A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

Cartea cuprinde o selectie de texte din scrisorile Sfantului Teofan Zavoratul, cu explicatii si sfaturi despre boala si moarte. Sfantul explica motivul si intelesul bolii si mortii in lumina iubirii lui Dumnezeu.

Rugăciunea în vremea bolii 

Vă simţiţi foarte slăbită şi credeţi că vă apropiaţi de ieşirea sufletului din trup. Boala aminteşte de moarte, însă nu proroceşte ceasul ei. Totuşi, de vreme ce aţi primit aducerea-aminte de moarte, nu e nepotrivit să vă pregătiţi de ea. Dat fiind că sunteţi mereu bolnavă, nu vă este greu să vă însuşiţi gândul la ieşirea din trup, după pilda Cuviosului Nicanor – şi această ieşire nu vă va lua pe neaşteptate. Fericită este pomenirea morţii; ea, împreună cu aducerea-aminte de Domnul, e temelia tare a bunei rânduieli creştineşti a duhului. 
Vă plângeţi de dumneavoastră înşivă că vă rugaţi prost şi nu vă ţineţi de nevoinţe. În această privinţă vă lămureşte Sfântul Tihon de Zadonsk, care a zis: „Ce rugăciune îi trebuie bolnavului? Mulţumire şi suspinare.“ Acestea înlocuiesc orice nevoinţă. Deci, fiţi senină! 
Nu puteţi merge la biserică din pricina bolii, aşa încât aţi rămas la pravila de chilie. Împliniţi-o după putere. Să ştiţi că pravila este de trebuinţă din pricina neputinţei noastre, nu pentru rugăciunea în sine, care se poate face şi fără pravilă... Staţi cu gândul la Liturghie – nu ca un săvârşitor, ci ca unul ce e de faţă (prin mutarea cu gândul) la Liturghia săvârşită de altul. 
Nu aveţi gânduri prea vesele în ce vă priveşte? Era în Egipt un bătrân duhovnicesc – Apollo, mi se pare... Acesta le spunea cu tărie tuturor fraţilor, şi străinilor, de asemenea: „Nouă, creştinilor, nu ni se cuvine să ne mâhnim... Să se mâhnească păgânii şi jidovii. Iar noi, cei mântuiţi de Domnul... al nostru este raiul, a noastră este împărăţia Cerurilor. Cu noi sunt Hristos, harul Sfântului Duh, Maica lui Dumnezeu, oştirile cereşti şi sfinţii toţi...“ 

În tratarea Sfântului Ioan Gură de Aur, patimile È™i virtuÈ›ile nu sunt simple instrumente retorice.  ÎnÈ›elese terapeutic, ca boală È™i sănătate, stricăciune È™i nemurire, ele reprezintă coordonate ce definesc traiectoria noastră prin această viaţă È™i punctul ei final din cea viitoare.  De cele mai multe ori ne dorim sănătatea virtuÈ›ii doar atunci când ne confruntăm cu manifestările evidente ale îmbolnăvirii fiinÈ›ei noastre.  Abia atunci înÈ›elegem tragismul condiţiei noastre de oameni căzuÈ›i È™i adevărul că Hristos este singurul dătător nemincinos al sănătăÈ›ii È™i nemuririi. 
Din imensa operă a unuia dintre cei mai mari îndrumători duhovniceÈ™ti ai tuturor timpurilor, lucrarea de faÈ›ă sintetizează o sumă de repere practice, uÈ™or de înÈ›eles È™i însuÈ™it pentru omul contemporan. 

Traducere din limba rusa de Adrian Tanasescu-Vlas 

Într-un colţ de rai din împrejurimile Kievului, numit Teofania de către mitropolitul de obârşie românească Gavriil Bănulescu, s-a nevoit unul dintre marii Cuvioşi ai Ucrainei secolului al XIX-lea. Cuviosul Bonifatie, pe care Biserica Rusă se pregăteşte să-l proslăvească în ceata Sfinţilor, a fost părintele săracilor Kievului, care îşi găseau la el întotdeauna mângâierea şi adăpostul. 
Din inima plină de dragoste dumnezeiască a acestui ascet a cărui teologie era izvorâtă nu din cărţi, ci din multa iubire pentru Dumnezeu şi făptura Lui, vă aducem, prin cartea de faţă, o comoară de sfaturi şi învăţături despre bucuria de a fi ortodox. 

Traducere din limba engleza de Anca Popescu 

Natura icoanei nu poate fi înteleasa cu ajutorul criticii de arta, dar nici cu ajutorul sentimentalismului. Formele sale se întemeiaza pe întelepciunea cuprinsa în textele teologice si liturgice ale Bisericii Ortodoxe rasaritene si sunt strâns legate de experienta vietii contemplative. Lucrarea de fata este prima de acest gen care ofera o introducere serioasa în contextul spiritual al acestei arte. 
Prin introducerea lui Uspensky în cadrul sensului si limbajului icoanelor ne împartasim într-un mod uimitor de conceptiile spirituale ale Bisericii Ortodoxe fara de a caror cunoastere nu putem întelege deloc lumea icoanei. 

Omul trebuie neapărat să se teamă de abaterea la stânga, adică spre amăgirile păcatului, şi de cea la dreapta, adică spre nevoinţele din cale-afară de aspre, şi să nu cadă în trufie; el trebuie să meargă pe calea împărătească, adică pe calea vieţii cu măsură, a nevoinţei cu măsură. Sfântul Ioan Gură de Aur ne dă o pildă potrivită: „Când povara drepţilor e prea grea, corabia lor se cufundă, iar când povara lor este cu măsură, corabia pluteşte cu bine. Cu adevărat, viaţa noastră seamănă cu plutirea unei corăbii, lumea – cu o mare, trupul – cu o corabie; sufletul este în trup ca un om în corabie, iar faptele sunt ca o încărcătură. Dacă corabia este goală, se porneşte vântul şi ea se răstoarnă în scurtă vreme. Dacă este împovărată peste măsură, este aproape de înec chiar şi atunci când nu sunt valuri şi nu e vânt – iar dacă se pornesc valurile şi vântul, se va cufunda fără întârziere. Doar încărcând cu măsură corabia vei putea pluti fără de necazuri, se va cufunda fără întârziere”. 
La fel să gândeşti şi cu privire la nevoinţe. Dacă n-ai nimic din faptele cele bune, te vei răsturna în noianul ispitelor. Dacă vei începe să ridici povară mai presus de puterile tale, curând te vor strivi istovirea sau trufia. Dacă te vei osteni şi te vei ­nevoi însă după putere, vei rămâne slobod de nenorociri. 
Să ştii: calea împărătească înseamnă nevoinţe cu măsură, viaţă cu măsură şi conştiinţă curată. Astfel, câte puţin, din virtute în virtute, vei urca la Cer ca pe o scară şi vei ajunge în Rai.
Sfântul Dimitrie al Rostovului 

Antiparenting este suma experienÈ›elor mele: este o carte solidă, alcătuită din două părÈ›i teoretice în 33 de capitole È™i 10 povestiri-tablou din copilărie È™i adolescenÈ›ă. Este o abordare fenomenologică a fenomenului Parenting, cu o excursie în filosofia paternităÈ›ii aÈ™a cum apare ea în Biblie È™i Confucianism, cu multe ilustraÈ›ii de caz. Ca romancier, vă asigur o lectură captivantă, ca jurnalist preocupat de anchete de mare răsunet în România, Moldova È™i Rusia, vă asigur o carte foarte bine documentată È™i responsabilă. Ca om crescut în pădure, vă dăruiesc o carte plină de culori, sunete È™i mirosuri. Ca om al lui Dumnezeu, vă împărtăÈ™esc sufletul meu È™i multă căldură. Sper să primiÈ›i acest dar al meu. Vi-l ofer din toată inima. (Savatie BaÈ™tovoi) 

Antiparenting a devenit un fenomen înainte de a fi o carte. 
Este primul experiment de acest fel, cînd o carte se scrie cu peste 10 000 de cititori în faÈ›ă care comentează, contrazic È™i completează cele scrise. Sîntem în premieră mondială. S‑ar putea ca acesta să devină un nou mod de a scrie cărÈ›i, un nou gen de literatură. Vocile cititorilor se regăsesc nu doar la nivel de idei È™i atmosferă, ci chiar străbat în carte la modul cel mai direct, în calitate de actori. 

www.facebook.com/groups/Antiparenting/ 

Fondatorul Antiparenting‑ului este Savatie BaÈ™tovoi, el însuÈ™i rodul unui experiment educaÈ›ional. PărinÈ›ii săi, tatăl – profesor universitar de filosofie È™i mama – regizor de teatru, se mută într‑un sat mic înconjurat de păduri, îndată după naÈ™terea primului lor fiu. Copilăria plină de culori È™i aventuri va ajunge subiectul primului roman moldovenesc tradus la Paris, scris la doar 21 de ani. ObiÈ™nuit să sară prin copaci È™i să îmblînzească caii de pe È™es, tînărul precoce va sări la fel de uÈ™or prin literatură, adunînd numeroase premii literare. Astăzi Savatie BaÈ™tovoi este unul dintre cei mai prolifici È™i mai vînduÈ›i autori români în viaÈ›ă, tirajele cărÈ›ilor sale depăÈ™ind 200 000 ex. Opiniile sale despre educaÈ›ie au provocat adevărate războaie internautice între grupurile promotoare a noilor curente de parenting È™i grupul Antiparenting.

Aceasta carte, tradusa acum ­pentru intaia oara in romaneste, are la baza nu doar hagiografii, ci si o documentare istorica riguroasa, fiind o fresca vie a unor realitati de la sfarsitul primului mileniu crestin, realitati ce vor influenta decisiv spatiul sud‑dunarean din proximitate.  Autorul cartii, ar­himandritul Sera­fim Alexiev, asaza in fata ochi­lor ci­ti­to­­­rilor o lume patrunsa de lumina harului, lume care se afla intr‑o continua lupta cu puterile intunericului, dar mereu condusa de dumnezeiasca Pronie.

Cu Viata Sfantului Boris Mihail de la Pliska nadaj­duim nu doar sa umplem un gol in lite­ra­tura noastra duhovniceasca, ci si ca cititorul sa capete folos pe calea mantuirii prin pilda vie­­tii unui tar plin de intelepciune, care, de­ve­­­nind simplu monah, s‑a nevoit mai apoi ani indelungati intru rugaciune, post si aspre nevointe.

De două mii de ani Maica Domnului, ceea ce L-a născut pe Hristos cu trup, ne e după Dumnezeu ajutorul cel mai mare şi scăparea neîndoielnică din toate nevoile. Icoana ei a luminat nenumărate case, a îndepărtat năpaste fără număr, a izbăvit din moartea cea îndoită – trupească şi sufletească – care ameninţă pururea viaţa omului; rugăciunile către ea au înţelepţit prunci, au luminat tineri, au alinat bătrâni, şi mijlocirea ei a adus mântuire dintotdeauna neamului nostru. 
Cartea de faţă – ca tot lucrul ce slujeşte spre sporirea evlaviei şi spre apropierea sufletească a omului de Născătoarea lui Dumnezeu – va fi de folos oricărui creştin. Lămuriri ale teologilor şi nevoitorilor cu privire la însemnătatea Maicii Domnului, rostiri de Dumnezeu insuflate ale Sfinţilor Părinţi despre puterea şi măreţia ei, povestiri minunate din istoria Bisericii: toate sunt izvoare de folos pentru omul ostenit şi împovărat, din care bând va putea găsi putere şi mângâiere, nădejde bună şi luminare în toate zilele vieţii lui.

Popularitatea cartii Nesfintii sfinti si alte povestiri scrisa de arhimandritul Tihon (Sevkunov) a demonstrat interesul cititorilor pentru cartile cu continut duhovnicesc, caci societatea are nevoie de o literatura buna si luminoasa, care sa-i sprijine pe oameni in nazuintele si sperantele lor. 
Cartea Focul din cer si alte povestiri scrisa de Olesea Nicolaeva continua tema principala despre Pronia divina in viata omului inceputa de cartea Nesfintii sfinti si alte povestiri, care in anul 2012 a devenit un reper in literatura rusa si un best-seller in domeniul literaturii de fictiune. 
Iata ce spune despre cartea Olesei Nicolaeva arhimandritul Tihon, autorul cartii Nesfintii sfinti si alte povestiri: Olesea Nicolaeva a reusit ca nimeni altcineva, cu inima deschisa, intr-un mod intens, autentic, interesant si verosimil, sa inceapa povestea oamenilor ortodocsi contemporani, in viata carora intervine Pronia divina prin intamplari deosebite si ne-a invatat sa ii admiram pe minunatii nostri frati si surori. Pentru asta ii multumim mult Olesei!
Autoarea cartii descrie sensul povestirilor ei astfel: Toate istorisirile, care marturisesc despre actiunea Proniei divine in lume si in sufletul omului, despre bunatatea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, despre ceea ce «face Dumnezeu cand voieste» si astfel «se biruieste randuiala firii», aduc mangaiere, bucurie si nadejde.
Cartea Olesei Nicolaeva Focul din cer si alte povestiri este ca un elixir literar si duhovnicesc mult asteptat de cititori.  

Cartea de faÈ›ă adună între coperÈ›ile ei, cu delicateÈ›e, multe lucrări binecuvântate ale lui Dumnezeu. Ea se citeÈ™te uÈ™or; îÈ›i vine să nu o mai laÈ™i din mână după ce i-ai citit primele pagini. Printre întâmplări cu călători veÈ›i găsi È™i note de pelerinaj în Muntele Athos È™i întâlniri minunate în acel spaÈ›iu, dar È™i pagini de spiritualitate, ori chiar de teologie; dar peste toate, mult bun simÈ›, dragoste È™i implicare pentru cel trist È™i debusolat, un spirit misionar pentru o persoană fără reverendă.