Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” de­spre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Dacă în vremurile noastre – vremuri de sărăcie, de foamete şi de întunecare duhovnicească – mai sunt monahi ce au cât de cât dreaptă socotinţă duhovnicească adevărată, ei sunt aceia, foarte puţini la număr, care, fiind luminaţi cu rugăciunea minţii, şi‑au cunoscut amănunţit patimile, au cunoscut amănunţit lucrările duhurilor viclene şi, în fine, lucrarea Dumnezeiescului Duh, care începe prin revărsarea în sufletul omenesc a sfinţitei păci celei în Hristos – iar cine nu şi‑a văzut, în lumina rugăciunii minţii, patimile sale, cine n‑a cunoscut lucrările duhurilor necurate şi n‑a gustat din pacea lui Hristos, care adună laolaltă mintea, sufletul şi trupul, acela nici nu are idee despre dreapta socotinţă duhovnicească, chiar dacă, amăgit de slava deşartă, i se pare că o are... 
Vrei să simţi uşurare de patimile care te luptă? Vrei să afli umilinţă în chilia ta, umilinţă fără de care gândul, răpit de vântul sălbatic ca o corabie fără ancoră, goneşte pe valurile închipuirii şi este aruncat în adâncul trândăvirii? Vrei să vezi lumină din Lumină? Vrei să guşti dragoste care iese din Dragoste şi duce la Dragostea veşnică? Ia gândul tău şi aruncă‑l la picioarele fraţilor şi surorilor, fără să faci deosebire între răi şi buni; spune‑i gândului tău şi repetă‑i cât mai des, ca din gând să se nască şi simţământul: „Aceştia sunt nişte îngeri ai lui Dumnezeu, numai eu mă asemăn diavolului prin păcat şi întunecare”. 

Nici rugăciunea fără cunoștință, nici cunoștința fără rugăciune nu este bună - iar un creștin împlinit le va avea pe amândouă. Cartea de față nu doar că ne propune acatistele și paraclisele unor sfință - de altfel foarte cunoscuți și cinstiți de poporul român - , ci le și completează cu viețile acestora, ample și îmbogățite cu învățături din Scriptură și din Părinți.

Astfel, cunoscând viața și nevoințele, virtutea și jertfa acestor mari sfinți: Nicolae, Mina și Haralambie, străluciți purtători și mărturisitori ai harului lui Dumnezeu, mai vârtos suntem hrăniți sufletește și îndemnați să le cerem, prin rugăciune, mijlocirea înaintea tronului Ziditorului și Stăpânului tuturor. 

Care este menirea femeii în această lume? Pentru cei mai mulÈ›i dintre noi, o astfel de întrebare ar putea fi considerată stranie, dacă È›inem seama de faptul că femeia − fiind părtaÈ™ă firii omeneÈ™ti − are aceeaÈ™i menire la fel ca È™i bărbatul: mântuirea, desăvârÈ™irea de sine, năzuinÈ›a după chipul Creatorului… Femeia îşi are însă şi menirea sa aparte, diferită de cea a bărbatului.

Din profundele analize duhovniceÈ™ti cuprinse în cartea de faÈ›ă, orice creÈ™tin îÈ™i va putea lămuri multe dintre aspectele legate de menirea femeii în raport cu VeÈ™nicia È™i rolul ei în lumea de astăzi. 

In aceasta lucrare, pentru prima oara in istoria studiilor de specialitate, David C. Ford ne ofera o analiza minutioasa a scrierilor Sfantului Ioan Gura de Aur, insistand asupra pasajelor referitoare la feciorie, casatorie, familie, copii, trup, sexualitate, adulter, castitate, supunere, conducere, egalitate.

Studiul merita citit nu numai de studentii teologi si de preoti, de istorici si de exegeti sau de apologeti ai miscarii feministe, ci, mai presus de toate, de cuplurile care se straduiesc sa-si randuiasca in fata lui Dumnezeu viata de familie si relatiile intime din cadrul acesteia. 

Hristos este noua viaÈ›ă! Lumina, viaÈ›a È™i bucuria familiei. E totul! Să‑L iubim cu toată puterea sufletului È™i, când problemele cotidiene ne apasă È™i întristează, să ne în­drep­tăm omul cel lăuntric spre Dumnezeu È™i să‑L chemăm în rugăciune. Uite! Hristos ne aÈ™teaptă È™i, de îndată ce Îi facem cât de puÈ›in loc în inima noastră, intră numaidecât, È™i atunci le avem pe toate. Vine asemenea unei raze de soare È™i ne încălzeÈ™te.

În ce priveÈ™te problemele din familie, în­semnătate are nu îndepărtarea lor cu totul – lucru, de altfel, cu neputinÈ›ă, ci felul în care sunt înfruntate. Cel deznădăjduit se întristează, îÈ™i pierde dispoziÈ›ia È™i puterea. Pe când cel cu nădejde înaintează (…). Dum­nezeu Se îngrijeÈ™te până È™i de cele mai ne­în­semnate amănunte ale vieÈ›ii noastre. Nu este nepăsător faÈ›ă de noi, nu suntem singuri în lume. Ne iubeÈ™te mult, ne are în minte în fiecare clipă È™i ne ocroteÈ™te. Trebuie să pricepem acest lucru È™i să nu ne fie teamă de nimic.

„Nebunia pentru Hristos” rămâne una dintre cele mai înalte È™i frumoase forme de înfăptuire, întru sfinÈ›enie, a iubirii faÈ›ă de Dumnezeu, o depăÈ™ire a tuturor modelelor de viaÈ›ă duhovnicească obiÈ™nuite È™i „căldicele”, vădind că dreptatea şi judecata lui Dumnezeu diferă foarte mult de cele ale oamenilor. 
Aceste făpturi omeneÈ™ti, în aparenta lor nebunie, nu fac decât să se revolte împotriva păcatului È™i a uneltirilor celui viclean, spre a se dărui pe deplin lui Hristos, ca preÈ› al bunei schimbări, după care însetează sufletul uman, în străfundurile sale, creÈ™tin. 
Una dintre ele este È™i Iannis care, în Athena zilelor noastre, într-un cartier „civilizat”, asemenea celor pe care cu toÈ›ii le cunoaÈ™tem, a reuÈ™it să preschimbe prin jertfa sa neobiÈ™nuită urâÈ›enia vieÈ›ii cotidiene, să trezească în inimile descumpănite È™i în conÈ™tiinÈ›ele adormite sau pervertite nevoia È™i dorul de lumină... 
Nu doar un extraordinar bestseller, ci un mod de vieÈ›uire pe care, alături de Hristos, îl putem avea cu toÈ›ii, pregustând ÎmpărăÈ›ia încă de aici.

Arhimandritul Athanasie Mytilineos (1927‑2006), stareÈ›ul Mă­năstirii Ador­mi­rea Maicii Domnului şi Sfântul Dimitrie din Larisa, Grecia, a fost un predicator lu­minat, care s‑a dedicat încă din tinereÈ›e catehizării poporului lui Dumnezeu – slujire pentru care a fost supranumit „Noul Gură de Aur” al Greciei. Omiliile sale se adresează tuturor credincioÈ™ilor Bisericii, indiferent de nivelul lor cultural, fiind în acelaÈ™i timp simple, profunde È™i profetice.

Fericitul stareÈ› Athanasie a lăsat Bisericii o moÈ™­te­nire catehetică impresionantă – peste 3000 de catehe­ze È™i omilii înregistrate audio –, în care a explicat în amănunt căr­È›i­le Sfintei Scripturi, de la Facere până la Apocalipsă, fără a ocoli nici o temă importantă din viaÈ›a contemporană a cre­din­cioÈ™ilor È™i a Bisericii.