţa monahală începe să se stingă. Într-o zi, însă, este trezit dintr-un coşmar de glasul blând al Maicii Domnului, care înrâurează sufletul său tulburat. Până la sfârşitul vieţii, Cuviosul Siluan i-a mulţumit Preasfintei Fecioare pentru că a binevoit să-l ridice din căderea sa.

Sa-ti fie, dar, si tie cunoscut lucrul acesta, bunule ravnitor al acestei sfinte lucrari a mintii – al rugaciunii lui Iisus –, ca nu doar in pustie sau intr-o insingurata sihastrie, ci chiar si in manastirile cele mai mari ori printre cei ce locuiesc in inima orasului, au fost invatatori si o multime de lucratori ai acestei sfinte osteneli a mintii. Si vrednic este a ne minuna cum Sfantul Patriarh Fotie, fiind luat de pe scaunul senatorial si asezat pe cel patriarhal, si fara sa fi fost monah vreodata, s-a invatat a savarsi aceasta lucrare a mintii la o masura atat de inalta si intru atata a propasit, incat stralucea fata lui asa de parca era un al doilea Moise din pricina harului Sfantului Duh Care se salasluia intru el.

Starețul Gheorghe din Zadonsk

CUPRINS
Prefata (Edward G. Farrugia, S. J.)... 13
Cateva date despre viata sa si despre pasiunea sa covarsitoare... 14
Preocuparea majora si diversele sale aplicatii... 21
Cai si modalitati de exprimare a unei opinii... 25
Vocatie si activitati secundare... 30
Concluzii... 33
PrefaTa la ediTia a doua (Edward G. Farrugia, S. J.)... 35
Despre autenticitatea Anaforalei Sf. Ioan Gura de Aur... 39
Magnum Opus... 41
Refl ectii asupra metodei lui Taft... 43
O modifi care a metodei lui Taft: dinspre centru spre periferie... 45
Studii in alte domenii... 47
Medalion comemorativ... 48
Bibliografi a autorului... 51
Abrevierile si lucrarile citate in forma abreviata... 101
Multumiri... 111
Introducere... 113
Obiectivul si scopul studiului... 115
Geneza studiului... 117
Liturgica comparata audiata: o nota privind metoda... 119
Izvoarele... 121
Precizare privind nomenclatura... 121
6 Cuprins
Cap. I ‒ Dipticele: natura, denumire Si scop... 123
A. Diptice, mijlociri, aclamatii... 123
B. Nomenclatura... 129
C. Practica liturgica bizantina actuala... 131
I. Dipticele celor morti... 131
1. Ecfonisul proestosului... 131
2. Dipticele diaconale... 132
II. Dipticele celor vii... 133
1. Ecfonisul proestosului... 134
2. Dipticele diaconale... 135
III. Dipticele celor vii la Liturghia arhiereasca... 136
1. Manuscrisele medievale... 136
2. Un text modern de la Ierusalim... 137
3. Practica actuala... 140
a. Liturghia patriarhala... 140
b. Liturghia episcopala... 140
IV. Exclamatia Si pe/pentru toti si pe/pentru toate... 142
Concluzii... 143
Cap. II ‒ Fundalul: Dipticele liturgice rasaritene
in izvoarele timpurii... 147
A. Prezentarea aspectului analizat... 147
I. Rugaciuni, mijlociri, diptice... 147
II. Locul originar al dipticelor... 151
III. Prin ce difera mijlocirile anaforale de dipticele?... 154
B. Nomina in izvoarele timpurii... 157
1. Ignatie al Antiohiei... 157
2. Ciprian al Cartaginei... 158
C. Izvoarele antichitatii tarzii... 158
I. Egipt... 158
1. Evhologhionul lui Serapion... 158
Cuprins 7
2. Papirusul Strasbourg... 160
3. Didascalia Arabica... 161
II. Palestina... 162
1. Chiril (Ioan II) al Ierusalimului... 162
2. Ieronim... 163
3. Testamentum Domini... 164
III. Cipru... 165
IV. Antiohia... 166
1. Constitutiile Apostolice... 166
2. Teodor al Mopsuestiei... 166
3. Ioan Hrisostom... 166
V. Cilicia... 172
1. Teodor al Mopsuestiei... 172
2. Dionisie Pseudo-Areopagitul... 173
3. Sinodul de la Mopsuestia din 550... 174
VI. Mesopotamia Vest-Siriana... 178
1. Iacob de Sarug... 178
2. Canoanele lui Marutas... 180
VII. Mesopotamia Est-Siriana... 182
1. Narsai... 182
2. Gabriel de Basra... 183
Concluzii... 184
Cap. III ‒ Dipticele in afara BizanTului... 187
A. Palestina... 187
I. Dipticele aghiopolite din codicele Sinai Gr. 1040... 187
II. Dipticele metrice din codicele Sava 153... 192
III. Concluzia A: dipticele palestiniene ale
Liturghiei Sf. Iacov... 193
B. Dipticele armene... 193
I. Pataragul... 193
8 Cuprins
II. Talcuitorii Liturghiei armene... 197
1. Hosrov Anjewac῾i... 197
2. Nersēs Lambronac῾i... 197
3. YovhannÄ“s Arčišec῾i... 198
III. Concluzia B: dipticele armene... 198
C. Siria si Mesopotamia... 199
I. Dipticele din Mesopotamia si Cartea Vietii... 199
1. Talcuitorii... 199
2. Izvoare mesopotamiene ulterioare... 200
3. Šararul maronit... 201
II. Dipticele siro-antiohiene... 202
III. Concluzia C: dipticele in izvoarele siriace... 204
D. Dipticele egiptene... 204
I. Mijlocirile copte astazi... 205
II. Dipticele etiopiene... 206
III. Faclia din intuneric... 207
IV. Fragmente dipticale... 208
1. Papirusul Cairo 10395A... 210
2. Papirusul Berlin 3602... 210
3. Dipticul Luxor... 212
4. Dipticul Boston... 215
5. Papirusul Viena... 215
6. Coptica Lovaniensia 28... 216
7. Dipticele din Codicele British Library Add. 17195... 217
8. Papirusul Londra 514... 218
9. Papirusul Londra 513... 220
10. Papirusul Londra 155... 221
11. Papirusul Londra 971... 222
V. Concluzia D: dipticele in Egipt... 222
Cuprins 9
Cap. IV ‒ Dipticele bizantine ale morTilor:
istorie Si liturghie... 227
A. Izvoarele istorice... 227
I. Ioan Hrisostom... 227
1. Omilia 21 la Faptele Apostolilor... 227
2. Ioan Hrisostom si dipticele in perioada exilului
si mortii sale... 229
II. Izvoare ulterioare... 233
1. Pomenirea Nascatoarei de Dumnezeu... 233
2. Sinodul de la Constantinopol din anul 518... 235
3. Maxim Marturisitorul... 236
B. Izvoarele liturgice... 238
I. Protheoria... 238
II. Dipticele pastrate in izvoarele liturgice... 240
1. Versiunea lui Leon Thuscus... 240
2. Evhologhioanele si Diataxele manuscrise... 242
III. Degenerarea dipticelor... 244
1. Evhologhioanele si Diataxele... 244
2. „Dipticul” lui Cozza-Luzi... 246
IV. Un diptic italo-grecesc... 247
V. Editia princeps a Qundāq-ului melchit... 249
VI. Unde erau proclamate dipticele celor morti?... 251
VII. Excurs: Irmosul Nascatoarei de Dumnezeu
„Vrednic este cu adevarat…”... 251
Concluzii... 253
Cap. V ‒ Dipticele bizantine ale celor vii:
istorie Si liturghie... 255
A. Izvoarele istorice... 255
I. Ierarhia 1: pomenirile intereclesiale dintre patriarhii... 255
1. Controversa monofi zita timpurie... 255
2. Schisma acachiana... 256
10 Cuprins
3. Cele trei capitole si Sinodul Constantinopol II... 258
4. Izvoare ulterioare: relatiile cu Roma... 259
5. O precizare: Unirea de la Florenta... 261
II. Ierarhia 2: pomenirile intereparhiale
in cadrul patriarhiilor... 265
1. In Patriarhia Antiohiei... 265
2. In Patriarhia Constantinopolului... 265
III. Ierarhia 3: dipticele locale eparhiale... 267
IV. Pomenirea suveranilor... 268
B. Izvoarele liturgice... 269
I. Ecfonisul initial al proestosului... 269
1. Textul receptus... 269
2. Particularitatea italo-greceasca... 273
3. Locul ecfonisului... 274
II. Dipticele diaconale... 274
1. Evhologhioanele manuscrise... 274
a. Grott aferrata Gb IV... 275
b. Sinai Gr. 958... 276
c. Oxford Bodleian Auct. E. 5. 13... 276
d. Τextul receptus... 276
2. Manuscrisele diaconiconului... 277
a. Sinai Gr. 1040... 277
b. Paris Gr. 2509... 279
3. Versiunea latina a lui Leon Thuscus... 279
4. Diataxele... 282
a. Moscova Sinod Gr. 381 (275)... 282
b. Vatican Gr. 573... 283
c. Vatoped 133 (744)... 283
5. Editia princeps a Qundāqului melchit... 283
III. Rafi nari ulterioare ale dipticelor arhieresti... 285
Cuprins 11
1. Versiunea araba veche a Anaforalei Sf. Ioan Gura de Aur.. 285
2. Arhieraticonul lui Ghemistos... 287
3. Jurnalul arhidiaconului Paul din Alep... 288
4. Proskinitarul lui Arsenie Suhanov... 289
5. Diataxa patriarhului Atanasie III... 291
6. Cinovnikul de la Holmogori... 292
7. Cinovnikul de la Moscova... 292
IV. Permisiunea data staretilor de a folosi
anaforaua numelor... 293
V. Variante ale exclamatiei:
Si pe/pentru toti si pe/pentru toate... 293
VI. Cand erau proclamate dipticele celor vii?... 294
Concluzii... 296
Excurs... 299
Cap. VI ‒ Aspecte disputate privind dipticele bizantine:
cine, unde Si in ce ordine?... 303
A. Cine era pomenit cu numele in dipticele bizantine?... 303
I. Dipticele celor vii... 305
1. Demnitarii din ierarhie... 305
2. Suveranii... 306
II. Dipticele celor morti... 307
1. Ierarhia... 307
2. Suveranii... 309
III. Includerea Sinoadelor in diptice... 310
IV. Erau pomenite in diptice si alte persoane?... 310
B. Locul originar si succesiunea dipticelor
in Liturghia bizantina... 312
I. Ioan Hrisostom... 312
II. Maxim Marturisitorul... 315
III. Sinodul de la Constantinopol din 518... 317
12 Cuprins
IV. Epistola adresata papei Hormisdas... 319
V. Epistola lui Iacob al Edesei... 320
Concluzii... 321
Concluzii: o taxonomie a dipticelor... 325
Localizare... 325
Tipuri de diptice... 326
1. Dipticele ierarhice... 328
2. Dipticele de comuniune... 328
3. Dipticele confesionale... 328
4. Dipticele mixte... 329
Caracteristici structurale... 330
1. Antiohia... 330
2. Ierusalim... 330
3. Alexandria... 330
De ce diptice?... 331
Amplifi care si declin... 332
Consideratii pastorale... 335
Index de manuscrise... 339
Index general... 343
Postfata... 363CUPRINS
Prefata (Edward G. Farrugia, S. J.)... 13
Cateva date despre viata sa si despre pasiunea sa covarsitoare... 14
Preocuparea majora si diversele sale aplicatii... 21
Cai si modalitati de exprimare a unei opinii... 25
Vocatie si activitati secundare... 30
Concluzii... 33
PrefaTa la ediTia a doua (Edward G. Farrugia, S. J.)... 35
Despre autenticitatea Anaforalei Sf. Ioan Gura de Aur... 39
Magnum Opus... 41
Refl ectii asupra metodei lui Taft... 43
O modifi care a metodei lui Taft: dinspre centru spre periferie... 45
Studii in alte domenii... 47
Medalion comemorativ... 48
Bibliografi a autorului... 51
Abrevierile si lucrarile citate in forma abreviata... 101
Multumiri... 111
Introducere... 113
Obiectivul si scopul studiului... 115
Geneza studiului... 117
Liturgica comparata audiata: o nota privind metoda... 119
Izvoarele... 121
Precizare privind nomenclatura... 121
6 Cuprins
Cap. I ‒ Dipticele: natura, denumire Si scop... 123
A. Diptice, mijlociri, aclamatii... 123
B. Nomenclatura... 129
C. Practica liturgica bizantina actuala... 131
I. Dipticele celor morti... 131
1. Ecfonisul proestosului... 131
2. Dipticele diaconale... 132
II. Dipticele celor vii... 133
1. Ecfonisul proestosului... 134
2. Dipticele diaconale... 135
III. Dipticele celor vii la Liturghia arhiereasca... 136
1. Manuscrisele medievale... 136
2. Un text modern de la Ierusalim... 137
3. Practica actuala... 140
a. Liturghia patriarhala... 140
b. Liturghia episcopala... 140
IV. Exclamatia Si pe/pentru toti si pe/pentru toate... 142
Concluzii... 143
Cap. II ‒ Fundalul: Dipticele liturgice rasaritene
in izvoarele timpurii... 147
A. Prezentarea aspectului analizat... 147
I. Rugaciuni, mijlociri, diptice... 147
II. Locul originar al dipticelor... 151
III. Prin ce difera mijlocirile anaforale de dipticele?... 154
B. Nomina in izvoarele timpurii... 157
1. Ignatie al Antiohiei... 157
2. Ciprian al Cartaginei... 158
C. Izvoarele antichitatii tarzii... 158
I. Egipt... 158
1. Evhologhionul lui Serapion... 158
Cuprins 7
2. Papirusul Strasbourg... 160
3. Didascalia Arabica... 161
II. Palestina... 162
1. Chiril (Ioan II) al Ierusalimului... 162
2. Ieronim... 163
3. Testamentum Domini... 164
III. Cipru... 165
IV. Antiohia... 166
1. Constitutiile Apostolice... 166
2. Teodor al Mopsuestiei... 166
3. Ioan Hrisostom... 166
V. Cilicia... 172
1. Teodor al Mopsuestiei... 172
2. Dionisie Pseudo-Areopagitul... 173
3. Sinodul de la Mopsuestia din 550... 174
VI. Mesopotamia Vest-Siriana... 178
1. Iacob de Sarug... 178
2. Canoanele lui Marutas... 180
VII. Mesopotamia Est-Siriana... 182
1. Narsai... 182
2. Gabriel de Basra... 183
Concluzii... 184
Cap. III ‒ Dipticele in afara BizanTului... 187
A. Palestina... 187
I. Dipticele aghiopolite din codicele Sinai Gr. 1040... 187
II. Dipticele metrice din codicele Sava 153... 192
III. Concluzia A: dipticele palestiniene ale
Liturghiei Sf. Iacov... 193
B. Dipticele armene... 193
I. Pataragul... 193
8 Cuprins
II. Talcuitorii Liturghiei armene... 197
1. Hosrov Anjewac῾i... 197
2. Nersēs Lambronac῾i... 197
3. YovhannÄ“s Arčišec῾i... 198
III. Concluzia B: dipticele armene... 198
C. Siria si Mesopotamia... 199
I. Dipticele din Mesopotamia si Cartea Vietii... 199
1. Talcuitorii... 199
2. Izvoare mesopotamiene ulterioare... 200
3. Šararul maronit... 201
II. Dipticele siro-antiohiene... 202
III. Concluzia C: dipticele in izvoarele siriace... 204
D. Dipticele egiptene... 204
I. Mijlocirile copte astazi... 205
II. Dipticele etiopiene... 206
III. Faclia din intuneric... 207
IV. Fragmente dipticale... 208
1. Papirusul Cairo 10395A... 210
2. Papirusul Berlin 3602... 210
3. Dipticul Luxor... 212
4. Dipticul Boston... 215
5. Papirusul Viena... 215
6. Coptica Lovaniensia 28... 216
7. Dipticele din Codicele British Library Add. 17195... 217
8. Papirusul Londra 514... 218
9. Papirusul Londra 513... 220
10. Papirusul Londra 155... 221
11. Papirusul Londra 971... 222
V. Concluzia D: dipticele in Egipt... 222
Cuprins 9
Cap. IV ‒ Dipticele bizantine ale morTilor:
istorie Si liturghie... 227
A. Izvoarele istorice... 227
I. Ioan Hrisostom... 227
1. Omilia 21 la Faptele Apostolilor... 227
2. Ioan Hrisostom si dipticele in perioada exilului
si mortii sale... 229
II. Izvoare ulterioare... 233
1. Pomenirea Nascatoarei de Dumnezeu... 233
2. Sinodul de la Constantinopol din anul 518... 235
3. Maxim Marturisitorul... 236
B. Izvoarele liturgice... 238
I. Protheoria... 238
II. Dipticele pastrate in izvoarele liturgice... 240
1. Versiunea lui Leon Thuscus... 240
2. Evhologhioanele si Diataxele manuscrise... 242
III. Degenerarea dipticelor... 244
1. Evhologhioanele si Diataxele... 244
2. „Dipticul” lui Cozza-Luzi... 246
IV. Un diptic italo-grecesc... 247
V. Editia princeps a Qundāq-ului melchit... 249
VI. Unde erau proclamate dipticele celor morti?... 251
VII. Excurs: Irmosul Nascatoarei de Dumnezeu
„Vrednic este cu adevarat…”... 251
Concluzii... 253
Cap. V ‒ Dipticele bizantine ale celor vii:
istorie Si liturghie... 255
A. Izvoarele istorice... 255
I. Ierarhia 1: pomenirile intereclesiale dintre patriarhii... 255
1. Controversa monofi zita timpurie... 255
2. Schisma acachiana... 256
10 Cuprins
3. Cele trei capitole si Sinodul Constantinopol II... 258
4. Izvoare ulterioare: relatiile cu Roma... 259
5. O precizare: Unirea de la Florenta... 261
II. Ierarhia 2: pomenirile intereparhiale
in cadrul patriarhiilor... 265
1. In Patriarhia Antiohiei... 265
2. In Patriarhia Constantinopolului... 265
III. Ierarhia 3: dipticele locale eparhiale... 267
IV. Pomenirea suveranilor... 268
B. Izvoarele liturgice... 269
I. Ecfonisul initial al proestosului... 269
1. Textul receptus... 269
2. Particularitatea italo-greceasca... 273
3. Locul ecfonisului... 274
II. Dipticele diaconale... 274
1. Evhologhioanele manuscrise... 274
a. Grott aferrata Gb IV... 275
b. Sinai Gr. 958... 276
c. Oxford Bodleian Auct. E. 5. 13... 276
d. Τextul receptus... 276
2. Manuscrisele diaconiconului... 277
a. Sinai Gr. 1040... 277
b. Paris Gr. 2509... 279
3. Versiunea latina a lui Leon Thuscus... 279
4. Diataxele... 282
a. Moscova Sinod Gr. 381 (275)... 282
b. Vatican Gr. 573... 283
c. Vatoped 133 (744)... 283
5. Editia princeps a Qundāqului melchit... 283
III. Rafi nari ulterioare ale dipticelor arhieresti... 285
Cuprins 11
1. Versiunea araba veche a Anaforalei Sf. Ioan Gura de Aur.. 285
2. Arhieraticonul lui Ghemistos... 287
3. Jurnalul arhidiaconului Paul din Alep... 288
4. Proskinitarul lui Arsenie Suhanov... 289
5. Diataxa patriarhului Atanasie III... 291
6. Cinovnikul de la Holmogori... 292
7. Cinovnikul de la Moscova... 292
IV. Permisiunea data staretilor de a folosi
anaforaua numelor... 293
V. Variante ale exclamatiei:
Si pe/pentru toti si pe/pentru toate... 293
VI. Cand erau proclamate dipticele celor vii?... 294
Concluzii... 296
Excurs... 299
Cap. VI ‒ Aspecte disputate privind dipticele bizantine:
cine, unde Si in ce ordine?... 303
A. Cine era pomenit cu numele in dipticele bizantine?... 303
I. Dipticele celor vii... 305
1. Demnitarii din ierarhie... 305
2. Suveranii... 306
II. Dipticele celor morti... 307
1. Ierarhia... 307
2. Suveranii... 309
III. Includerea Sinoadelor in diptice... 310
IV. Erau pomenite in diptice si alte persoane?... 310
B. Locul originar si succesiunea dipticelor
in Liturghia bizantina... 312
I. Ioan Hrisostom... 312
II. Maxim Marturisitorul... 315
III. Sinodul de la Constantinopol din 518... 317
12 Cuprins
IV. Epistola adresata papei Hormisdas... 319
V. Epistola lui Iacob al Edesei... 320
Concluzii... 321
Concluzii: o taxonomie a dipticelor... 325
Localizare... 325
Tipuri de diptice... 326
1. Dipticele ierarhice... 328
2. Dipticele de comuniune... 328
3. Dipticele confesionale... 328
4. Dipticele mixte... 329
Caracteristici structurale... 330
1. Antiohia... 330
2. Ierusalim... 330
3. Alexandria... 330
De ce diptice?... 331
Amplifi care si declin... 332
Consideratii pastorale... 335
Index de manuscrise... 339
Index general... 343
Postfata... 363

(lipsa text)