Propunere pentru nemurire

Format: 14x21 cm
ISBN: 978-606-8195-46-9
Status: in stoc

Propunere pentru nemurire

Colectia: Alte carti
Autor:
Editura: Predania
Numar de pagini: 175

In 2014, am avut ocazia sa vorbesc la lansarea unei carti literalmente naucitoare, Cancerul, dragostea mea de Mioara Grigore.  Un titlul socant, paradoxal, de nu chiar imposibil...

Cu aceeasi vinovatie si cu o certitudine a inedecvarii totale am acceptat, totusi onorat, propunerea lui Viorel Grigore de a insira cateva "cuvinte inainte" la reportajul de fata - un fel de making of al acelui "film" biografic la capatul caruia Mioara Grigore, desi a castigat toate luptele, a pierdut razboiul.

Citesti, cand cu incantare, cand cu infiorare si nu stii pentru ce formula sa optezi: "Doamne, fereste" sau "Doamne, ajuta!".  In tot cazul, morala fabulei e de neclinit si neocolit: tocmai umilintele si durerile care ne coplesesc ajung in cele din urma sa ne innobileze.

Dan C. Mihailescu

Propunere pentru nemurire nu isi dezminte titlul si intentia.  Viorel Grigore il poarta cu maiestrie pe cititor pana la limita absurdului, comicului, grotescului, desperarii, suferintei mute indreptandu-l, in final, spre polul plus al fiintei.  Il depune cuviincios la picioarele tainei.  Doar aici cititorul are sansa sa inteleaga cum poate da un sens nonsensului, cum in moarte sta pitita viata si inca viata cea vesnica.  Pana si in fata mortii iminente firava trestie cugetatoare isi poate da un rost, integrand nefirescul ei infricosator, anihiland-o: putem alege sa murim cu demnitate.

Ciprian Voicila

Pret: 15.00 LEI   
  Cumpara


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

    • Cartea de faţă, intitulată modest „Cuvinte puţine oarecare din ceale multe, ale celor întru sfinţi părinţilor noştri Vasilie celui Mare şi Grigorie Cuvântătoriului de Dumnezeu,” a fost alcătuită de Grigorie Dascălul, Mitropolitul Ungrovlahiei (1765–1834), ca o anthologie a prieteniei celor doi mari Sfinţi Părinţi ai veacului al patrulea, precum mărturiseşte tipograful Pafnutie în prefaţa intitulată „Cătră cititoriul”: „Mitropolitul Grigorie, fiindcă marele Vasilie au fost ca un suflet în dooă trupuri cu Bogoslovul Grigorie, tălmăcind câteva Cuvinte, Epistolii, Stihuri de ale Bo¬goslovului Grigorie, le-au unit cu ale marelui Vasilie, ca să se cunoască că precum în viiaţă au fost iubiţi şi uniţi, aşa şi în Cartea aceasta să fie uniţi”. Grigorie Dascălul (proslăvit între sfinţi în anul 2006), este unul dintre vestiţii traducători ai scrierilor patristice din obştea Stareţului Paisie de la Neamţ. Numele lui Grigorie este legat de un alt mare traducător nemţean, Gherontie, care i-a fost şi duhovnic, şi cu care a tradus mai multe scrieri patristice. După moartea duhovnicului şi împreună-truditorului său, Grigorie, ajuns Mitropolit al Ungrovlahiei (1823-1834), va continua nevoinţa tălmăcirii şi tipăririi scrierilor patristice, reuşind să tipărească şi câteva manuscrise ale altor traducători nemţeni.

      Anthologia Mitropolitului Grigorie, publicată în 1826 la Bucureşti, la trei ani după urcarea sa în scaunul Ungrovlahiei, nu este însă nici mică, şi nici neînsemnată în ce priveşte conţinutul. În cele 379 de pagini format mare (21x30,5 cm) ea adună câteva dintre cele mai reprezentative scrieri ale Sfântului Vasilie (cele nouă „Omilii la Exaimeron”, împreună cu cele două omilii „Despre Facerea Omului” şi cea „Despre Rai”; două lucrări ascetice, „Aşăzământuri călugăreşti” şi „Epistola către Hilon”; apoi încă optsprezece Omilii dintre cele mai cunoscute; la care se adaugă şase Omilii, optsprezece Epistole şi opt Poeme ale Sfântului Grigorie al Nazianzului. Cu excepţia „Omiliilor la Exaimeron”, a celor două omilii „Despre Facerea Omului” şi a celei „Despre Rai” (pe care doar le-a diorthosit), toate scrierile sânt traduse de Mitropolitul Grigorie Dascălul.

       

Volume apartinand de la aceeasi editura

    • Volumul Raiul se dobândeÈ™te aici întregeÈ™te viziunea duhovnicească pe care StareÈ›ul Tadei ne-a lăsat-o moştenire, spre mântuirea noastră. Suntem răspunzători de gândurile pe care le întreÈ›inem, iată un adevăr foarte greu de crezut È™i de primit pentru omul postmodern, obiÈ™nuit să relativizeze orice È™i, mai ales, să vadă în gând doar o putere psihologică. De obicei, în cărÈ›ile duhovniceÈ™ti întâlnim ideea că pacea sufletească este roada rugăciunii. Mai întâi trebuie să te rogi, iar pacea va veni de la sine. Dimpotrivă, Părintele Tadei aÈ™ează ca piatră de temelie a rugăciunii pacea inimii.

      Alte arme din arsenalul războiului nevăzut, pe care ni le propune StareÈ›ul Tadei, sunt: smerenia, ascultarea, blândeÈ›ea, iertarea aproapelui, acceptarea necazurilor. Calea Cuviosului Tadei este una mărturisitoare. El se opune duhului materialist al lumii, se ridică împotriva prorocilor mincinoÈ™i care au apărut sau stau să apară, împotriva orientalismelor propagate de curentul New-Age. Mântuirea noastră stă numai în Domnul nostru Iisus Hristos pentru că prin El „firea noastră omenească a pătruns în taina Sfintei Treimi; este un dar nemăsurat.” Èšinta vieÈ›ii noastre este aceeaÈ™i pentru toÈ›i: „Aici ne este dat să ne pregătim pentru veÈ™nicie, să biruim răul, ca niciodată să nu cădem din dragostea Părintelui Ceresc.”
      Daniel Mazilu

      Prima ediÈ›ie a volumului a apărut cu titlul: Pace È™i bucurie în Duhul Sfânt în anul 2010.

    • Cumplita crimă săvârÈ™ită asupra familiei È›ariste a fost începutul băii de sânge neomeneÈ™ti care a scăldat, apoi, întreaga Rusie È™i în care zeci de milioane de oameni È™i-au pierdut viaÈ›a, Biserica a căzut în mâinile ateilor, iar Sfânta Rusie a fost desfigurată, ajungând de nerecunoscut.
      Nouă, generaÈ›iilor de astăzi, nu ne revine decât să ne rugăm Èšarului Mucenic Nicolae, celui de două ori încununat de Dumnezeu, È™i familiei sale de sfinÈ›i, ca să mijlocească dinaintea Tronului Dumnezeiesc pentru iertarea păcatelor noastre, ale tuturor. Și fie ca Domnul nostru Iisus Hristos să ne dăruiască tăria de credinÈ›ă ca È™i noi să urmăm, după vrednicie, pilda acestor adevăraÈ›i slujitori ai Lui. Amin.

      ViaÈ›a SfinÈ›ilor Èšari Mucenici, Mult-Pătimitori ai Rusiei

      Slujba SfinÈ›ilor Èšari Mucenici Mult-Pătimitiori ai Rusiei

      Canonul Sfântului Èšar Mucenic Mult-Pătimitor Nicolae

      Acatistul SfinÈ›ilor Mucenici È™i Mult-Pătimitori, Èšarul Nicolae, Èšarina Alexandra, Èšareviciul Alexei È™i Èšarevnelor Olga, Tatiana, Maria Și Anastasia

      Acatistul Sfântului Èšar È™i Mare Mucenic Nicolae, Împăratul Întregii Rusii

      Acatistul Sfintei Èšarine MuceniÈ›e È™i Mult-Pătimitoare Alexandra

      Acatistul Sfintei Mucenițe și Mari Cneaghine ElisabeTa

      O, Sfinte, Mult-pătimitorule, Èšarule Mucenic Nicolae! Domnul te-a ales È™i te-a uns ca să judeci pe poporul tău cu milostivire È™i dreptate È™i ca să te arăÈ›i păzitor al Bisericii celei drept-slăvitoare creÈ™tine. Pentru aceasta ai împlinit slujba cea împărătească în care ai fost aÈ™ezat È™i ai purtat de grijă sufletelor supuÈ™ilor tăi, în frica lui Dumnezeu. Iar Domnul, încercându-te ca pe un alt Iov Mult-pătimitor, a îngăduit să vină asupra ta ocări, amarnice dureri, trădare È™i înstrăinare, părăsit aflându-te de către cei apropiaÈ›i È™i silit fiind, cu sfâÈ™ierea inimii, să te cobori de pe tronul împărăÈ›iei tale celei pământeÈ™ti. Răbdând toate acestea pentru binele Rusiei, ca un credincios fiu al acesteia, È™i moartea cea mucenicească primindu-o, ca un drept slujitor al lui Hristos, ai dobândit ÎmpărăÈ›ia cea Cerească, în care-acum te desfătezi, cu slavă înălÈ›at fiind până la Tronul Împăratului-a-toate, dimpreună cu soÈ›ia ta, Èšarina Alexandra, È™i cu fiul È™i fiicele voastre, Alexei, Olga, Tatiana, Maria È™i Anastasia.
      Iar acum, având mare îndrăzneală către Hristos, Împăratul nostru, rugaÈ›i-vă ca Domnul să ierte păcatul lepădării poporului tău È™i fărădelegile noastre să le lase, învăÈ›ându-ne toate virtuÈ›ile, ca È™i noi să dobândim smerenia, blândeÈ›ea È™i dragostea È™i prin ele, intrarea în ÎmpărăÈ›ia cea Cerească, unde, dimpreună cu tine È™i cu toÈ›i SfinÈ›ii Noi Mucenici È™i Mărturisitori ai Rusiei să slăvim pe Tatăl È™i pe Fiul È™i pe Sfântul Duh, acum È™i pururea È™i în vecii vecilor. Amin.

    • Cu neputinÈ›ele lor adesea iritante pentru mereu-mult-prea-ocupatul om modern, dornic să nu irosească nici o secundă din prea-plinul plăcerilor vieÈ›ii, bătrânii noÈ™tri sunt lângă noi, aici È™i acum. Imagine vie a istoriei pe care au trăit-o, întipărită adânc în palmele È™i ridurile lor, se văd nevoiÈ›i să trăiască într-o societate care a pierdut cu totul noÈ›iunea de a cere sfat bătrânilor, de a se împărtăÈ™i din înÈ›elepciunea È™i experienÈ›a lor.

      În ciuda faptului că „suntem ai celor de ieri,” ne dispreÈ›uim bătrânii ca fiind inutili. Pentru mulÈ›i dintre puternicii clipei, bătrâneÈ›ea este înfricoÈ™ătoare, nu din pricina dinÈ›ilor căzuÈ›i sau din cauza ridurilor apărute, ci este înfricoÈ™ătoare anume prin faptul că este un vestitor, un mesager venit din veÈ™nicie care ne spune: „E timpul! PregăteÈ™te-te!”.

      Și cu toate acestea, dincolo de totala noastră nepregătire pentru a muri, dincolo de mitul tinereÈ›ii veÈ™nice pe care mass-media îl promovează feroce, bătrâneÈ›ea este un timp al devenirii, ce va să vină peste fiecare dintre noi, aÈ™ezând  pe coordonate cu totul noi, adesea nebănuite, întreaga raportare la noi înÈ™ine, la cei dragi, la sensuri ce se vor redefini în lumina apropierii de... marea trecere. „Viitorul È™i trecutul sunt a filei două feÈ›e, vede-n capăt începutul cine È™tie să le-nveÈ›e”; afirma Mihai Eminescu în celebra-i Glossă.

      BătrâneÈ›ea ne apare astfel absolut necesară ca timp al pocăinÈ›ei, al lacrimilor, al rugăciunii È™i al transmiterii de experienÈ›ă. O punte de continuitate între trecut, prezent È™i veÈ™nicie căci singurul lucru pe care È™tiinÈ›a nu-l poate face este să lupte cu moartea È™i să o învingă. Sunt încercări, dar aceste încercări sunt cu totul inutile, pentru că moartea râde de puterea celui puternic, de mintea celui inteligent, de nobilimea nobilului, de bogăÈ›ia celui bogat. Numai de Hristos nu râde moartea. El nu este un om de È™tiinÈ›ă, El nu este un comandant, El nu este un conducător în sensul modern al acestui cuvânt, care comandă oÈ™tile. Nu este un milionar, dar este mai puternic decât moartea. El – Singurul Care ne poate izbăvi de frica morÈ›ii, transformând-o în binecuvântarea întâlnirii cu El!

watch series