(lipsa text)

Hronograful a fost scris de Caldei, pe vremea lui Avraam, la anul 3500 de la Facerea lumii. În anul 1000 după Hristos, istoricul Gheorghe Chedrinul în Constantinopol îl traduce în limba greacă; apoi Sf. Dimitrie al Rostovului îl traduce în limba rusă; a fost copiat apoi la IaÈ™i în anul 1591, publicat în VeneÈ›ia la anul 1691. În anul 1821 ăl foloseÈ™te Goethe în Germania. În anul 1837 este tradus în limba chirilică de mitropolitul Veniamin Costache; după 155 de ani apare în limba română, la editura Pelerinul Român, la Oradea, în anul 1992 ediÈ›ia 1, iar acum în anul 2005 ediÈ›ia a 2-a

(lipsa text)

(lipsa text)

(lipsa text)

(lipsa text)

Sfântul vine pretutindeni unde este chemat, dare de foarte multe ori vine şi ajută minunat şi acolo unde nu este cunoscut sau chemat.
S-au adunat în filele acestei cărţi un pâlc de fapte minunate ale Sfântului Mina, o părticică din norul minunilor sale, întâmplate în jurul Bisericii închinate lui, din incinta Facultăţii de Teologie Ilarion V. Felea din Arad.
Multe din minunile pe care Sfântul le-a făcut cu noi s-au scris aici, cărţile nu le-ar fi încăput, altele aşteaptă a se împlini.
Mulţumim Sfântului MIna că atât cât ne-a fost nouă cu putinţă ni s-a făcut cunoscut prin viaţa şi martiriul său, prin biserica sa, în care ne hrănim cu Pâinea Vieţii şi minunile sale pe care le face mereu nouă.

Pr. Ştefan Negreanu

„Cum aÈ™ putea să exprim în câteva cuvinte ce mi-a dăruit acest om sfânt? Singurul lucru pe care îl pot spune este că în preajma sa simÈ›eam că Dumnezeu este viu, iar fericitul StareÈ› era un «organism viu». AÈ™a cum viaÈ›a biologică se transmite din generaÈ›ie în generaÈ›ie prin organisme vii, nu moarte, tot astfel È™i viaÈ›a duhovnicească se transmite de la o generaÈ›ie la alta prin organisme vii, precum Sfântul Paisie.

A fost un teolog empiric, trăitor, un mare sfânt al Bisericii noastre, deÈ™i nu a studiat teologia la È™coli înalte. Se distingea printr-o minunată simplitate, în care întrezăreai o adâncă maturitate duhovnicească. Spunea cuvinte dintre cele mai simple, de multe ori pline de umor, care aveau o putere uimitoare. Cuvântul său cădea în sufletul fiecărui om asemenea fulgilor de nea care se aÈ™tern pe pământ lin, dănÈ›uind. Îmbracă totul în alb È™i pătrund adânc în lăuntrul de ape al pământului. Cuvântul său pătrundea, aÈ™adar, în chip simplu, în inima oamenilor.

Și înainte È™i după canonizarea sa, viaÈ›a È™i învăÈ›ătura Sfântului Paisie au avut È™i au o înrâurire asupra întregii lumi. AÈ™ putea spune că este un StareÈ› contemporan al tuturor, universal”.

Un procuror acuza este un roman despre justitie, despre instrumentele ei oficiale si chipurile ei intunecate, oculte, despre sistemul mafiot al finantarii pentru obtinerea puterii, despre conspiratia impotriva poporului roman, despre dirzenia unor oameni care nu cedeaza nici la presiuni politice, nici la amenintari cu moartea, despre calea launtrica a pocaintei pe care poate pasi oricine indrumat de duhovnicul sau.

Aceasta carte este o marturie despre fiintare, care poate fi, pentru mine si
pentru voi, fericita, in pofida tuturor aspectelor tragice ale lumii: a bolii, suferintei
si mortii, a urii, tradarii si minciunii.  In ea nu veti gasi retete ale fericirii.  In
ea nu sunt tehnici sau exercitii ce duc la fericire.

Daca va intereseaza fericirea ca obiect ce poate fi aflat, cumparat, dobandit, meritat, obtinut prin cereri sau prin
rugaciuni catre Dumnezeu, inchideti aceasta carte.  Daca sunteti convinsi ca
viata este o tragedie, o „cruce” sau o incercare grea, careia Facatorul il sorteste
pe orice om, aceasta nu e o carte pentru voi.  N‐aveti nevoie s‐o cititi, n‐o sa va pot
schimba convingerile.  Dar daca nadajduiti „mai presus de nadejde”, cum spun cantarile bisericesti,
ca va asteapta viata vesnica, fericirea si bucuria, atunci ne vom intelege.

Pr. Andrei Lorgus

Păcatul capital al lui Joseph Martin, eroul acestei fascinante cărţi a lui Gheorghiu, a fost refuzul său de a întinde o mână de ajutor unui fugar căutat de poliÈ›ia politică – păcat ce l-a marcat mai bine de un deceniu È™i pe care va jura să nu-l mai săvârÈ™ească… După unsprezece ani petrecuţi în spatele Cortinei de Fier – acolo unde l-a condus o misiune antropologică începută pe È›ărmurile Mării Negre –, în chiar ajunul mult aÈ™teptatei sale întoarceri în patrie, în apartamentul lui din Sofia sunt aduşi un român rănit, soÈ›ia È™i copilul lor. Astfel, începe povestea lumii separate aproape jumătate de veac de Occident, lumea SacrificaÈ›ilor Dunării.

În stilul deja consacrat prin Ora 25, Gheorghiu stabileşte în carte o paralelă între ultimele zile de viaţă ale eroului său şi Pătimirile lui Hristos. În capitole precum Rana din coastă, Aştept învierea trupului, Pilat se spală pe mâini cu apă de colonie, marele scriitor al exilului românesc condamnă deschis Occidentul, salvat de hidra roşie prin sacrificarea a milioane de oameni din Răsărit...

Acum unsfert de veac capitala Romaniei pierdea brutal un monument istoric de imensa valoare: Manastirea Vacaresti.

Ctitoria din secolul XVIII a primului domn fanariot Nicolae Mavrocordat si a fiului sau, carturarul si reformatorul Constantin, a fost spulberata de buldozere, iar superbele sale podoabe in piatra si in fresca - din care doar o infima parte a fost salvata - deveneau o dureroasa amintire.

Se stie ca o mana de specialisti - istorici, istorici de arta, arhitecti, arheologi, pictori, restauratori- au cautat sa salveze cate ceva din tezaurul de la Vacaresti, iar marturia lor apare in acest album. Ea face onoare acelei parti a intelectualitatii romanesti care nu a tacut si nu a stat cu mainile incrucisate in fata dezastrului ce atingea trecutul Bucurestilor.

Sper ca intr-o buna zi ceea ce a ramas din nobila ctitorie a Mavrocordatilor sa fie adapostit demn intr-un muzeu, ca o dubla amintire: a unei epoci vechi de inflorire culturala si a unor vremuri, mai recente, de urgie spirituala.