Speram ca lucrarea sa trezeasca nu panica, ci "nelinistea cea buna", calauzitoare catre mantuire, apoi cercetarea sincera de sine spre a vedea daca suntem pregatiti duhovniceste de evenimentele ce vor urma si apropierea de o viata de rugaciune... 

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Cartea Apocalipsei a fost scrisa nu doar pentru oamenii epocii de atunci, din vremea autorului ei, ci si pentru toti credinciosii din toate veacurile si, prin urmare, si pentru cei de astazi. Ea are un anumit mesaj central ce este insotit si de alte mesaje particulare importante pentru mantuirea noastra. Toate acestea le vom vedea pe masura ce vom dezvolta continutul Apocalipsei. Exista, pe de-o parte, o anumita realitate in spatele profetiilor, simbolurilor si imaginilor Apocalipsei, ce este imposibil acum de sesizat. Insa, pe langa aceasta, pot fi intalnite si alte aspecte si elemente, nu putine, mai pe intelesul cititorului, fiind foarte importante pentru viata noastra duhovniceasca. (Arhimandritul Evsevios Vittis)

Cartea Apocalipsei a fost scrisă nu doar pentru oamenii epocii de atunci, din vremea autorului ei, ci şi pentru toţi credincioşii din toate veacurile şi, prin urmare, şi pentru cei de astăzi. Ea are un anumit mesaj central ce este însoţit şi de alte mesaje particulare importante pentru mântuirea noastră. Toate acestea le vom vedea pe măsură ce vom dezvolta conţinutul Apocalipsei. Există, pe de-o parte, o anumită realitate în spatele profeţiilor, simbolurilor şi imaginilor Apocalipsei, ce este imposibil acum de sesizat. Însă, pe lângă aceasta, pot fi întâlnite şi alte aspecte şi elemente, nu puţine, mai pe înţelesul cititorului, fiind foarte importante pentru viaţa noastră duhovnicească. (Arhimandritul Evsevios Vittis)

În omiliile părintelui Evsevios Vittis, unul dintre cei mai cunoscuţi părinţi contemporani, aflăm o interpretare clară şi simplă, dar nu simplistă, a cărţii Apocalipsei.
Poate, pe alocuri, unii cititori ar aştepta lămuriri mai clare. Poate că alţi cititori ar vrea să citească o carte care să ridice vălul tainei care acoperă ultima carte a Noului Testament – dar un astfel de demers este străin duhul ortodox.
Cartea de faţă reuşeşte să ne ajute să înţelegem cartea Apocalipsei nu ca un simplu demers raţional, cât – mai ales – ca o angajare mai jertfelnică în viaţa duhovnicească.

In omiliile pr. Vittis - unul dintre cei mai cunoscuti parinti contemporani - aflam o interpretare clara si simpla, dar nu simplista, a Apocalipsei. Lucrarea ne ajuta sa intelegem Cartea Apocalipsei nu ca un simplu demers rational, cit, mai ales, ca o angajare jertfelnica in viata duhovniceasca.

De aproape doua mii de ani, cartea cea mai enigmatica a Sfintei Scripturi a rascolit inimile si mintile a milioane de oameni din toata lumea.  Acoperite cu valul tainei, noimele ei se descopera numai celor care si-au curatit inima pentru a putea vedea in lumina dumnezeiasca toate intelesurile acestei lumi.

Talcuirea Sfantului Andrei, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, cel mai renumit dintre comentariile Sfintilor Parinti la cartea Apocalipsei, este o calauza vrednica de incredere catre miezul ascuns al acestei carti.

(lipsa text)

Cuvinte de suflet folositoare, uitate sau necunoscute, despre femei preacinstite si sfinte.

Adevarate diamante care ne infatiseaza conditia feminina in toate ipostazele ei, asumata cu pretul vietii si al jertfirii hristice pentru aproapele, aceste istorisiri si apoftegme duhovnicesti fac parte din mostenirea pustiei, izvorata din entuziasmul ascetic si eshatologic al Crestinismului primar.

Noul Materic este un imn de lauda inchinat fecioarelor si nevoitoarelor care au murit pentru neprihanire, impartasindu-ne un spirit plin de optimism inteleptitor, menit nu numai sa nasca in cititor sentimentul sublim al strapungerii inimii, al indragostirii de frumos, ci si sa intareasca etosul bisericesc si vietuirea crestina ale vremurilor noastre si sa cultive credinta in izbavire si in iubirea dumnezeiasca.

Acum mai bune de 2000 de ani, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, S-a facut Om din Fecioara Maria prin lucrarea Sfantului Duh. Cand a implinit varsta de 30 de ani, dupa Botezul din apele Iordanului, a inceput sa marturiseasca lumii despre Imparatia lui Dumnezeu. Iar faptela Sale erau insotite de adevarate minuni.

Dumnezeiasca descoperire in Hristos nu este numai o transmitere mai presus de fire a unor adevaruri morale si religioase, ci si o putere desavarsitoare care ii desavarseste pe credinciosi, fiindca orice lucrare dumnezeiasca are ca finalitate invatarea treptata a omenirii, asemanarea ei cu Dumnezeu, cat si inaltarea ei la cea mai inalta contemplare...  Sufletul omului, care cunoaste dumnezeiescul adevar al Revelatiei, care este curatit si facut drept prin dumnezeiescul Botez, ramanand intru curatie, Il cauta pe dumnezeiescul Lui Izbavitor si tanjeste dupa sfanta impartasire cu El, doreste si inseteaza dupa unirea cu El.  Aceasta tindere duhovniceasca il impinge spre lucrarea binelui, ideal de a carui desfatare inseteaza si isi pune toata sarguinta sa se elibereze de sub influenta reprezentarilor lumesti si, in general, a firii sensibile exterioare.  Aceasta nazuinta, cu elan duhovnicesc, tinde sa faca sufletul independent si, prin viata duhovniceasca, sa il inalte in cea mai inalta sfera a desavarsirii morale.

Să nu creadă cineva că aceste omilii au ca scop să încânte sau să se facă plăcute urechilor. Scopul este acela de a învăţa, de a descoperi adevărul, voia Domnului; să ne trezească conştiinţa, să mustre, să mângâie, să întărească, să reconsidere poziţii greşite şi să arate calea către pocăinţă şi mântuire. Acesta este scopul temelor şi a tâlcuirilor ce ne stau înainte.