La câteva zile după moartea Mitropolitului Antonie Plămădeală, în vis, am auzit un cor de îngeri care cântau înălţător. M-am întrebat cine cântă, unde cântă? O voce mi-a răspuns: „E un alai de îngeri care îl însoţeşte pe Mitropolitul Antonie”. Eu am fost foarte mirată: „Pe Antonie?” „Da, e sub ocrotirea Părintelui Arsenie – mi-a răspuns vocea – şi au venit să-l ia.” (Preoteasa Ileana Ramba, care participase şi la slujba de călugărire a viitorului mitropolit).


La mănăstire la Sâmbăta, înainte de a începe o predică, Părintele Arsenie a zis: „Când Dumnezeu va judeca lumea eu am să fiu la dreapta Lui şi atunci ori vă sunt de folos ori vă sunt acuzator”. Atunci Dumnezeu îmi va zice: „Arsenie, de ce nu le-ai spus?”. Eu am să zic: „Doamne, eu le-am spus, dar nu m-au ascultat!”. Aşa v-am devenit acuzator, iar de folos vă sunt dacă faceţi ce vă spun”. Amin. 

Editie ingrijita de Pr. Nicolae Nicau
Profunzimea înţelepciunii părintelui Proclu Nicău este bine cunoscută de credincioşii moldoveni şi nu numai. Trăind ca simplu monah, cu o viaţă închinată întru totul ascultării de Dumnezeu, sihastrul din Munţii Neamţului aşezat la Mitocul Bălan după îndelungi ascultări din diferite mănăstiri sub povaţa părintelui Cleopa Ilie şi după ispitele şi vieţuirea în pustie, continuă să povăţuiască turma cea cuvântătoare pe calea mântuirii.

Fiind nepotul părintelui Proclu, am considerat plăsmuirea cărţii de faţă ca o datorie morală. Cunoscându-i viaţa duhovnicească îndeaproape, am căutat să conturez învăţătura curată a monahului Proclu, pe deplin folositoare sufletului şi întotdeauna ortodoxă. Nu am trecut cu vederea nici frumuseţea limbajului neaoş moldovenesc zugrăvit în cuvintele pline de înţelepciune ale părintelui, totul îmbrăcat într-o cadenţă asemănătoare Patericului.

Este foarte folositor pentru orice creştin să cunoască aceste sfaturi şi poveţe ale părintelui Proclu în legătură cu diverse probleme, întrucât va putea, astfel, să se lumineze mai mult şi va şti mai bine cum să le depăşească. Fiind o carte duhovnicească, se impune a fi citită cu luare aminte, pentru maturizarea şi progresul spiritual al credinciosului. Volumul se prezintă ca o sinteză a feluritelor sfaturi şi îndrumări ale părintelui Proclu date schivnicilor, monahilor, preoţilor şi oamenilor din lume şi tratează diferite probleme din mai multe perspective. De exemplu, progresul în dobândirea adevăratei smerenii ne va călăuzi spre progresul în dobândirea adevăratei iubiri, apoi a păcii inimii, a iertării celor care ne-au greşit etc.

Dorim din adâncul inimii ca toţi creştinii să se folosească de această lucrare în viaţa lor duhovnicească, iar atunci când o vor răsfoi şi vor găsi cuvinte folositoare şi înălţătoare de suflet, să înalţe rugăciune de iertare şi pentru noi, păcătoşii.

Fie să avem parte de rugăciunea părintelui Proclu, să-l simţim aproape, să ne mângâie şi să ne călăuzească pe drumul ce duce la Dumnezeu.

Dacă vorbim de Biserica Greco-Catolică (Unită cu Roma) din România, o realitate se impune: toţi oamenii de cultură şi politicienii români greco-catolici, în lupta lor pentru dreptate, libertate şi unitate naţională, nu au reuşit să facă atât bine ţării, cât rău şi câtă dezbinare au făcut tot ei, urmând biserica din care făceau parte! De aceea, unirea (revenirea la ortodoxie) rămâne cea mai bună soluţie, iar la porunca lor „Înapoi în staul!”, noi le răspundem şi îi rugăm „Înapoi la Hristos!”. Căci dreapta credinţă ne arată că a fi unit cu papa înseamnă a fi dezbinat cu Hristos, iar realitatea istorică ne arată că a fi unit cu Roma înseamnă a fi dezbinat cu România. Cu alte cuvinte, în problemele esenţiale, uniţii au fost şi sunt mai întâi cu papa şi apoi cu Hristos (şi cine nu-L pune pe Dumnezeu pe primul loc, nu-L pune pe nici un loc) şi au fost şi sunt mai întâi uniţi şi apoi români.

Din cuprins:

• Ce sunt ingerii?
• Ingerii in raport cu Mantuitorul Iisus Hristos
• Ceata sfintilor arhangheli
• Rolul ingerilor in Biserica
• Rolul ingerilor fata de fiecare credincios in parte, ca protectori si indrumatori
• Menirea ingerului pazitor
• Pacatul indeparteaza pe ingerul pazitor de la noi
• Ingerul cel rau (diavolul)
• Rolul ingerilor in Parusie
• Acatistul Ingerului Pazitor al vietii
• Rugaciuni catre sfantul inger pazitor

Iar toti cei ce umbla dupa placeri de orice fel nu vor scapa de primejdie, caci sub orice placere se ascunde un sarpe.  Numai atata mangaiere putem aduce intre oameni, cata amaraciune putem sa bem in locul celor ce vrem sa-i mangaiem... (Pr. Arsenie Boca)

Ca iubitor de Dumnezeu si raspanditor de bucurie, Parintele Teofil propovaduia porunca iubirii.  „Iubesti atunci cand primesti pe cineva in suflet, cand ti-l impropriezi, cand ii faci loc in inima ta.  Aceasta inseamna sa il iubesti.  Cata vreme tii in afara de tine, cata vreme tii departe de tine, cata vreme respingi sau impingi pe cineva, cata vreme marginalizezi pe cineva, cata vreme il ocolesti, nu il iubesti.  Cand il iubesti, il primesti, il faci al tau, face parte din tine insuti – atunci iubesti”.

Dumnezeu este indelung rabdator, mult milostiv, a toate bun, dar este si atotdrept.  Exista o lupta continua intre bunatatea lui Dumnezeu si dreptatea lui Dumnezeu.  El, pentru noi, pentru fiecare din noi, ar fi in stare sa Se rastigneasca a doua oara.  Petru fugise din Roma.  De unde?  De la suferinta, de la sange.  Hristos i-a iesit in fata, Petru L-a cunoscut si L-a intrebat: „Doamne, unde mergi?”.  I-a raspuns: „Petre, ma duc sa ma rastignesc a doua oara.  N-a fost de ajuns prima data.  Ma rastignesc si a doua oara”.  Atunci a inteles Petru ca, de fapt, nu trebuia sa fuga de suferinta, nu trebuia sa paraseasca turma, nu trebuia sa indeparteze de la el paharul greu, amar, al morţii.

Pr. Nicolae Tanase

În har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi acesta nu e de la voi, este darul lui Dumnezeu (Efes. 2, 8). Când Dumnezeu cheamă un suflet la cunoaşterea Sa, îi dă în dar Harul Său, sub formă de râvnă şi de credinţă, precum şi prin alte manifestări pricinuitoare de veselie ale darurilor Sale. Dar apoi, Dumnezeu retrage Harul Său şi lasă pe ostaş singur, pentru ca să-i încerce credinţa, deoarece credinţa în Dumnezeu sporeşte şi se întăreşte prin ispite şi necazuri. Astfel, credinţa arătată prin fapte, prin lucrare şi mărturisire, ne uneşte cu Dumnezeu, devine Împărăţia lui Dumnezeu în noi. „Ar fi foarte nimerit să-i numim pe credincioşi frumuseţea popoarelor, pentru că nu se află nimic mai frumos pe această lume decât oamenii credincioşi” – Sf. Ioan Gură de Aur CUPRINS CREDINŢA – de la părere la trăire Sensurile cuvântului „credinţă” / 5 Credinţa în raport cu raţiunea, voinţa şi sentimentul / 10 Forme de manifestare a credinţei / 11 Necesitatea credinţei / 33 Însuşirile credinţei / 38 Cine poate avea credinţă? / 46 Cum apare credinţa în Dumnezeu? / 47 Cum sporim în credinţă? Treptele credinţei / 50 Fapte de credinţă / 61 CREDINŢA lucrătoare şi mărturisitoare Credinţa adevărată (ortodoxă) este Împărăţia lui Dumnezeu din lăuntrul nostru / 69 De la credinţă la cunoaştere supranaturală / 80 Credinţă şi raţiune (în Răsărit şi în Apus) / 87 Credinţa şi faptele bune (credinţa lucrătoare prin iubire) / 97 Binefacerile credinţei / 107 Lucrarea credinţei omului şi a credinţei lui Dumnezeu / 112 Puterea credinţei celorlalţi (şi puterea rugăciunii în comun) 133 Prigonirea credinţei. Prigonirea din afară şi cea din lăuntru / 124 Mărturisirea credinţei şi binefacerile ei 130 Urmările nemărturisirii / 139 Ereziile – orbirea minţii (ochiul sufletului) În spatele fiecărei erezii există o femeie desfrânată! / 141 Orbirea minţii / 146 Ecumenism ortodox şi ecumenism eretic / 150 Biserică Ortodoxă - locaşul lui Dumnezeu în lume Ce reprezintă Biserica Ortodoxă? / 155 Biserică Ortodoxă - locaşul lui Dumnezeu în lume / 157 Însuşirile dumnezeieştii Biserici Ortodoxe / 160 Cum se poate înfăptui unirea dumnezeiască a bisericilor? / 162 Credinciosul şi necredinciosul Cum trebuie să fie credinciosul? / 164 Păcatele împotriva credinţei / 168 Necredinţa şi necredinciosul / 171 Îndoiala şi puţina credinţă. Întărirea în credinţă / 176 Simbolul credinţei – CREZUL / 189 Note / 190

(lipsa text)

Personalitatea Parintelui Arsenie este uriasa.  Mostenirea sfintiei sale este pe masura.  Influenta duhovniceasca a parintelui Arsenie este unica...

Il vad ca un sfant intre sfinti, inainte lui Iisus Hristos.  Il vad pe parintele Arsenie ca fiind astazi mana lui Hristos intinsa neamului romanesc ca altui Petru care se scufunda in valuri.

Episcopul Daniil

Pentru cine crede ca Patericul nu se mai scrie si azi, pentru cine crede ca teologia inseamna interpretare "spirituala" de idei sau vehiculare de notiuni de ordin religios si nu relatare a minunii pe care Dumnezeu continua si azi sa o savarseasca in oameni, iata o stire care ii poate suprinde. Lectura cu folos!