Această lume îşi are începutul în minune, se păstrează prin minune şi se va încheia prin minune. Orice om cugetător când se eliberează din propria agonie şi frământare, şi începe să cugete despre toate câte există şi se găsesc în jurul lui, la această concluzie ar trebuie să ajungă.

Însă mărturia cea mai vrednică de crezare şi fără nicio umbră de îndoială ne-o oferă Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu, întărită şi completată de Sfânta Tradiţie.

La oameni, bunul cel mai mare este unul singur: smerenia inimii şi amintirea zilei morţii, vre­mea în care vom ieşi goi din această mare a vieţii şi vom vedea însoţindu-ne înfierările faptelor.

Prin urmare, să străbatem largul mării acestei vieţi curaţi de întinăciune şi să dobândim drept martor al faptelor bune zidirea. Să dezlegăm nodul cel slab care ne ţine legaţi de cele prezente, să îndepărtăm inima noastră de dezmierdarea cea trecătoare, să alungăm grija de multe care ne duce la pieire, să nu ne legăm sufletul cu legături pământeşti, să dispreţuim slava care vine de la cele trecătoare de aici, să dispreţuim floarea lu­crurilor deşarte, care este ca şi vopseaua care lesne îşi pierde culoarea, să străbatem viaţa ca şi cum ne-am îndrepta spre ceruri pe aripile rugăciunii. Noi, cei care păşim pe calea vieţii, să urmărim răsplata che­mării celei de sus a lui Hristos.

Acatistul Maicii Domnului la Icoana Prodromita - Minunile Sfintei Icoane Prodromita

Acatistul si Viata Sfantului Ioan Iacob Hozevitul de la Neamt

O, preacuvioase Parinte Ioane, care cu darul lui Dumnezeu din frageda copilarie ai mers pe calea cea sfanta a desavarsirii si pentru care Preabunul si Preainduratul Dumnezeu a binevoit sa te proslavesti pe pamant si in cer, te rugam, auzi-ne si pe noi, nevrednicii si pacatosii, care indraznim sa venim cu toata evlavia si umilinta catre tine, ca sa te rogi Preabunului Dumnezeu, ca si noua sa ne ajute cu mila si cu indurarile Sale si, prin rugaciunile tale, sa mergem pe calea cea sfanta a poruncilor Lui si din toata inima sa ne silim a lucra cele bune spre folosul sufletelor noastre. Fie ca, prin mila si indurarea lui Dumnezeu si prin sfintele tale rugaciuni, sa avem si noi mila si indurare in ceasul mortii noastre si in ziua Judecatii de apoi. Amin.

Evanghelia dupa Iuda - scrierea apocrifa promovata de National Geografic - este o carte care a facut multa valva. Fara sa o citeasca, multi oameni s-au bucurat de faptul ca au aflat un motiv in plus sa stea departe de Biserica. O Biserica mincinoasa, o Biserica in care oamenii sunt tinuti departe de Adevar, nu isi are rostul. Numai ca, la un studiu atent, se poate observa ca teza principala a "Evangheliei dupa Iuda" - Ca Hristos i-ar fi marturisit marile adevaruri doar apostului Iuda, iar ceilalti ar fi ramas la un stadiu inferior de cunoastere - nu sta in picioare. Dupa ce L-a vandut pe Hristos, Iuda s-ar fi sinucis. Cand ar fi avut timp sa scrie o Evanghelie? Cum ar fi putut fi propovaidor al adevaratei credinte in Hristos un Sinucigas? Nadajduiesc ca cititorii cartii de fata vor intelege falsitatea "Evangheliei dupa Iuda".

Anecdote duhovniceşti cu părintele Ioil Ianakopoulos

Neavând atunci timp suficient din cauza altor obligaţii să scriu ceva demn de acest bărbat, achitându-mă astfel de ceea ce îi datorez acestui preacinstit prieten şi învăţător, am recurs la o soluţie de mijloc: în loc să încerc să descriu eu personalitatea importantă a acestui părinte, m-am gândit să prezint – aceasta nu cere nici timp mult, nici efort – anumite „anecdote” caracteristice din viaţa părintelui Ioil.

Le-am numit caracteristice, întrucât din ele răzbat, cu foarte mare putere, multe din cali­tă­ţi­le minunate ale acestui rar părinte: prezenţă de spirit, agerime, demnitate, hotărâre, curaj, sin­ce­ri­tate – mai ales cea spusă pe şleau -, caracter integru, conservatorism, cugetare pur ortodoxă etc. (Părintele Epifanie Theodoropoulos)

Se vorbeste mult in aceasta lucrare despre "contrasens", despre contrasensuri uneori creatoare, care au contribuit la progresul gandirii, dar si despre contrasensuri care nu produc decat eroare si confuzie, asa ca acelea datorate anumitor sustinatori ai psihologiei istorice. Prezentam in lucrarea aceasta cateva aplicatii la texte filosofice ale unei metode de interpretare, care rezida in a le reaseza in contextul invatamantului si al vietii specifice scolilor filosofice. Pe langa minutioasele studii consacrate unor termeni filosofici importanti, se mai regasesc in volumul de fata si cateva contributii generale, pe buna dreptate devenite celebre, dedicate sectiunilor filosofiei, organizarii invatamantului din scolile filosofice, repartizarii disciplinelor si, nu in ultimul rand, figurii inteleptului.

Cercetarile lui Pierre Hadot se refera, mai intai, la raporturile dintre elenism si crestinism, apoi la mistica neoplatoniciana si la filosofia din epoca elenistica si, in fine, se precupa cu descrierea filosofiei ca fenomen spiritual.

Cu însemnări despre unirea omului cu Dumnezeu prin Taina Sfintei ÎmpărtăÈ™anii 

Sfântul Ioan Maximovici (1896-1966) este cinstit de către credincioÈ™ii ortodocÈ™i din lumea întreagă ca unul dintre marii sfinÈ›i contemporani, proslăvit de Dumnezeu prin harisma de a tămădui sufleteÈ™te È™i trupeÈ™te pe toÈ›i cei care îi cer ajutor, aducând prin puterea iubirii lui Hristos mângâiere sufletească, răspuns grabnic la frământările oamenilor È™i ajutor în marile nevoi È™i răscruci ale vieÈ›ii. 
Scrierea de faţă, de curând descoperită, nu a văzut până acum lumina tiparului în limba română; cuprinse în ea sunt preţioase învăţături ale sfântului nevoitor È™i mare făcător de mi­nu­ni al veacului XX despre esenţa rugăciunii şi despre felul cum trebuie să ne rugăm pentru a fi auziţi de Domnul. 

Pentru ca un creştin să primească întotdeauna ajutor plin de har de la Dumnezeu trebuie să se afle în necurmată împărtăşire cu Cel Preaînalt şi întotdeauna în legătură cu lumea de Sus. Mijlocul pentru aceasta este rugăciunea. Rugăciunea este convorbirea omului cu Dumnezeu, o convorbire plină de evlavie a sufletului omenesc cu Ziditorul său.(Sfântul Ioan Maximo­vici) 

Pretuiti Sfanta Spovedanie!  Prin Spovedanie se salveaza familia, prin Spovedanie se scot sufletele din iad inainte de a ajunge acolo, prin Spovedanie ne impacam cu Dumnezeu inainte de a merge in fata Judecatorului, prin Spovedanie reinviem din nou, prin Spovedanie capatam dor de viata, prin Spovedanie ne da noua Dumnezeu bucurie in viata.  De spovedanie depinde mantuirea noastra sau osanda noastra!

(Parintele Ioanichie Balan)

Omul are atata sfintenie cata rugaciune are in el. Omul nu traieste pentru sine, omul este binecuvantat sa traiasca pentru celalalt.

Viata Cuviosului Parinte Justin Parvu – Volumul I: 1919-1964. Nasterea unui Sfant, aparuta sub egida editurii Manastirii Petru Voda, este o editie cu totul inedita: include materiale pentru prima data sub lumina tiparului, atat autobiografice ale Parintelui Justin, cat si cele selectate din arhiva CNSAS, transmite Manastirea Petru Voda.