Savatie (Ştefan) Baştovoi este autorul unui halucinant roman despre efectele manipulării comuniste asupra minţii copilului – "Iepurii nu mor" – apărut la editura Polirom, care l-a situat printre primii cinci cei mai vînduţi autori români într‑un top făcut de Tîrgul Internaţional de Carte Gaudeamus (2007). În anul 2008 a fost premiat de Consiliul Europei pentru romanul "Nebunul" şi volumul de eseuri "Cînd pietrele vorbesc – Biserica faţă în faţă cu propria imagine". Este deţinătorul mai multor premii pentru poezie (fiind prezent în antologii din Franţa, SUA, Germania ş.a.) şi al Premiului pentru Eseu, acordat de Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova în 2007 pentru volumul "Ortodoxia pentru postmodernişti". 

"Audienţă la un demon mut" este o carte perfectă pentru toţi cei pasionaţi de istoria ideilor, de polemicile purtate între marile religii, de uneltirile organizaţiilor oculte şi teoria conspiraţiei. Documente hotărîtoare, începînd de la scrisorile secrete ale lui Lenin cu privire la exterminarea preoţilor şi pînă la dezbaterile recente din cadrul întrunirilor Consiliului Mondial al Bisericilor, fac obiectul cercetărilor unui profesor de fizică de la Chişinău, fost agent KGB, care, în anul 1987, a participat la şedinţa secretă de la Kremlin unde au fost impuse noile strategii de infiltrare a agenţilor securităţii statului în rîndurile ierarhiei bisericeşti. Acţiunea se desfăşoară pe axa Moscova-Chişinău-Bucureşti-Bruxelles. 

Ortodoxia rusă a suferit două lovituri majore din partea ideologiei masonice: prima, cînd Lenin a scos religia din È™coli, È™i a doua, cînd Kuraev a readus-o.” 
„Trebuie să avem în vedere È™i faptul că de la Lenin ­încoace, adică timp de aproape un secol, statul rus nu È™i-a revizuit politica faÈ›ă de studiul religiei în È™colile de stat.” 
„Nici una dintre religiile înregistrate pe teritoriul FederaÈ›iei Ruse nu va avea de cîÈ™tigat de pe urma ­introducerii studiului religiei în È™coli, pentru simplul fapt că nici o religie nu are voie să fie reprezentată în punctele sale esenÈ›iale. Corectitudinea politică faÈ›ă de culte atinge în cazul Rusiei lui Putin aceleaÈ™i limite diabolice pe care le-a tratat Rusia leninistă.” 
„Manualul numit Bazele culturii ortodoxe al cărui ­autor este diaconul Andrei Kuraev propune un creÈ™tinism fără sfinÈ›i, o biserică fără preoÈ›i È™i o «sfinÈ›enie» fără Dumnezeu. De aceea, toată epopeea readucerii religiei în È™colile din Rusia, prezentată ca o corectare a unei nedreptăÈ›i istorice săvîrÈ™ite cîndva de Lenin, este o mascaradă. Religia pe care o aduce Kuraev în È™coli nu este cea pe care a scos-o Lenin, ci una de modă nouă, întocmită în aÈ™a fel încît È™i Lenin È™i-ar face cruce în faÈ›a ei.” 

O carte unică în spaţiul ortodox, în care tema predicii şi a predicatorului este tratată din perspectivă imagologică. Autorul analizează principalele hibe ale misiunii creştine, aşa cum sînt oglindite ele de către propaganda ateistă, începînd de la Iluminismul Francez şi pînă la afişul anticlerical din perioada stalinistă. Totodată, tradiţia predicii ortodoxe este prezentată în splendoarea ei prescolastică, oferindu-se o clasificare originală a tipurilor de predicatori, de la Proroci pînă la Nebunii în Hristos, şi a tipurilor de predică posibile în condiţiile manipulării şi a dezinformării universale. 

Nonconformist, dar nu teribilist, nu abandonează scrisul, ci îl pune în relaţie cu practica ortodoxă, publicînd sub numele monahal Savatie mai multe volume de succes [...] Tînărul călugăr nu întoarce, aşadar, spatele lumii noastre, ci o asumă, iar mărturisirile sale publice - inclusiv cele literare - arată maturitate cultivată, echilibru şi o anume înţelepciune. (Paul Cernat, Bucureştiul Cultural) 

Precocitatea şi fecunditatea, manifestate anterior pe plan literar, s-au manifestat în ultimii ani pe plan misionar şi mărturisitor. „Schimbat la faţă”, fratele Savatie a pornit, cu pana sau prin viu grai, „în căutarea aproapelui pierdut”. Te surprind la el inteligenţa, realismul şi cultura teologică agonisită în doar cîţiva ani. De la regretatul N. Steinhardt (părintele Nicolae de la Rohia), predica ortodoxă n-a mai nimerit atît de bine calea de mijloc între tradiţie şi actualitate, între literă şi duh. (Răzvan Codrescu) 

Articolele reunite în acest volum nu pot fi numite altfel decît „cronici”, deoarece surprind evenimentele în timp real. Multe dintre ele au apărut în ziarele naÈ›ioale de la BucureÈ™ti È™i ChiÈ™inău. Întîmplări precum revolta anti­co­munistă de la ChiÈ™inău, alegerile de patriarh în Rusia, scandalul în jurul paradelor gay, războiul din Georgia, dar È™i multe altele, au devenit deja istorie. Noi catastrofe È™i tragedii umane ne surprind aproape în fiecare zi. Este cu neputinÈ›ă să le urmăreÈ™ti pe toate È™i cu atît mai mult să le răspunzi pe măsură. Există totuÈ™i lucruri pe care le putem prevedea È™i le putem împiedica să se întîmple. 

Cartea de faţă cuprinde volumele Despre credinţă şi îndoială şi De­spre întâlnirea cu Dumnezeu, apărute la Editura Cathisma, care au reprezentat prima traducere în limba română a cuvântărilor mitropolitului Antonie al Surojului (Anglia), spicuite din celebrul ciclu Omul în faţa lui Dumnezeu, răspândit în alte limbi în aproximativ un milion de exemplare.

„Eutanasia va fi un instrument esenÈ›ial al societăÈ›ii noastre viitoare”, scria socialistul Jacques Attali (director al Băncii Centrale Europene È™i consilier privat al lui ­Mitterand, în volumul colectiv Viitorul vieÈ›ii, Ed. Seghers, Paris, 1991). „[…]din clipa în care a fost depăÈ™ită vîrsta de 60-65 de ani, omul trăieÈ™te mult prea îndelungat fără a produce È™i costă foarte scump societatea […]. Într-adevăr, din punctul de vedere al societăÈ›ii, este mult mai preferabil ca maÈ™ina umană să se oprească brutal decît să se deterioreze progresiv. […] Logica socialistă este libertatea È™i libertatea fundamentală este sinuciderea. În consecinÈ›ă, dreptul la sinucidere, directă sau indirectă, este o valoare absolută în acest tip de societate”, conchide cinicul politician-profet.

Cum ar arăta lumea dacă un astfel de scenariu ar deveni realitate? Diavolul este politic corect constituie o proiecÈ›ie în viitor a unor legi, proiecte de legi sau afirmaÈ›ii ale unor politicieni È™i formatori de opinie despre ceea ce ar dori ei să fie lumea. Falsele „valori” ale lumii moderne, precum avortul, distrugerea familiei nucleare, promovarea homosexualităÈ›ii, reducerea populaÈ›iei – toate pe fondul unui ateism agresiv – îÈ™i arată adevărata lor faÈ›ă într-un roman plin de cruzime È™i candoare, care se citeÈ™te mai uÈ™or decît ai privi un film.

Editarea în limba română a monumentalei lucrări de liturgică a celui mai mare liturgist ortodox al veacului al XX-lea, Ioannis Foundoulis, ajunge la final odată cu publicarea ultimului volum, al V-lea. Primirea de către cititori a primelor patru volume a fost una foarte bună, confirmând valoarea practică şi teoretică indiscutabilă a cărţii.

Consideram ca este vorba despre o lucrare de referinta in domeniul liturgic, atât de important pentru Biserica Ortodoxă. Această lucrarea nu poate lipsi din biblioteca preoţilor şi chiar din bibliotecile parohiilor şi mânăstirilor, după cum nu poate lipsi din bibliografia lucrărilor sau studiilor de liturgică. Baza documentară foarte bogată, istorică şi teologică, dar şi autoritatea ştiinţifică a autorului conferă lucrării un nivel maxim de încredere. Pe parcursul celor cinci volume, care însumează peste 1500 de pagini, sunt date răspunsuri fundamentate istoric şi teologic la 600 de întrebări privind cele mai diverse aspecte, teoretice şi practice, ale vieţii liturgice a Bisericii. în răspunsurile la întrebări se regăsesc informaţii colaterale subiectului care multiplică de câteva ori tematica abordată direct. Aceste informaţii sunt clasificate într-un index tematic alfabetic pentru toate cele cinci volume, publicat la sfârşitul volumului al V-lea.

Dedic această carte copiilor din România care au fost abandonaţi prin orfelinate, canale, pe străzi, prin gunoaie.

„SCRUM” este o poveste de Hollywood. Astfel de poveşti sunt peste tot în România. Numai că nu sunt descoperite, nu sunt văzute de nimeni, fiindcă trăim în ele, ne amestecăm vrând-nevrând cu scenariul lor, care e scenariul vieţii noastre abătute, agonizante, cenuşii. E, în primul rând, povestea supravieţuirii noastre ca popor, lucru pe care l-am învăţat de la Părintele Gheroghe Calciu-Dumitreasa, care pe mine m-a scos de sub procedurile de deportare.

Intrasem ilegal în Statele Unite, fiindcă nu obţinusem viză. Am fost un emigrant ca atâţia alţii, la începutul anilor ’90. Viaţa unui emigrant este viaţa unui abandonat. Altfel spus, o traumă pe care o porţi în tine tot timpul şi care îţi ghidează mişcările. Am vrut să exorcizez această traumă şi am regizat filmul „7 Cuvinte” tocmai pentru a putea spune „povestea unui învingător”, adică a Părintelui Calciu, la rândul său un emigrant, un abandonat.

Ca exponent al traditiei isihaste, Sfantul Nicodim Aghioritul (1749-1809) a incercat sa sporeasca si sa adanceasca cunoasterea filonului imnografic bisericesc, prezentand intr-un opus amplu totalitatea talcuirilor existente la canoanele inchinate praznicelor imparatesti si ale Maicii Domnului si reunind cuvintele patristice, care n-au incetat de-a lungul timpului sa impartaseasca celor insetati de frumusete ambrozia si nectarul imnelor bisericesti.

Din aceasta antologie, care poarta numele de Eortodrómion (Calea sarbatorilor), vede pentru prima data lumina tiparului in limba romana talcuirea canonului „Ziua Invierii”, inchinat, dupa cum si numele insusi o arata, sfintei si maritei zile a Invierii – sarbatoarea sarbatorilor si praznicul praznicelor –, care pentru frumusetea si armonia nu doar a mesajului poetico-teologic, ci si a melosului e considerat „Canonul Canoanelor” si „Imparatul Canoanelor”.

Numele Cuviosului Paisie, numai rostit fiind, aduce bucurie si mangaiere.  Om simplu, dar, in acelasi timp, harismatic, om al rugaciunii si dascal al vietii contemporane, prin invataturile sale adunate in numeroase carti traduse si in limba romana, Cuviosul paisie a luminat si plaiurile romanesti.

Tineretea m-a fascinat intotdeauna. Si nu numai acum, pentru ca am inaintat in varsta, ci efectiv intotdeauna m-a fascinat tineretea in sine. Nu doar pentru ca este un stadiu de maxima potentialitate a omului, care da nastere unor adevarate explozii de energii creatoare, ci pentru ca am vazut totdeauna in ea un miracol al lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a creat pe Adam tanar, nu copil, nici batran. Deci starea primordiala a omului era de tinerete, chiar daca de pruncie spirituala.
Tineretea este legata in mod fundamental de iubire si frumusete. Marea poezie de iubire a lumii, inclusiv poezia biblica (Cantarea Cantarilor), se refera la tinerete si la aceasta etapa din viata omului. De asemenea, frumusetea este un atribut fundamental si este tonic sa te uiti la tineri si sa le vezi chipurile exprimand frumusetea lui Dumnezeu, de multe ori fara ca ei sa-si dea seama sau alteori denaturandu-i sensul. Trebuie sa invatam sa vedem frumusetea, sa o primim, sa o pretuim, dar nu numai atat, ci si sa o folosim ca atare.