Editura Evanghelismos - Libraria ta virtuala!
Carti online gratuite (nou)

Cine se mai intreaba astazi ce este preotia? Cine se mai inspaimanta de greutatea ei? Cine se cutremura gandind la misiunea ei? Si cine mai ofteaza infiorat de darul si dragostea ei? Domnul Marcu V. Toma prezinta ca teza de licenta o lucrare originala: Viziunea mea despre fiinta si chemarea preotiei. Teza cuprinde o introducere si zece capitole: chemarea, trude si stradanii, hirotonia, necazuri si ingenuncheri, biruinti si bucurii in har, spinii patimilor, florile inimii, iubirea, singuratatea, hristofor si sfintitor. Am citit-o cu emotie. Sunt pagini de lumina, desprinse din ceea ce are mai launtric si mai transfigurat sufletul unui tanar. Pretuind-o dupa merit, nu pot decat sa urez d-lui Marcu sa-si vada realizate viziunile sale sfinte. Preot Profesor Grigore Cristescu, 1936

Chinonicarul reprezinta, de cele mai multe ori, un verset din psalmi ce se canta in timpul impartasirii slujitorilor si credinciosilor in cadrul Sfintei Liturghii si care are ca scop crearea unei atmosfere prielnice interiorizarii sufletesti a celor ce se vor uni cu Trupul si Sangele Mantuitorului Iisus Hristos. Primul volum al seriei cuprinde o parte din chinonicele existente in manuscrisul MΠT705 (autograf al lui Hurmuz Hartofilax), ce contine cantari la Sfanta Liturghie. S-a realizat o selectie a chinonicelor, astfel incat cartea sa serveasca scopului practic al cantarii la strana.

Acest roman, ce se bazeaza pe un caz real, infatiseaza lupta cu necazurile vietii si cu sine insasi a unei tinere femei. Dupa trei casatorii esuate, pierderea unui copil inca din pantece, o perioada de lupta cu alcoolismul si o alta petrecuta dupa gratiile inchisorii, Constantina Stefanou isi gaseste implinirea, cu ajutorul lui Dumnezeu, in daruirea de sine, dedicandu-se ajutorarii oamenilor sarmani si bolnavi din Africa. Mesajul ce strabate discret, dar ferm dintre randurile cartii este acela ca adevarata implinire si biruinta tuturor piedicilor poate fi aflata numai in Izvorul Vietii, Care este Hristos.

Invatatura Sfintilor Parinti despre patimi si vindecarea lor nu este un rezultat al cunoasterii stiintifice si psihologice, ci ea este rodul unei adanci experiente duhovnicesti dobandita in urma nevointelor aspre si a incercarilor de multi ani. Referitor la aceasta Sfantul Isaac Sirul accentueaza: Sfintii Parinti nu scriu manuale de morala, ci ei arata drumul si povatuiesc pe om la nepatimire si indumnezeire prin curaturea de patimi.

Prezentul volum contine douazeci si patru de biografii ale unor asceti in lume. Printre ei se numara un episcop, un ieromonah, patru preoti casatoriti, doi monahi care au trait in lume si la sfarsitul vietii s-au invrednicit sa primeasca schima ingereasca si cincisprezece mireni(barbati si femei). Biografiile au fost asezate in ordine cronologica, in functie de data adormirii lor. Fiecare a mers pe calea sa, insa toti au avut un scop comun: pazirea poruncilor lui Dumnezeu si unirea lor cu Dumnezeu. Ramai uimit vazand rabdarea lor, lepadarea de sine si puterea rugaciunii prin care au depasit toate greutatile. Insa mai ales te uimeste simplitatea cu care au primit harul si intamplarile mai presus de fire, fara iscodire si cu smerenie, fara sa-si inchipuie ca sunt ceva sau ca au ceva.

(lipsa text)

Acest volum cuprinde articole ce privesc cele mai imporatnte subiecte legate de viata de familie scrise de clerici, oameni de stiinta, dar si simpli familisti. Temele tratate sunt cercetate si analizate din perspectiva duhovniceasca, stiintifica si, mai cu seama, sunt oferite sfaturi si solutii practice. Aceasta este si trasatura principala a cartii: valoarea ei sta in experienta, adica are folos practic. Si, asa cum se stie: cuvintele din experienta de nevoie trebuie sa le primim(Sfantul Isaac Sirul). Nu este lipsita de importanta experienta tuturor celor care au scris, unii ca parinti, care au crescut si invatat corect zeci de copii, altii ca duhovnici experimentati, care, cu ajutorul Harului lui Dumnezeu, au ajutat multe familii si ne ofera sfatul lor luminat si discret, iar altii ca oameni de stiinta, care, printr-o indelungata cercetare si studiere a subiectelor legate de familie, ne ofera cu durere si dragoste esenta intelepciunii lor. Tuturor acestor scriitori le multumim nespus de mult pentru prinosul lor dezinteresat.

In nevointa sa ascetica, care a durat patruzeci de ani si care a fost pecetluita cu sange, Staretul a patimit in felurite chipuri si astfel a invatat, a cunoscut si a experimentat toate felurile de lupte ascetice. De aceea a si invatat in chip neinselat si cu multa intelepciune si discernamant pe cei care au dorit cu multa lepadare de sine sa guste din hrana cea nestricacioasa a Rugaciunii mintii si din apa cea vie a descoperirilor dumnezeiesti de care s-a invrednicit. Aceste nenumarate comori ale Harului dumnezeiesc, pe care si le invistierise in inima sa, le daruia cu imbelsugare nu numai binecuvantatilor sai ucenici, care il iubeau pana la jertfa, dar si celor care cu credinta cautau margaritarul ascuns si ceresc al DUMNEZEIESTII DRAGOSTE. Urmasilor sai duhovnicesti si fratilor in Hristos, clerici, monahi si laici, le-a lasat ca mostenire sfanta nu numai invatatura despre lucrarea practica si contemplativa a Rugaciunii mintii si a inimii, dar si nesfarsita sa dragoste si afectiune, nefatarnica lui indelunga-rabdare, povatuirea sa plina de discernamant intru intelepciunea Domnului, ingaduinta lui dusa pana la limita fata de neputinta omeneasca, pilda sa de nevoitor si toate cele care decurg in mod foarte firesc din ea.

Staretul Haralambie, fratele meu duhovnicesc, a fost unul dintre ucenicii batranului Iosif isihastul. Prin rugaciunea sfantului nostru staret, Paintele Haralambie s-a invrednicit de mult har si de multe binecuvantari ale Sfantului Duh. Era simplu din fire si fara de rautate, lucru care l-a ajutat sa faca ascultare desavarsita, iar aceasta l-a umplut de har. Marele nostru batran Iosif il iubea foarte mult pentru simplitatea sufletului sau si de aceea i-a daruit rugaciunea neincetata si ravna duhovniceasca in toate. Pentru aceasta, eu, cel din urma in viata duhovniceasca si cel mai mic frate cu varsta din sinodia noastra, il respectam, ma minunam si il iubeam mult pentru grabnica lui sporire in cele duhovnicesti. Sufletul lui stralucea de harul cu care era inzestrat. Arhim. Efrem, Sfanta Manastire "Sfantul Antonie", Arizona

Anii au trecut si iata ca Maica Domnului ne-a ajutat sa scriem si volumul 5 de Povestiri duhovnicesti. Minuni se fac foarte multe si se vor face pana la sfarsitul Lumii, dupa cum a spus Mantuitorul Hristos in Sfanta Evanghelie: "Iata, Eu voi fi cu voi pana la sfarsitul veacurilor. Amin" si in alt loc: "Pe aceasta Piatra voi zidi Biserica Mea si nici portile iadului nu o vor birui." Am inceput sa primesc marturii de la oameni si de aceea ma vad silit sa scriu in continuare. Maica Domnului sa ne ajute, ca cele scrise sa fie spre folosul duhovnicesc al celor ce le vor citi. Monah Pimen Vlad

Pentru Staretul Paisie rugaciunea este marea posibilitate pe care ne-a dat-o Dumnezeu sa comunicam cu El, sa-I cerem ajutorul. Pe Staret il durea cand ii vedea pe oameni ca se chinuiesc, nevoindu-se "cu prea putinele lor puteri omenesti", in timp ce ar fi putut sa ceara ajutorul lui Dumnezeu, Care "poate trimite nu numai puterea dumnezeiasca, ci multime de puteri dumnezeiesti. Si atunci ajutorul Lui nu se va numi numai ajutor dumnezeiesc, ci minune a lui Dumnezeu". De aceea insista ca trebuie sa simtim rugaciunea ca pe o necesitate si se straduia sa-i ajute pe cei care inca nu stiau sa se roage, "sa puna inceput bun si inima lor sa porneasca lucrand rugaciunea". Pe cei care dobandisera obisnuinta buna a rugaciunii, ii intarea sa se roage cu mai multa marinimie si cu mai multa caldura. Insa tuturor le recomanda pocainta si smerenia, ca principale conditii pentru comuniunea cu Dumnezeu.

Parintele Paisie Aghioritul este unul dintre cei mai iubiti parinti de la Sfantul Munte, a carui faima a depasit cu mult hotarele Greciei. Veneau la Parintele Paisie pentru a-l vedea si a-i cere sfat oameni din cele mai diferite colturi ale lumii: Australia, America, Canada, Germania, Rusia, Romania, Franta, Africa. Si toti plecau bucurosi si impacati sufleteste dupa o intalnire cu parintele.

Format: 16.5x23.5 cm
ISBN: 978-973-136-514-5
Status: in stoc

Isihie si teologie: Calea tamaduirii omului in Biserica Ortodoxa

Colectia: Alte carti
Autor: Mitrop. Ierotheos Vlachos
Editura: Sophia
Numar de pagini: 424

Vietuind intrâ€‘o societate in care personalitatea este faramitata, intrâ€‘o societate dominata de zgomot si de imagini ce il robesc pe om ratiunii, simturilor si stimulilor din afara, putem intelege marea insemnatate a acestui mijloc de tamaduire al Bisericii Ortodoxe: isihia (linistirea) mintii. Este calea strabatuta de toti prorocii Vechiului Testament, de apostoli, mucenici si marturisitori, de asceti si cuviosi.

Fara isihieâ€‘lucrare niptica, omul nu poate pasi impreuna cu Hristos pe calea dobandirii slavei Sale si nu poate ajunge la trairea Tainei Crucii si a Invierii Lui, care exprima duhul intregii Traditii isihaste. Curatirea de patimi, implinirea poruncilor lui Hristos vadesc, in fapt, pogorarea in propriul iad, adica in „valea” mortii. Odata cu luminarea mintii incepe insa invierea cea dintai, impartasirea de Pastile Domnului. Predarea noastra in mainile lui Hristos, Biruitorul morții, este insasi esenta vietii isihaste.

De vreme ce teologia reprezinta descoperirea lui Dumnezeu in inima curata a omului, tot ceea ce tine de inchipuiri, ratiune omeneasca si este rupt de calea ascezei ortodoxe, prin care se curateste oglinda inimii, este mincinos si lipsit de ipostas. Cei care filosofeaza astfel se afla in hotarele inchinarii la idoli, nu teologhisesc despre Cel Ce este, ci despre ceva lipsit de ipostas, produs al speculatiilor si al inchipuirii lor. Tamaduirea omului consta in tamaduirea mintii sale (nous) prin curatire, luminare si desavarsire, cu alte cuvinte, prin vederea slavei lui Dumnezeu.

Pret: 65.00 LEI

Scrieti o recenzie

Carti similare

- Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce înseamnă isihia.
  ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
  Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

Cum primim in inima Rugaciunea lui Iisus. Sfaturile unui isihast necunoscut - Mitrop. Ierotheos Vlachos

Sophia

- A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate.
  Dau mulţumită Domnului pentru îmbelşugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu!
  Sfântul Ioan de Kronstadt

Adevarurile in care cred - Mitrop. Ierotheos Vlachos

Sophia

- AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” despre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane.
  De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii.

Akedia, fata duhovniceasca a deprimarii. Cauze si remedii - Mitrop. Ierotheos Vlachos

Sophia

- Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!
  
  Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice. Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.
  
  La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".
  
  Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Am iubit patimirea - Mitrop. Ierotheos Vlachos

Sophia

- Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii.

Apocalipsa Sf. Ioan - Mitrop. Ierotheos Vlachos

Sophia

- Dacă în vremurile noastre – vremuri de sărăcie, de foamete şi de întunecare duhovnicească – mai sunt monahi ce au cât de cât dreaptă socotinţă duhovnicească adevărată, ei sunt aceia, foarte puţini la număr, care, fiind luminaţi cu rugăciunea minţii, şiâ€‘au cunoscut amănunţit patimile, au cunoscut amănunţit lucrările duhurilor viclene şi, în fine, lucrarea Dumnezeiescului Duh, care începe prin revărsarea în sufletul omenesc a sfinţitei păci celei în Hristos – iar cine nu şiâ€‘a văzut, în lumina rugăciunii minţii, patimile sale, cine nâ€‘a cunoscut lucrările duhurilor necurate şi nâ€‘a gustat din pacea lui Hristos, care adună laolaltă mintea, sufletul şi trupul, acela nici nu are idee despre dreapta socotinţă duhovnicească, chiar dacă, amăgit de slava deşartă, i se pare că o are...
  Vrei să simţi uşurare de patimile care te luptă? Vrei să afli umilinţă în chilia ta, umilinţă fără de care gândul, răpit de vântul sălbatic ca o corabie fără ancoră, goneşte pe valurile închipuirii şi este aruncat în adâncul trândăvirii? Vrei să vezi lumină din Lumină? Vrei să guşti dragoste care iese din Dragoste şi duce la Dragostea veşnică? Ia gândul tău şi aruncăâ€‘l la picioarele fraţilor şi surorilor, fără să faci deosebire între răi şi buni; spuneâ€‘i gândului tău şi repetăâ€‘i cât mai des, ca din gând să se nască şi simţământul: „Aceştia sunt nişte îngeri ai lui Dumnezeu, numai eu mă asemăn diavolului prin păcat şi întunecare”.

Armele razboiului nevazut - Mitrop. Ierotheos Vlachos

Sophia

Carti scrise de acelasi autor

- Aceasta carte este o continuare si, as putea sa spun, o aplicare practica a primei carti Psihoterapia Ortodoxa. Aceasta carte este oferita poporului lui Dumnezeu cu speranta ca ii va satisface foamea pentru adevarata cunoastere a lui Dumnezeu. Ii ajuta spre tamaduire si indumnezeire. (Mitropolit Hierotheos Vlachos)

Psihoterapia ortodoxa, continuare si dezbateri - Mitrop. Ierotheos Vlachos

Sophia

- Ceasul morţii este înfricoşător pentru orice om. Moarte nu este înfricoşătoare pentru că părăsim această lume, de care am fost legaţi, ci pentru că intră în lucrare diferite taine, pe care mai înainte nu am putut să le percepem datorită grosimii organelor de simţ ale trupului. În acel moment critic, omul, fără să-şi fi programat ceva, îşi înţelege foarte bine sinele. Întreaga sa viaţă, pe care a trăit-o, îi este înfăţişată ca pe un ecran de cinematograf. Sfântul Ioan Scărarul spune că cei mândri, care credeau că sunt nepătimaşi, „şi-au văzut sărăcia (de virtute) în ceasul ieşirii din viaţă”30. Adică cei mândri îşi văd atunci sărăcia lăuntrică a sufletului. Cu atât mai mult cei care au făcut multe alte fapte, care sunt săvârşite prin puterile sufletului şi trupului. Un Stareţ contemporan spunea că,
  în clipa morţii, vom vedea şi cea mai neînsemnată faptă pe care am făcut-o în viaţă, după cum putem vedea într-o fracţiune de secundă o mică impuritate într-un pahar cu apă.
  Însă frica dinaintea tainei morţii constă în aceea că, pentru om, începe o nouă viaţă. Fireşte, aceasta are legătură şi cu starea veşnică a sufletului şi a trupului. Potrivit Cuviosului Teognost, clipa morţii este o nouă naştere, de vreme ce omul, mai ales cel
  drept, iese ca dintr-un al doilea pântece întunecos, şi se îndreaptă spre cele imateriale şi luminoase. De aceea ne sfătuieşte ca omul să se bucure pentru că trece, prin moarte, la bunătăţile cele nădăjduite. Pe lângă acest lucru, ne sfătuieşte că omul trebuie să
  fie cu luare aminte la „dracii necinstitori, care dau târcoale în jurul nostru”, care urmăresc până în ultima clipă să-i facă rău.

Viata dupa moarte - Mitrop. Ierotheos Vlachos - Mitrop. Ierotheos Vlachos

Sophia

- Cele ce se săvârșesc în cadrul Bisericii sunt taine și omul nu le poate tâlcui cu rațiunea sa căzută. Viața în sânul Bisericii este trăită și cunoscută cu ajutorul altor simțuri, al celor duhovnicești.
  Una dintre aceste taine este și nașterea din nou duhovnicească a omului. Desigur, nașterea din nou, „nașterea de Sus”, este dăruită omului prin Sfântul Botez, dar ea se continuă pe parcursul întregii sale vieți. Omul străbate multe trepte, trece prin mai multe stadii. De obicei, această naștere din nou se manifestă prin pocăință și rugăciune. Dumnezeu îl călăuzește pe om prin pedagogia Sa dumnezeiască spre a ajunge la desăvârșita părtășie cu Sine. Aceasta este ceea ce numim paideia dumnezeiască.
  Prin această carte aș vrea să dăruiesc, spre încredințare și mângâiere, câteva cuvinte din învățătura Sfinților Părinți despre această călăuzire a omului de către Dumnezeu. Într‑o epocă stăpânită de confuzie, învățătura Sfinților Părinți, care este însăși expresia vieții Bisericii, rămâne singura ieșire din impasul în care ne aflăm.
  
  Ierótheos
  Mitropolit al Nafpaktosului

Pedagogia lui Dumnezeu. Taina calauzirii omului - Mitrop. Ierotheos Vlachos

Sophia

- Teologia Sfântului Grigorie Palama este teologia Bisericii Ortodoxe. El nu a introdus un nou sistem de învăÈ›ătură È™i cunoaÈ™tere a lui Dumnezeu, ci a trăit, după care a exprimat ceea ce a întâlnit în Biserică È™i în Sfântul Munte, trăind ascetic viaÈ›a în Hristos.
  Se È™tie că teologia ortodoxă este empirică. Asta înseamnă că SfinÈ›ii PărinÈ›i au teologhisit nu prin speculaÈ›ii È™i filosofie, ci prin intermediul experienÈ›ei È™i al RevelaÈ›iei. Dumnezeu a descoperit adevărul Său ProfeÈ›ilor, Apostolilor È™i sfinÈ›ilor, iar aceÈ™tia au povăÈ›uit poporul
  Domnului cu ajutorul acestei descoperiri. Sfântul Grigorie Teologul spune că sfinÈ›ii teologhisesc asemenea pescarilor, nu aristotelic, adică teologhisesc precum Apostolii, nu în felul în care a făcut-o Aristotel, prin imaginaÈ›ie È™i speculaÈ›ie.
  Tocmai acest lucru îl întâlnim È™i la Sfântul Grigorie Palama. Sursa teologiei sale a fost RevelaÈ›ia lui Dumnezeu.
  
  Prin urmare, teologia Sfântului Grigorie Palama este teologia Bisericii, a ProfeÈ›ilor, a Apostolilor È™i a sfinÈ›ilor, este teologia empirică, teologia Luminii È™i a RevelaÈ›iei. Aflându-ne pe acest făgaÈ™, putem spune că era teologia aghiorită. PoziÈ›iile sale teologice È™i modul în care le-a expus trebuie văzute din această perspectivă, adică din perspectiva monahului aghiorit isihast.

Sfantul Grigorie Palama ca aghiorit - Mitrop. Ierotheos Vlachos

Sophia

- În TradiÈ›ia patristică a Bisericii vedem că omul are de parcurs trei naÈ™teri. Cea dintâi este cea biologică, când este zămislit în pântecele mamei sale, iar în continuare are loc naÈ™terea È™i, astfel, venirea lui pe această lume. Cea deâ€‘a doua naÈ™tere este aÈ™aâ€‘numita naÈ™tere din nou, care se săvârÈ™eÈ™te prin Taina Sfântului Botez, când iese din sfânta colimvitră, pe care o putem numi pântecele Bisericii. Cea deâ€‘a treia naÈ™tere este ieÈ™irea omului din lumea aceasta È™i intrarea lui în cealaltă viaÈ›ă, în ÎmpărăÈ›ia lui Dumnezeu – de aceea È™i în cazul sfinÈ›ilor prăznuim cu multă strălucire ziua în care au adormit drept zi a naÈ™terii lor.
  Dacă omul, după naÈ™terea cea dintâi, nu trece prin naÈ™terea cea deâ€‘a doua, prin naÈ™terea din nou, È™i nu primeÈ™te Duhul Sfânt, nu este om deplin. Dacă se botează, dar nu se nevoieÈ™te, exersânduâ€‘È™i propria libertate cu împreunăâ€‘lucrarea lui Dumnezeu, È™i nu trece È™i prin cea deâ€‘a treia naÈ™tere, atunci, în realitate, scopul existenÈ›ei sale – urcuÈ™ul de la chip la asemănare – se zădărniceÈ™te.
  Întreaga slujire pastorală a Bisericii È›inteÈ™te la strămutarea noastră din pântecele mamei în pântecele Bisericii (colimvitra), iar apoi la dobândirea ochilor duhovniceÈ™ti pentru a vedea Lumina Dumnezeirii lui Hristos, care este ÎmpărăÈ›ia lui Dumnezeu, spre a ne îndrepta È™i a dănÈ›ui în jurul Luminii celei în trei Sori.
  
  ***
  
  PărinÈ›ii Bisericii învaÈ›ă în scrierile lor că „hainele de piele” cu care Dumnezeu iâ€‘a îmbrăcat pe primii oameni după cădere sunt stricăciunea, pătimirea È™i moartea, strâns legate de modul naÈ™terii noastre, de boli, de bătrâneÈ›e È™i moarte.
  În această carte, sunt prezentate câteva opinii despre felul cum omul din Biserică se confruntă cu aceste probleme ale „hainelor de piele” È™i despre cum dobândeÈ™te simÈ›irea vieÈ›ii celei fără de moarte prin dulceaÈ›a cunoaÈ™terii lui Dumnezeu.
  Mitropolitul Ierótheos
  al Nafpaktosului È™i Sfântului Vlasie

Hainele de piele. Viata, bolile, batranetea, moartea si ceasul mortii - Mitrop. Ierotheos Vlachos

Sophia

- „Titlul cărÈ›ii este "Psihoterapia ortodoxă" deoarece lucrarea de faÈ›ă prezintă învăÈ›ătura SfinÈ›ilor PărinÈ›i despre tămăduirea sufletului. È˜tiu că termenul de psihoterapie este unul întrucâtva modern, fiind întrebuinÈ›at de mulÈ›i psihologi, psihoterapeuÈ›i È™i psihiatri pentru a exprima metoda pe care o aplică în tratarea nevroticilor. Întrucât, însă, mulÈ›i psihiatri nu cunosc învăÈ›ătura Bisericii sau nu vor să o folosească, iar antropologia lor este cu totul diferită de antropologia È™i soteriologia SfinÈ›ilor PărinÈ›i, deÈ™i am întrebuinÈ›at termenul psihoterapie, nu am expus È™i teoriile lor. AÈ™ fi putut cu uÈ™urinÈ›ă menÈ›iona È™i părerile pe care aceÈ™tia le împărtăÈ™esc cu privire la anumite teme, dintre care unele sunt în acord cu învăÈ›ătura SfinÈ›ilor PărinÈ›i, iar altele, cu totul contrare, urmând ca apoi să notez observaÈ›iile de rigoare, însă nu am voit acest lucru. Socotesc că este mai bine ca învăÈ›ătura Bisericii să se facă auzită prin glasul SfinÈ›ilor PărinÈ›i, fără amestecare. De aceea, am adăugat termenului psihoterapie epitetul ortodoxă, adică "Psihoterapia ortodoxă", pentru care o altă formulare posibilă ar fi "Calea tămăduirii ortodoxe".”
  
  „Se vorbeÈ™te mult astăzi despre problemele psihologice. După mine, aÈ™aâ€‘numitele probleme psihologice sunt, îndeosebi, probleme legate de gânduri, de întunecarea minÈ›iiâ€‘nous È™i de necurăÈ›ia inimii. Inima necurată, aÈ™a cum este descrisă de SfinÈ›ii PărinÈ›i, mintea întunecată, cufundată întrâ€‘un întuneric greu, È™i gândurile întinate sunt cele care dau naÈ™tere tuturor aÈ™aâ€‘numitelor probleme psihologice. Când omul se tămăduieÈ™te lăuntric, când descoperă locul inimii, îÈ™i curăÈ›eÈ™te puterea noetică a sufletului È™i o slobozeÈ™te din robie pe cea raÈ›ională, nu are probleme psihologice sau, cel puÈ›in, dacă ele există, sunt abordate corect. TrăieÈ™te fericita È™i neclătinata pace a lui Hristos. Spunem acestea, desigur, păstrând rezervele legate de bolile somatice ale sistemului nervos, datorate oboselii, epuizării, slăbirii È™i uzurii trupului.”
  
  † Ierotheos, Mitropolit de Nafpaktos È™i Aghios Vlasios