Biserica Ortodoxa a pastrat intacta o bogatie imensa in domeniul liturgicii si al gandirii patristice, dar totodata si in cel al artei sacre.  Se stie ca cinstirea icoanelor ocupa in Biserica Ortodoxa un loc foarte important.  Si asta pentru ca icoana nu este o simpla imagine, nici un obiect decorativ, nici macar o ilustrare a Sfintei Scripturi.  Ea este ceva mai mult: un echivalent al mesajului evanghelic, un obiect de cult, care face parte integranta din viata liturgica.  Asa se explica importanta pe care Biserica o atribuie imaginii; nu oricarei reprezentari, ci imaginii specifice - pe care ea insasi a elaborat-o in decursul istoriei sale, in lupta impotriva paganismului si a ereziilor - imaginii pe care a platit-o cu sangele unui mare numar de martiri si marturisitori in timpul perioadei iconoclaste, adica icoanei ortodoxe.

In adancurile fiecarei fiinte umane exista o nepotolita sete dupa Dumnezeu.  Aceasta este o forta interioara, o dorinta sau o nazuinta sfanta, care ne poate scoate din starea de apatie a vietii noastre cotidiene si ne poate inalta pana la un nivel dureros dar sublim al existentei, marcat in egala masura de tristete si de bucurie.  Tristete, deoarece stim foarte bine ca dorinta noastra nu va fi niciodata pe deplin satisfacuta in decursul acestei vieti, ca obiectul ei ne va ramane mereu de neatins.  Cu toate acestea, este o "tristete plina de bucurie", intrucat obiectul dupa care tanjim se descopera a fi o Persoana: Cel care ne aduce la fiinta, ne invita sa-I cautam chipul si ne cuprinde in imbratisarea Sa, revarsandu-Si neincetat asupra noastra indurarea, mila si dragostea.

Aceasta carte ne aminteste astazi, intr-o lume stapanita parca mai mult ca oricand de patimi si griji de tot felul, adevarul fundamental ca singura cale a implinirii vocatiei umane ramane despatimirea, care inseamna paza mintii, dobandirea duhului neagonisirii, renuntarea la viata lumeasca si la atractiile ei.

Asadar, cartea Parintelui Georges Florovsky se constituie intr-un indreptar duhovnicesc pentru omul aflat in cautarea lui Dumnuzeu, un indreptar important mai ales prin faptul ca precizeaza limpede sensul nevointelor ascetice ale crestinului: dobandirea bucuriei celei adevarate.

Traim vremuri extrem de dificile.  Daca cineva ar dori sa compuna un act de acuzare impotriva vietii noastre bisericesti, ar fi imposibila obtinerea unui verdict de nevinovatie.  Da, toti suntem vinovati.  Istoria cunoaste vremuri cand viata bisericeasca a fost la fel de dezorganizata ca si a noastra.  Au existat lupte, schisme, acuzatii reciproce, calomnii, presiuni; dar este o diferenta intre ce a fost si ce este acum: la temelia acelor tulburari despre care ne vorbeste istoria erau intotdeauna lupte dogmatice, in vreme ce acum sunt patimi omenesti, care ies la iveala fara sa se deghizeze macar in dispute doctrinare.  Viata noastra bisericeasca este intr-un impas, intrucat principii introduse demult sunt nesocotite, iar aceasta provoaca in viata bisericeasca numai probleme.  Biserica este privita ca si o organizatie supusa legilor omenesti, care serveste scopuri omenesti.  Vointa omeneasca domina ca o stapana.  Iar aceasta vointa care ii este straina Bisericii se straduieste sa transforme dumnezeiasca Biserica intr-un mijloc util pentru a atinge propriile scopuri.  Poate niciodata credinciosii insisi nu au luat atat de mult in desert "Mireasa lui Hristos".

Aducerea aminte de moarte apare ca un prim har; Sfantul Isaac Sirul spunea: "cel care a inteles cu adevarat ca exista un capat al vietii acesteia este in stare sa puna capat greselilor sale".  Astfel, omul devine constient; mintea si inima incep sa se intoarca spre Dumnezeu.  Iar cartea lui Olivier Clement istoriseste aventura fiului risipitor care se intoarce la Tatal sau.

Biserica a pastrat in memorie amintirea unei imagini a Mantuitorului nefacuta de mana: achiropiita sau Sfanta Mahrama, numita si mandylion.  In anii din urma au aparut o serie de texte care contin informatii contradictorii referitoare la Sfanta Mahrama.  Insemnatatea subiectului ne obliga sa cercetam diversele scenarii si sa vedem daca s-a pastrat pana in vremea noastra panza de in pe care Hristos Si-a intiparit dumnezeiescul chip.

De‑a lungul vietii pamantesti, oricine s‑a ciocnit de problema bolii si de impactul negativ pe care ea il are de obicei in viata noastra si in viata celor care ne sunt apropiati.  Medicul, psihologul si teologul rus Konstantin Zorin, binecunoscut deja cititorilor romani, ne ofera o noua carte de sinteza intre traditia biblico‑patristica si descoperirile stiintei, ajutandu‑i pe ortodocsii contemporani sa gsseasca echilibrul necesar in fata incercarilor bolii.  Punand in lumina dubla origine – fizica si duhovniceasca – a bolii, autorul arata totodata si mijloacele de a‑i inlatura cauzele acolo unde lucrul acesta este posibil, precum si metodele de a o valorifica duhovniceste acolo unde Dumnezeu nu ingaduie vindecarea.

Orientata spre lamurirea si rezolvarea problemelor cu care se confrunta ortodocsii in conditiile zilelor noastre, lucrarea de fata va constitui un ajutor pretios pentru oricare dintre numerosii crestini a caror viata a fost afectata de boala intr‑un fel sau altul.

Aceste Istorisiri de suflet-folositoare, alcătuite sub înrâurirea Scării Sfântului Ioan Sinaitul, s-au bucurat de o apreciere deosebită în toată lumea ortodoxă, fiind traduse destul de repede după apariÈ›ia lor nu doar în limba latină, ci È™i în limba arabă, lăsând o pildă preafrumoasă celor care vor din toată inima să se întoarcă întru pocăinÈ›ă È™i spovedanie la Iubitorul de oameni Dumnezeu, Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină. 


„Să luăm aminte deci la noi înÈ™ine È™i cu toată paza să veghem asupra inimilor noastre, spre a nu ne învoi cu nici unul dintre gândurile viclene, ci, petrecând în post, rugăciuni, lacrimi È™i în toate virtuÈ›ile cele după Dumnezeu, să avem parte dimpreună cu toÈ›i sfinÈ›ii de bunătăÈ›ile cele veÈ™nice. Amin.” 

Dan Lucinescu a fost detinut politic intre 1948 - 1963, trecand prin inchisorile Suceava, Jilava, Pitesti, Gherla, Aiud.  Innobilat si ambitionat de suferinta, a devenit un important cercetator si om de stiinta dupa eliberare, brevetand mai multe inventii in domeniul ultrasunetelor.  Dupa 1990 s-a dedicat scrisului, publicand numeroase carti pe teme istorice, filosofice si autobiografice.  Dan Lucinescu a fost un apropiat al Parintelui Arsenie Boca, pe care l-a cunoscut in timp ce vietuia la Manastirea Sambata de Sus, si reda momente emotionante si inedite din viata celui denumit de credinciosi Sfantul Ardealului.

„Pavel a văzut o lumină care nu avea sfârşit nici în jos, nici în sus şi nici împrejur; o lumină fără de ho­tar i‑a apărut, strălucind în jurul lui, ca un soare infinit mai luminos şi mai mare decât universul; şi, în mijlocul acestui soare, el însuşi sta, devenit nimic altceva decât un ochi.” Aceasta este vederea slavei de care ne putem a­pro­pia prin chemarea numelui lui Iisus. Rugăciunea lui Iisus face ca strălucirea Schim­bă­rii la Faţă să pătrundă în toa­te ungherele vieţii noastre.

Mitropolitul Kallistos Ware

Prin stăruinţa în Rugăciunea lui Iisus, cugetul atinge o stare de dulce liniştire şi pace... Cu cât cade mai multă ploaie pe pământ, cu atât el devine tot mai moale; tot astfel, cu cât chemăm mai mult sfântul nume al lui Iisus, cu atât se pogoară în pă­mântul inimii noastre tot mai multă bucurie şi veselie. Când soarele răsare deasupra pământului, se face lumină; când slăvitul şi sfântul nume al Domnului nostru Iisus Hristos străluceşte neîncetat în minte, se nasc nenumărate cugetări strălucitoare ca soarele.

Sfântul Isihie Sinaitul

Aceasta carte ni-l infatiseaza pe urmatorul Apostolilor, pe Sfantul Ierarh marturisitor Varnava, a carui vietuire dreapta a cucerit, in vremuri de prigoana, inimile tuturor.

Pentru a intregi imaginea Sfantului Ierarh Mucenic s-au adus unele completari referitoare la datele sale biografice si din alte surse.  Dupa cum ne scrie si IPS Sa Amfilohie, Mitropolit de Muntenegru, Exemplul Episcopului Varnava, al omului cu o asemenea credinta in Hristos, de neclintit, ne este noua, crestinilor de astazi, dovada ca la anumite perioade de timp Domnul ii trimite pe bineplacutii Sai pentru a ne indruma pe cale si pentru a ne intari in credinta, nadejde si dragoste, apropiindu-ne unii de altii si de vesnica Imparatie a lui Dumnezeu.